Competence for post-recognition modification of foreign penal sentence: scope of appellate jurisdiction under Law 302/2004 vs. execution court authority under Article 585 CPP

Şedinţa publică din data de 22 iunie 2023

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 14.11.2022 (data poştei) şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea, sub nr. x/2022, condamnatul A., aflat în executarea unei pedepse privative de libertate în Penitenciarul Tulcea, a solicitat, în esenţă, în baza art. 585 alin. (1) lit. a) şi d) Cod procedură, aplicarea legii penale mai favorabile şi contopirea pedepselor în baza dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) raportat la art. 38 C. pen.

Prin sentinţa penală nr. 606 din 21.04.2023 pronunţată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr. x/2022, în baza art. 47 alin. (1) şi art. 50 C. proc. pen., raportat la art. 585 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 553 alin. (1) C. proc. pen. a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Tulcea, invocată de reprezentantul Ministerului Public, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Tulcea a arătat că, întrucât condamnatul A. a formulat cerere privind modificarea pedepsei închisorii, întemeiată pe dispoziţiile art. 585 alin. (1) C. proc. pen., în raport de sentinţa penală nr. 71/F din 05.05.2020 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă prin neapelare la data de 26.05.2020, acestei instanţe îi revine competenţa de a soluţiona cererea condamnatului.

Ca urmare, cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr la Curtea de Apel Galaţi, la data de 28.04.2023.

Prin sentinţa penală nr. 68 din 23.05.2023 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.

S-a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi, ca urmare, a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a apreciat că, potrivit dispoziţiilor art. 154 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, competenţa stabilită în favoarea Curţii de apel este limitată şi se circumscrie recunoaşterii hotărârii judecătoreşti străine, atunci când România este stat de executare, iar persoana condamnată este deţinută într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau se află pe teritoriul României, neputând fi extinsă asupra altui tip de cereri, cum sunt şi contestaţiile la executare formulate după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de recunoaştere.

În acest sens, s-a arătat că, în speţă, deşi petentul a făcut obiectul unei proceduri de recunoaştere a hotărârii penale străine de condamnare pronunţate împotriva sa de către autorităţile judiciare din Italia, Curtea de Apel nu este instanţă de executare, în sensul art. 553, art. 585 alin. (2) ori art. 598 alin. (2) C. proc. pen., deoarece aceasta nu a judecat fondul cauzei, ci a procedat, în baza unei competenţe speciale stabilite prin Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, la recunoaşterea hotărârii pronunţate în străinătate.

Având în vedere aceste considerente şi constatând că, raportat la natura infracţiunilor pentru care a fost condamnat contestatorul, instanţa de executare este judecătoria, Curtea a apreciat că Judecătoriei Tulcea îi revine competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată în cauză.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că Judecătoria Tulcea este instanţa competentă să soluţioneze cauza referitoare la contestatorul condamnat A., motiv pentru care, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanţe.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 585 alin. (2) C. proc. pen., instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care cel condamnat se află în stare de deţinere ori în executarea pedepsei la locul de muncă, instanţa corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere sau, după caz, unitatea unde se execută pedeapsa.

Verificând, în acest context, actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, prin sentinţa penală nr. 71/F din 05.05.2020 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare, la data de 26.05.2020, în baza art. 162 şi art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi recunoscută în parte sentinţa penală nr. 3602/18 din 15.03.2018 a Tribunalului din Roma, definitivă la data de 23.01.2020, astfel cum a fost reformată prin sentinţa penală nr. 7829/2018 din 19.02.2019 a Curţii de Apel din Roma, cu privire la condamnatul A..

S-a hotărât, totodată, transferarea condamnatului A. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei principale de 10 ani închisoare, pedeapsă aplicată prin hotărârile anterior menţionate pentru săvârşirea infracţiunilor de "viol", "furt" şi "lovire" care, în legea penală română îşi regăsesc corespondent în infracţiunile de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 şi art. 43 alin. (5) (faptă din 02.10.2016), tâlhărie, prevăzută de art. 233 - 234 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 41 şi art. 43 alin. (5) (faptă din 02.10.2016), din care s-a dedus perioada deja executată, în perioada 05.10.2016 la zi - 05.05.2020.

Împotriva executării acestei hotărâri a formulat contestaţie condamnatul A., întemeiată pe dispoziţiile art. 585 alin. (1) lit. a) şi d) Cod procedură, solicitând, în esenţă, aplicarea legii penale mai favorabile şi contopirea pedepselor, în baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 38 C. proc. pen.

Deşi cererea cu care a fost învestită instanţa se referă la o sentinţă penală prin care a fost recunoscută o hotărâre de condamnare dată de autorităţile judiciare din Italia, Înalta Curte apreciază că, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 166 alin. (16) teza I din Legea nr. 302/2004 care stabilesc competenţa în favoarea curţii de apel care a pronunţat respectiva sentinţă penală, având în vedere că sesizarea nu vizează o solicitare oficială a statului emitent de recunoaştere a unei hotărâri judecătoreşti sau a unui act judiciar, transmise ulterior transferării, prin care persoanei condamnate să i se fi acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, astfel cum impune textul de lege, ci demersul aparţine contestatorului, care a solicitat contopirea pedepselor, temeiul de drept fiind reprezentat de dispoziţiile art. 585 alin. (1) lit. a) şi d) C. proc. pen.

În plus, se impune a se sublinia că, aşa cum s-a menţionat în considerentele deciziei nr. 34 din 14 decembrie 2009 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 05 noiembrie 2010, care îşi găseşte în continuare aplicare, competenţa exclusivă a curţii de apel în materia reglementată de Legea nr. 302/2004, prin derogare de la regulile generale referitoare la executarea hotărârilor penale, nu poate opera, în lipsa unei prevederi legale exprese, în alte segmente ale executării, între care cele privind schimbările în executarea unor hotărâri, amânarea sau întreruperea executării pedepsei, înlăturarea ori modificarea pedepsei, pentru acestea fiind aplicabile dispoziţiile referitoare la competenţă existente în C. proc. pen.

Or, aşa cum s-a arătat anterior, dispoziţiile alin. (2) al art. 585 C. proc. pen., statuează că soluţionarea contestaţiei la executare revine în competenţa instanţei de executare a ultimei hotărâri ori celei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

Totodată, se constată că, faţă de natura infracţiunilor pentru care a fost condamnat contestatorul (viol şi tâlhărie), instanţa de executare este, conform art. 553 C. proc. pen. raportat la art. 35 C. proc. pen., judecătoria.

Aşadar, raportat la dispoziţiile legale anterior menţionate, la faptul că, la data formulării cererii, condamnatul A. se afla încarcerat în Penitenciarul Tulcea, precum şi la aspectele statuate prin decizia nr. 15 din 17 septembrie 2018 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 22 octombrie 2018, în sensul că instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate), competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare exercitată de acesta revine Judecătoriei Tulcea, care a şi fost sesizată iniţial, iar nu Curţii de Apel Galaţi.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă să soluţioneze cauza privind pe condamnatul A. este Judecătoria Tulcea, instanţă căreia, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Judecătoriei Tulcea, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 iunie 2023.