Negative conflict of jurisdiction in organized fraud: priority of first court seized over territorial competition under Art. 41 CPP

Şedinţa publică din data de 20 iunie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul Bihor şi Tribunalul Constanţa cu privire la competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii A., B., C. şi D., constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 5/CP din 02 februarie 2023 pronunţată de Tribunalul Bihor, în baza art. 47 alin. (3) şi art. 50 din C. proc. pen., văzând disp. art. 342 şi 346 alin. (6) din C. proc. pen., s-a dispus declinarea judecării prezentei cauze aflate în camera preliminară în favoarea Tribunalului Constanţa.

În baza art. 272 şi 275 alin. (6) din C. proc. pen., rap la art. 84 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 rep, cu referire la art. 5 şi art. 9 alin. (1) din Protocolul nr. 36390/2022, s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Bihor a onorariilor apărătorilor din oficiu, conf. delegaţiilor de la dosar. În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că prin rechizitoriul nr. x/2019 din 02.06.2023 au fost trimişi în judecată inculpaţii, după cum urmează:

-A. pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (1) din C. pen. şi înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplic art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 41 alin. (1) din C. pen. (13 acte materiale) ambele cu aplic, art. 38 alin. (1) din C. pen.

- B. pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. din C. pen. şi înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen., cu aplic art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 77 lit. a) din C. pen. (16 acte materiale) ambele cu aplic, art. 38 alin. (1) din C. pen.

-C. pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen. şi înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplic, art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 77 lit. a) din C. pen., (25 de acte materiale) ambele cu aplic, art. 38 alin. (1) din C. pen.

- D. pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen. şi înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplic, art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 77 lit. a) din C. pen. (25 de acte materiale) ambele cu aplic, art. 38 alin. (1) din C. pen.

Prin actul de sesizare al instanţei au fost reţinute următoarele:

În luna august a anului 2018, inculpaţii C., D., B. şi A. au constituit un grup infracţional organizat, în scopul comiterii unor infracţiuni de înşelăciune, având ca obiect inducerea în eroare a persoanelor vătămate cu privire la prestarea unor servicii de executare a unor lucrări de tapiţerie sau recondiţionare a unor obiecte de mobilier, respectiv prin încasarea unor sume de bani cu titlu de avans, urmată de neexecutarea lucrărilor sau executarea parţială a acestora.

Modul de operare utilizat de către inculpaţi a presupus următoarea tipicitate: Prin intermediul unor anunţuri postate fie în mediul online, pe site-ul "E..ro" sau pe pro filele de F. ale inculpaţilor, fie în presa scrisă, s-a asigurat publicitatea ofertei de prestări servicii în domeniul lucrărilor de tapiţerie, potenţialii clienţi având la dispoziţie şi numerele de contact ale prestatorilor. Odată contactaţi telefonic de către un potenţial client, inculpaţii se deplasau la domiciliul clientului sau alt loc unde acesta solicita efectuarea de lucrări, unde realizau o evaluare a lucrării, se stabileau, împreună cu clientul, condiţiile de timp, calitate, preţ şi altele necesare pentru perfectarea înţelegerii şi, cu acelaşi prilej, solicitau un avans din preţ, sub pretextul că avansul trebuia achitat pentru achiziţionarea materialelor necesare efectuării lucrării.

În marea majoritate a cazurilor, contractele încheiate între inculpaţi şi persoanele vătămate nu îmbrăcau formă scrisă, ci rămâneau la stadiul unor înţelegeri verbale.

De asemenea, inculpaţii se prezentau în cele mai multe dintre cazuri ca fiind persoane fizice prestatoare de servicii, iar nu reprezentanţi ai vreunei societăţi comerciale.

Încasarea sumelor de bani cu titlu de avans nu era urmată de eliberarea vreunei chitanţe, facturi sau alt asemenea document decât atunci când persoanele vătămate solicitau în mod expres acest lucru, dar şi atunci se întocmeau cel mult chitanţe de mână, în care se consemna faptul că inculpatul a primit o sumă de bani cu titlu de avans de la beneficiar, pentru efectuarea unei lucrări. Odată încasat avansul, inculpaţii conveneau cu persoanele vătămate şi termenul la care lucrarea urma să fie efectuată. Ulterior, inculpaţii fie realizau lucrările doar parţial, fie, în marea majoritate a cazurilor, nu se mai prezentau deloc pentru realizarea lucrărilor,

Însuşindu-şi astfel sumele de bani încasate cu titlu de avans, moment în care se şi consumau faptele de înşelăciune.

O parte a faptelor nu au fost sesizate iniţial organelor judiciare de către persoanele vătămate, principalul motiv fiind acela că prejudiciile create erau considerate de către victime mici prin raportare la implicaţiile pe care le presupune participarea la o procedură judiciară penală în calitate de persoană vătămată.

De altfel, acest din urmă aspect a şi fost exploatat ca atare de către inculpaţi, în sensul că au avut în vedere faptul că victimele faptelor lor nu vor depune plângeri decât în situaţii excepţionale, ceea ce a constituit un factor încurajator în derularea activităţii lor infracţionale.

Un alt factor favorizator şi pe care inculpaţii l-au exploatat din punct de vedere al rezoluţiei infracţionale a fost dat de experienţa pe care membrii grupării au acumulat-o în sensul obţinerii unor soluţii favorabile, în cazul în care organele judiciare erau sesizate de către persoanele vătămate.

Astfel, din actele dosarului rezultă că au fost identificate situaţii în care persoanele vătămate au sesizat organele de poliţie cu privire la comiterea faptelor, iar organele de poliţie au tratat sesizările ca având la bază un litigiu civil şi, fie nu au constituit dosare penale, limitându-se la a îndruma părţile să se adreseze instanţelor civile, fie s-au constituit dosare penale.

În această din urmă ipoteză, în care s-au constituit dosare penale, soluţiile propuse de organele de cercetare penală şi însuşite de către procurori au fost soluţii de clasare întemeiate pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., apreciindu-se că faptele nu sunt prevăzute de legea penală. Ulterior, soluţiile de redeschidere a urmăririi penale au fost confirmate de judecătorii de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Oradea.

Aşa fiind, inculpaţii acţionau în baza unui plan infracţional foarte bine pus la punct şi aveau reprezentarea că organele judiciare vor trata fiecare sesizare primită de la persoanele vătămate în mod izolat, Iară a fi analizată în contextul infracţional complet.

În aceeaşi ordine de idei, s-a menţionat că, pentru inculpaţi, siguranţa faptului că nu ar putea fi traşi la răspundere penală le forma şi o anumită îndrăzneală infracţională şi ignoranţă a legii. Relevantă sub acest aspect este situaţia creată la data de 30.10.2019, când inculpatul B. se afla la sediul secţiei 4 Poliţie Constanţa, unde a fost condus de victima unei fapte de înşelăciune - persoana vătămată G., timp în care inculpatul a purtat mai multe convorbiri telefonice cu inculpata D. pe tema situaţiei create. Imediat după ce inculpatul a părăsit sediul poliţiei, acesta a început să caute noi victime, efectuând apeluri telefonice în acest sens.

Cu privire la modul de organizare a membrilor grupului infracţional organizat, planul ilicit şi sarcinile repartizate fiecăruia dintre membri, urmărirea penală a relevat următoarele:

Inculpata D., care are o relaţie de concubinaj cu inculpatul C., cu sprijinul efectiv al acestuia care exercită presiuni asupra membrilor executanţi, coordonează întreaga activitate infracţională şi colectează toate sumele de bani obţinute prin comiterea faptelor de înşelăciune comise în calitate de autori de către inculpaţii B. şi A..

Coordonarea activităţii infracţionale s-a concretizat, pe de o parte, în asigurarea publicităţii ofertei de prestări servicii şi, pe de altă parte, în dirijarea efectivă şi nemijlocită a acţiunilor celorlalţi doi membri ai grupării, cu rol de "tapiţeri".

Inculpaţii D. şi C. s-au ocupat de publicarea anunţurilor referitoare la oferta de prestări servicii pe site-ul www.x.ro sau pe pagina de F. a inculpatului C., aşa cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal întocmit de organele de cercetare penală la data de 10.10.2019.- filele x voi. 11

Conform aceluiaşi proces-verbal, coroborat cu înscrisurile reprezentând corespondenţa purtată cu reprezentanţii site-ului www.x.ro privind anunţul cu ID-ul x postat de pe numărul de apel x folosit de inculpatul B.. Cu privire la conturile mai sus menţionate a rezultat că în aceste conturi au fost făcute plăţi pentru promovarea anunţurilor, prin sms, de pe numerele de telefon x, x, x, x, x, x şi x. Ar mai fi de ramarcat faptul că la rubrica privind persoana care postează anunţul sunt folosite diferite nume: H., B., I., J., B., K., L., M. şi N., că au un conţinut similar şi sunt valabile pentru judeţele Bihor, Constanţa şi Bucureşti-Ilfov, precum şi că numărul x este folosit în scopul racolării de clienţi încă din luna ianuarie 2018.

S-a remarcat este faptul că numerele folosite la efectuarea de plăţi pentru anunţurile postate în conturile de mai sus, în referire la numărul de telefon x - utilizat de B., sunt comune pentru conturile menţionate, două dintre acestea respectiv x şi x fiind utilizate de numiţii D. şi C.. Faptul că inculpaţii D. şi C. foloseau efectiv aceste numere de telefon rezultă din procesul-verbal de restituire a telefoanelor mobile, întocmit la 05.10.2020. Faptul că cei doi inculpaţi se ocupau de postarea anunţurilor privind oferta de prestări servicii de tapiţerie rezultă şi din interceptările telefonice efectuate în cauză. Componenta de dirijare efectivă şi nemijlocită a acţiunilor celorlalţi doi membri ai grupării - cu rol de executanţi - rezultă din interceptările telefonice, care sunt explicite în sensul în care liderii grupării le solicită membrilor-executanţi la ce "lucrare" să se ducă sau să nu se ducă, în ce mod să procedeze cu victimele şi ce atitudine să adopte astfel încât şansele reuşitei infracţionale să crească, când, cum şi ce sume de bani să le transfere şi, în general, tot ce ţine de derularea activităţii infracţionale, chiar în cele mai mici detalii.

Cu privire la sumele de bani obţinute în urma activităţii infracţionale, s-a constatat că evidenţa acestora este ţinută în cel mai mic amănunt de către liderii grupării. Tot aceştia le solicita membrilor executanţi să le transfere, de cele mai multe ori cu rapiditate, şi le "aprobă" inclusiv efectuarea cheltuielilor legate de transport, cazare, masă şi alte cheltuieli uzuale.

Modalitatea de transfer a sumelor de bani obţinute din activitatea infracţională rezultă atât din interceptările telefonice, cât şi din datele puse la dispoziţie de societatea de transfer monetar S.C. O. S.R.L.

Astfel, s-a constatat că liderii grupării s-au aflat în cea mai mare a timpului la reşedinţa lor din Oradea. În acelaşi timp, cei doi membri executanţi comiteau fapte de înşelăciune, în mod separat sau împreună, pe raza judeţului Bihor, Sălaj şi/sau pe raza judeţului Constanţa. S-au conturat, deci, două situaţii: fie ambii membrii executanţi se aflau pe raza judeţului Constanţa, fie unul dintre ei se afla în Constanţa, iar celălalt în Oradea.

În ipoteza în care ambii membri executanţi se aflau pe raza judeţului Constanţa, liderii grupării acceptau ca sumele de bani să fie transferate pe numele lor. Dimpotrivă, dacă unul dintre membrii executanţi se afla în Constanţa, iar celălalt în Oradea, cel din Constanţa transfera sumele de bani pe numele celui din urmă, evitându-se în acest mod folosirea numelor liderilor grupării.

Cei doi membri executanţi ai grupării, respectiv inculpaţii B. şi A., aveau rolul de a se deplasa la domiciliile persoanelor vătămate, de a perfecta cu acestea înţelegerile pentru efectuarea lucrărilor şi, pe această cale, de a le induce în eroare cu privire la buna lor credinţă şi de a încasa sumele de bani cu titlu de avans, sume pe care le transferau apoi liderilor grupării.

Rolul celor doi membri executanţi rezultă extrem de clar din modalitatea concretă în care au fost comise faptele, pe baza probelor ce vor fi analizate cu ocazia prezentării fiecărei fapte în parte.

În schimb, s-a precizat faptul că inculpaţii C. şi D., prin activitatea concretă desfăşurată în vederea realizării scopului infracţional pentru care a fost constituit grupul, au participat la toate faptele de înşelăciune comise de către membrii executanţi, în calitate de complici anteriori, prin modalitatea descrisă mai sus, cu o singură excepţie, vizând infracţiunea de înşelăciune comisă în luna mai 2019, în dauna persoanei vătămate P., faptă la care inculpaţii C. şi D. au acţionat în calitate de coautori, împreună cu inculpatul B..

Pe cale de consecinţă, deşi un singur act material al infracţiunii continuate de înşelăciune a fost comis de inculpaţii C. şi D., în calitate de autori, iar 24 de acte materiale au fost comise de aceştia în forma complicităţii, la încadrarea juridică s-a reţinut autoratul cu privire la întreg ansamblul infracţional reprezentat de infracţiunea continuată de înşelăciune săvârşită de aceştia, în contextul în care formele principale ale participaţiei penale (coautoratul) le absorb pe cele secundare (complicitatea).

În concret, s-a reţinut că din probele dosarului rezultă că prin postarea anunţurilor privind oferta de prestări servicii în mediul online şi în presa scrisă, cei doi inculpaţi au asigurat premisele necesare comiterii tuturor faptelor ulterioare de înşelăciune, activitate asimilată actelor de complicitate materială anterioară. De asemenea, s-a reţinut că prin faptul că cei doi inculpaţi primesc toate sumele de bani provenite din comiterea faptelor, în baza unei înţelegeri anterioare, aceştia comit acte de complicitate morală anterioară.

S-a remarcat şi faptul că după ce inculpatul B. a fost prins de persoana vătămată G. în data de 30.10.2019 în municipiul Constanţa şi condus la sediul secţiei 4 Poliţie, inculpaţii au şters anunţurile de pe platforma E. prin care ofereau servicii în judeţul Constanţa, concentrându-şi activitatea pe raza judeţelor Cluj şi Arad.

Cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate la locuinţele inculpaţilor au fost identificate şi ridicate mai multe înscrisuri cu valoare probatorie şi telefoane mobile.

Astfel, au fost identificate parte din chitanţele care atestă transferurile de bani către inculpaţii C. şi D.. De asemenea, au fost găsite înscrisuri care atestă recunoaşterea de către inculpaţii B. şi A. a faptului că datorează sume de bani către alte persoane păgubite.

În raport de cele expuse anterior, s-a apreciat că este pe deplin probată existenţa infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen. şi comiterea acesteia de către inculpaţii C., D., B. şi A., fiind îndeplinite toate condiţiile de tipicitate impuse de art. 367 alin. (6) din C. pen., în contextul în care în cadrul grupului a existat o specializare a membrilor şi totodată o repartizare a sarcinilor ilicite, în care inculpaţii B. şi A. aveau rolul de executanţi iar inculpaţii C. şi D. aveau rolul de lideri.

De asemenea, s-a observat că grupul în cauză a activat pe o perioadă îndelungată de timp, anume august 2018 - noiembrie 2019, membrii acestuia acţionând în mod coordonat în scopul comiterii a numeroase infracţiuni de înşelăciune, fiind dovedită comiterea unui număr de 25 de astfel de acte materiale.

Cu titlu preliminar, în vederea realizării unei expuneri coerente şi fluide a acuzaţiei, s-a realizat o analiză a probatoriului administrat în cauză cu privire la fiecare dintre cele 25 de infracţiuni de înşelăciune comise în dauna persoanelor vătămate, induse în eroare de către inculpaţii B. şi A., în calitate de autori, aceştia acţionând fie împreună, la unele fapte, fie separat, la majoritatea faptelor. Autorii B. şi A. au beneficiat de complicitatea materială şi morală anterioară realizată de către inculpaţii C. şi D. pentru fiecare dintre infracţiunile de înşelăciune care vor fi analizate în continuare.

Pe cale de consecinţă, s-a reţinut că actele de complicitate materială şi morală executate de inculpaţii C. şi D. au servit la comiterea tuturor celor 25 de infracţiuni de înşelăciune comise de către autorii B. şi A..

Analizând actele şi lucrările dosarului judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bihor a reţinut că procedura în camera preliminară se desfăşoară în baza dispoziţiilor judecătorului de cameră preliminară şi sub controlul său jurisdicţional exclusiv. Limitele în care acest organ judiciar îşi exercită competenţa sunt fixate prin lege, prevederile art. 54 lit. a) din C. proc. pen. consacrând, cu caracter general, atribuţia sa de a verifica legalitatea trimiterii în judecată (ICCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 23/2022). Judecătorul de cameră preliminară este competent să verifice dacă au fost respectate dispoziţiile legale privind legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul emis în cauză, precum şi dacă în cursul urmăririi penale probele au fost administrate în mod legal şi, totodată, dacă actele au fost efectuate în mod legal de către organele de urmărire penală.

La termenul de judecată din 17.01.2023, prezenta cauză a fost repusă pe rol pentru a pune în discuţie din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială, împrejurare în care reprezentantul parchetului a solicitat în temeiul disp. art. 346 alin. (6) din C. proc. pen. declinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Constanţa.

S-a reţinut că judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bihor a fost sesizat cu prezenta cauză având ca obiect comiterea de către inculpaţi a infracţiunilor de înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplic art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 41 alin. (1) din C. pen. şi constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., iar în motivarea procurorului de caz, s-a arătat fila x din Rechizitoriu, că se consideră oportună stabilirea competenţei în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bihor pentru că, raportat la persoanele care urmează a fi citate, respectiv cei 4 inculpaţi - care într-adevăr locuiesc în municipiul Oradea.

Reprezentantul parchetului a învederat că disp. art. 41 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen. trebuie aplicate în sensul că atunci când este vorba despre competenţa teritorială, aceasta se determină în următoarea ordine: locul comiterii infracţiunii, iar art. 41 alin. (2) din C. proc. pen. arată că prin loc al comiterii infracţiunii se înţelege, atât locul în care s-a comis activitatea infracţională, cât şi rezultatul, ori, chiar procurorul de caz arată la fila x pct. I din Rechizitoriu, printre altele că, la persoana vătămată din municipiul Constanţa s-au prezentat inculpaţii, şi sub pretextul efectuării unor lucrări de reparaţii la tapiţerie, au pretins diferite sume de bani cu titlu de avansa ca să efectueze lucrarea, lucru care însă nu s-a mai întâmplat. Prin urmare a susţinut că se poate observa că acela este locul, respectiv municipiul Constanţa, unde s-au comis infracţiunile de înşelăciune.

Aceasta în condiţiile în care, dintre cele 25 de persoane vătămate în cauză, doar 5 sunt din raza judeţului Bihor, iar argumentul că inculpaţii urmează a fi citaţi de la domiciliile din Oradea, nu este singurul care trebuie avut în vedere, dat fiind faptul că cele aproximativ 20 de persoane vătămate au domiciliile în Constanţa. Mai mult martorii care au fost indicaţi în rechizitoriu şi care urmează a fi citaţi, toţi sunt din Constanţa, prin urmare, în opinia parchetului, raportat la toate aceste aspecte şi văzând textul de lege prev. de art. 41 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., se impune a fi respectat pe lângă orice alte aspecte de oportunitate. Drept urmare, a solicitat admiterea excepţiei de necompetenţă teritorială şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Constanţa.

Argumentele reprezentantului parchetului au fost însuşite de majoritatea apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi.

În acord cu susţinerile reprezentantului parchetului, Tribunalul Bihor a constatat că o mare parte dintre infracţiunile de înşelăciune au fost comise pe raza judeţului Constanţa, martorii în număr semnificativ, ce urmează a fi audiaţi, domiciliază în raza de competenţă a acestei instanţe, precum şi majoritatea părţilor civile, de asemenea domiciliază în raza acestei instanţe. Dat fiind faptul că Tribunalul Constanţa a şi admis propuneri în cursul urmăririi penale, procurorul considerându-se că este investit legal şi a parcurs întreaga procedură pe urmărire penală, cu propuneri de arestare preventivă luate de către tribunal şi confirmate de către curtea de apel, s-a apreciat că, în speţă, competenţa de soluţionare a prezentei cauze revine Tribunalului Constanţa.

S-a constatat că, la acest moment procesual, prezentul litigiu, întrucât suntem în ipoteza primei instanţe sesizate.

Faţă de cele constatate, luând act de poziţia procurorului şi părţilor, prin apărători, s-a dispus declinarea judecării prezentei cauze aflate în camera preliminară în favoarea Tribunalului Constanţa.

Prin sentinţa penală nr. 308 din 12 mai 2023 Tribunalul Constanţa, secţia penală, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu.

În temeiul art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 346 alin. (6) din C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Conform art. 51 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, între Tribunalul Constanţa şi Tribunalului Bihor, şi s-a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

În temeiul art. 272 din C. proc. pen., s-a dispus avansarea, din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Constanţa, a sumei de câte 863 de RON, reprezentând onorariul cuvenit, pentru camera preliminară, fiecărui apărător desemnat din oficiu pentru asistenţa judiciară a inculpaţilor, respectiv: av. Q. pentru inculpatul C., av. R. pentru inculpatul B., av. S. pentru inculpata D. şi av. T. pentru inculpatul A..

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că pe rolul Tribunalului Constanţa a fost înregistrat, ca urmare a declinării competenţei de către Tribunalul Bihor, dosarul penal nr. x/2022, privind pe inculpaţii A., B., C. şi D., trimişi în judecată prin rechizitoriul emis la data de 02.06.2022, în dosarul de urmărire penală nr. 1635/P/2019 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa.

Instanţa iniţial sesizată a stabilit termen în camera preliminară, la data de 04.11.2022, fără citarea părţilor (nefiind invocate cereri şi excepţii), pentru verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, iar prin încheierea din data de 17.11.2022 a repus cauza pe rol în vederea punerii în discuţie a excepţiei de necompetenţă teritorială.

Cauza a primit astfel un nou termen, în camera preliminară, la data de 17.01.2023, cu citarea părţilor, când s-a pus în discuţie excepţia de necompetenţă teritorială, iar prin încheierea penală nr. 5/Î/CP/2023 s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, în baza art. 47 alin. (3) şi art. 50 din C. proc. pen., cu referire şi la art. 342 şi at. 346 alin. (6) din acelaşi cod.

S-a reţinut că declinarea cauzei s-a făcut cu ignorarea normelor de competenţă stipulate la art. 41 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen.. Or, nefiind aplicabilă ipoteza prevăzută la alin. (5) din textul legal, respectiv nu există două sau mai multe instanţe sesizate simultan, rezultă că instanţa competentă să soluţioneze cauza, din punct de vedere teritorial, este oricare dintre cele a căror competenţă ar putea fi atrasă potrivit criteriilor impuse de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., procurorul care întocmeşte rechizitoriul fiind cel care alege una dintre instanţele competente, pentru învestire cu judecarea cauzei.

Tribunalul Constanţa a invocat, la primul termen stabilit în faţa sa, excepţia de necompetenţă teritorială. În primul rând, a observat un aspect de ordin procedural, şi anume că declinarea cauzei a fost dispusă de către judecătorul de cameră preliminară al Tribunalului Bihor pur şi simplu, fără ca această dispoziţie să fie consecinţa firească, logică, a admiterii excepţiei de necompetenţă teritorială, întrucât prin hotărârea de declinare nu s-a admis vreo excepţie de necompetenţă.

S-a constatat că este evident că, printre instanţele competente conform acestor criterii, se numără şi Tribunalul Bihor, întrucât, aşa cum s-a arătat la fila x din rechizitoriu majoritatea faptelor de înşelăciune care urmează a fi deduse judecăţii au fost comise pe raza judeţului Bihor, iar toţi inculpaţii locuiesc în mun. Oradea, jud. Bihor. Acestea au fost, aşadar, motivele pentru care procurorul a ales să învestească cu judecarea cauzei Tribunalul Bihor, iar instanţa astfel aleasă nu avea posibilitatea legală de a se dezinvesti prin declinarea dosarului pe motiv că nu este competentă din punct de vedere teritorial.

Prin urmare, considerând că Tribunalul Bihor este instanţa competentă, inclusiv din punct de vedere teritorial, să judece cauza, iar Tribunalul Constanţa a fost învestit în mod nelegal, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, iar în temeiul art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 346 alin. (6) din C. proc. pen., s-a declinatat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor s-a se va constata ivit conflictul negativ de competenţă, între Tribunalul Constanţa şi Tribunalului Bihor, şi s-a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, la data de 19 mai 2023, formând obiectul dosarului nr. x/2022, cu termen de judecată la data de 23 mai 2023, dată la care a fost amânată pronunţarea la data de 06 iunie 2023 şi ulterior la data de 20 iunie 2023.

Analizând conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Constanţa şi Tribunalul Bihor cu privire la competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii A., B., C. şi D., Înalta Curte constată următoarele:

Reglementând competenţa teritorială a instanţelor judecătoreşti, art. 41 din C. proc. pen. stabileşte, în alin. (1), că aceasta este determinată, în ordine, de: a) locul săvârşirii infracţiunii; b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; c) locuinţa suspectului sau inculpatului persoana fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta; d) locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate, iar, în alin. (2), defineşte noţiunea de "loc al săvârşirii infracţiunii" ca fiind acela unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia, pentru ca, în alin. (3), să stipuleze că, în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracţiune a fost săvârşită în circumscripţia mai multor instanţe, oricare dintre acestea este competentă să o judece.

Totodată, art. 41 alin. (4) din C. proc. pen., prevede că atunci când niciunul din locurile menţionate la alin. (1) nu sunt cunoscute sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanţe dintre cele indicate în primul alineat, competenţa revine instanţei mai întâi sesizate. În plus, conform art. 41 alin. (5) din C. proc. pen., ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanţe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.

Se observă, astfel, că dispoziţiile art. 41 alin. (1) din C. proc. pen. stabilesc o ordine de preferinţă legală ce trebuie respectată cu prilejul sesizării instanţelor judecătoreşti.

Verificând, în acest context, actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, prin rechizitoriul nr. x/2019 din 02.06.2023 au fost trimişi în judecată inculpaţii: A. pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (1) din C. pen. şi înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplic art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 41 alin. (1) din C. pen. (13 acte materiale) ambele cu aplic, art. 38 alin. (1) din C. pen., B. pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. din C. pen. şi înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen., cu aplic art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 77 lit. a) din C. pen. (16 acte materiale) ambele cu aplic, art. 38 alin. (1) din C. pen., C. pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen. şi înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplic, art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 77 lit. a) din C. pen., (25 de acte materiale) ambele cu aplic, art. 38 alin. (1) din C. pen., D. pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen. şi înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplic, art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 77 lit. a) din C. pen. (25 de acte materiale) ambele cu aplic, art. 38 alin. (1) din C. pen.

Prin actul de sesizare al instanţei, în esenţă, s-a reţinut că în luna august a anului 2018, inculpaţii C., D., B. şi A. au constituit un grup infracţional organizat, în scopul comiterii unor infracţiuni de înşelăciune, având ca obiect inducerea în eroare a persoanelor vătămate cu privire la prestarea unor servicii de executare a unor lucrări de tapiţerie sau recondiţionare a unor obiecte de mobilier, respectiv prin încasarea unor sume de bani cu titlu de avans, urmată de neexecutarea lucrărilor sau executarea parţială a acestora.

Pornind de la aceste aspecte reţinute de organul de urmărire penală şi examinând situaţia de fapt expusă în rechizitoriu în ansamblul său, se constată că presupusele fapte infracţionale au fost săvârşite atât pe raza teritorială a judeţului Constanţa, însă aşa cum rezultă din rechizitoriu majoritatea faptelor de înşelăciune au fost presupus săvârşite pe raza judeţului Bihor. De asemenea, inculpaţii A., B., C. şi D. au domiciliul în Bihor.

Rezultă, aşadar, că, în accepţiunea art. 41 alin. (2) din C. proc. pen., locul săvârşirii presupuselor infracţiuni, pentru care s-a dispus soluţia de trimiterea în judecată, se regăseşte în raza teritorială atât a Tribunalului Bihor, cât şi a Tribunalului Constanţa, ambele instanţe fiind deopotrivă competente să soluţioneze cauza, conform art. 41 alin. (3) din C. proc. pen.

În atare situaţie, în speţă devin incidente prevederile art. 41 alin. (4) teza a II-a din C. proc. pen., care stabilesc că atunci când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanţe dintre cele indicate în primul alineat, competenţa revine instanţei mai întâi sesizate. Cum, în cauză, prima instanţă sesizată a fost Tribunalul Bihor, se constată că acesteia îi revine competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii A., B., C. şi D.

Pentru considerentele expuse, Înalte Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii A., B., C. şi D. în favoarea Tribunalului Bihor, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii A., B., C. şi D. în favoarea Tribunalului Bihor, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 iunie 2023.