Competence for post-recognition execution objections involving mixed domestic and foreign sentences

Şedinţa publică din data de 06 iunie 2023

Asupra conflictului de competenţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererile înregistrate pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr. x/2022 şi nr. y/2022, petentul-condamnat A., deţinut în Penitenciarul Constanţa Poarta-Albă a formulat cereri de contestaţie la executare (art. 598 C. proc. pen.) prin care a solicitat deducerea perioadei executate din pedeapsa de 17 ani închisoare în a cărei executaseră se află (cea recunoscută de Curtea de Apel Constanţa).

Prin încheierea din 14.09.2022, Judecătoria Medgidia a dispus reunirea cauzei nr. 5735/256/2022 la cauza nr. 4676/256/2022, cu care instanţa a fost mai întâi învestită.

Prin sentinţa penală nr. 1546/14.09.2022 pronunţată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr. x/2022, s-a dispus declinarea cauzei in favoarea Tribunalului Constanţa, reţinându-se în esenţă că, prin sentinţa nr. 28/P/20.02.2020 a Curţii de Apel Constanţa a fost recunoscută hotărârea de condamnare a petentului pronunţată de Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 7305 zile (17 ani închisoare), iar printre infracţiunile recunoscute se regăseşte şi infracţiunea de trafic de persoane pentru care petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare, astfel că judecarea acestei infracţiuni este de competenţa tribunalului.

Prin sentinţa penală nr. 142/30.03.2023, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. x/2022, s-a dispus, în temeiul art. 50 C. proc. pen.., cu aplicarea art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 şi a art. 141 alin. (9) pct. ii din Legea nr. 302/2004, declinarea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare/deducere perioadă din pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare, formulate de petentul condamnat A., în favoarea Curţii de Apel Constanţa.

În esenţă, pentru a dispune astfel, Tribunalul Constanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 28/P/20.02.2020 a Curţii de Apel Constanţa s-a recunoscut şi s-a dispus executarea în România a pedepsei rezultante de 7305 zile/17 ani închisoare aplicată condamnatului A. de către Curtea Coroanei din Warwick - Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, prin sentinţa penală nr. T20187182 din 22 ianuarie 2019 (în dosarul nr. x/2905), definitivă la data de 22 ianuarie 2019, s-a adaptat pedeapsa rezultantă recunoscută şi s-au stabilit pedepse individuale, astfel:

- 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută şi pedepsită de art. 218 alin. (1) şi alin. (3) lit. e) C. pen. (fapta expusă la pct. 1 din certificatul de legislaţie);

- 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută şi pedepsită de art. 218 alin. (1) şi alin. (3) lit. e) C. pen. (faptă expusă la pct. 2 din certificatul de legislaţie);

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală (fapta expusă la pct. B din certificatul de legislaţie);

- 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prev. şi ped. de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. (fapta expusă la pct. 4 din certificatul de legislaţie);

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prevăzută şi ped. de art. 213 alin. (1), (2), (4) din C. pen. (fapta expusă la pct. 5 din certificatul de legislaţie).

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 lit. b) C. pen., rap. la art. 141 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, s-a aplicat faţă de condamnatul A. pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare, în condiţiile art. 60 C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată condamnatului A. perioada executată în statul emitent, de la data de 10.07.2018 până la data transferului efectiv în custodia B. în custodia Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor din România.

Ulterior, prin sentinţa penală 198/23.03.2021 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. x/2020, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost admisă contestaţia la executare formulată de condamnatul A. şi s-a dedus din durata pedepsei de 17 ani închisoare perioada reţinerii şi arestării provizorii în vederea predării, începând cu data de 18.06.2018 şi până la data de 09.07.2018 inclusiv.

A mai reţinut Tribunalul că prin hotărârea Curţii de Apel, s-au recunoscut şi stabilit pedepse individuale pentru fiecare dintre infracţiuni, în total 5 astfel de pedepse, printre care şi una de 5 ani, care corespunde cu pedeapsa de care face vorbire condamnatul A., a cărei deducere o solicită, care ulterior au fost contopite conform legii române cu sporul legal obligatoriu.

Astfel, remarcând că instanţa care a recunoscut hotărârea străină şi a dispus executarea acesteia în România este Curtea de Apel Constanţa, s-a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, care prevăd că, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător."

Astfel, Tribunalul Constanţa a avut în vedere că instanţa care a recunoscut hotărârea străină şi a dispus executarea acesteia în România este Curtea de Apel Constanţa şi s-a considerat că stabilirea completă a situaţiei juridice a petentului-condamnat A., lămurirea acesteia, urmare operaţiunii de adaptare a pedepselor stabilite prin certificatul legislativ, dar şi contopirea acestora, inclusiv deducerile necesare, cade in sarcina instanţei care a recunoscut hotărârea străină, respectiv Curtea de Apel Constanţa, stabilită expres ca instanţă competentă de Legea nr. 302/2004.

Prin urmare, s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa.

Prin sentinţa penală nr. 54/P din 23.05.2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2022, în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 585 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 598 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, iar conform art. 51 alin. (1), (2) C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a dispune astfel, în esenţă, Curtea de Apel Constanţa a reţinut că din conţinutul cererii formulate de condamnatul A., precum şi din precizările acestuia din şedinţa de judecată din data de 23.05.2023, se constată că acesta solicită deducerea din pedeapsa de 17 ani închisoare a unei perioade de 5 ani, executată în intervalul 2011-2015, în baza sentinţei penale nr. 345/15.09.2011 a Tribunalului Constanţa, definitivă prin neapelare, prin care i s-a aplicat pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea pe teritoriul României a unor infracţiuni prevăzute de Legea nr. 678/2011. Contestatorul a mai solicitat deducerea unei perioade de 6 zile, indicând temeiul acestei solicitări în faţa instanţei, şi anume Legea nr. 169/2017 privind recursul compensatoriu.

În concret, Curtea a constatat că nu este incidentă ipoteza reglementată de prevederile art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2002, întrucât în speţă nu se solicită, ulterior transferării, recunoaşterea unei deduceri de pedeapsă recunoscută de autorităţile britanice şi nici deducerea acesteia din pedeapsa rezultantă pe care o execută pe teritoriul României. De asemenea s-a reţinut că nu sunt incidente aceste dispoziţii legale în condiţiile în care statul emitent nu a transmis o hotărâre judecătorească sau un alt act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România.

Examinând sentinţa penală nr. 28/P/20.02.2020 a Curţii de Apel Constanţa, s-a observat că printre infracţiunile recunoscute se regăseşte şi infracţiunea de trafic de persoane, pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare. Astfel, întrucât tribunalul judecă în primă instanţă infracţiunea de trafic de persoane, iar la momentul formulării cererii ce face obiectul dosarului nr. x/2022 al Judecătoriei Medgidia, 16.06.2022 condamnatul A. se afla în Penitenciarul Poarta Albă, s-a constatat că Tribunalul Constanţa este instanţa de executare.

În consecinţă, Curtea de Apel Constanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 31.05.2023, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 06.06.2023.

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 C. proc. pen.., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza de faţă este Tribunalul Constanţa, pentru următoarele considerente:

Prealabil, Înalta Curte notează că obiectul conflictului negativ de competenţă cu care instanţa supremă a fost învestită este cererea de contestaţie la executare formulată de petentul condamnat A. prin care solicită micşorarea pedepsei în executarea căreia se află, în sensul deducerii din pedeapsa de 17 ani închisoare pe care o execută, a unei perioade executate de 5 ani, în baza sentinţei penale nr. 345/15.09.2011 a Tribunalului Constanţa, prin care i s-a aplicat pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea pe teritoriul României a unor infracţiuni prevăzute de Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane. Mai exact, în opinia petentului, fiind vorba de fapte concurente, solicită contopirea pedepsei pronunţate în Marea Britanie cu pedeapsa aplicată acestuia în România pentru fapte săvârşite pe teritoriul ţării noastre (trafic de persoane), cu consecinţa deducerii perioadei executate de 5 ani în perioada 2011 - 2016 din pedeapsa de 17 ani închisoare pe care o execută în prezent, astfel cum a fost recunoscută de Curtea de Apel Constanţa prin sentinţa penală nr. 28 din 20.02.2020. Contestatorul a mai solicitat deducerea unei perioade de 6 zile, indicând temeiul acestei solicitări în faţa Curţii de Apel Constanţa, şi anume Legea nr. 169/2017 privind recursul compensatoriu.

Astfel, în cauză, Înalta Curte constată că petentul A. se află în executarea unei pedepse principale rezultante de 17 ani închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 28/P din 20 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2020, în urma recunoaşterii şi punerii în executare a sentinţei penale nr. T20187182 din 22 ianuarie 2019, definitivă, emisă de către Curtea Coroanei din Warwick - Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, prin care s-a aplicat petentului A. o pedeapsă rezultantă de 7305 zile (17 ani închisoare).

Prin această sentinţă de recunoaştere şi executare în România a pedepsei stabilite de autorităţile judiciare străine, Curtea de Apel Constanţa a adaptat pedeapsa rezultantă, stabilind pedepse individuale pentru fiecare dintre cele 5 fapte expuse în certificatul de legislaţie, printre care se regăseşte şi pedeapsa de 10 ani închisoare stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen.

Se mai reţine că prin sentinţa penală nr. 345 din data de 15.09.2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2011, A. a fost condamnat în baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 la o pedeapsă principală de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (2) C. proc. pen., instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

Contestaţia la executare întemeiată pe prevederile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. se judecată de instanţa de executare sau de instanţa corespunzătoare în grad instanţei de executare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere al condamnatului.

Faţă de cele reţinute anterior, în condiţiile în care în materia procedurii reglementate de Legea nr. 302/2004, faţă de persoana condamnată A., Curtea de Apel a dispus recunoaşterea unei hotărâri penale străine şi executarea pedepsei într-un penitenciar din România, se constată că instanţa competentă să judece prezenta contestaţie la executare este instanţa competentă material potrivit legii române să judece în primă instanţă infracţiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate, în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a condamnatului.

Aşadar, chiar dacă aşa cum s-a arătat, petentul condamnat A. a făcut obiectul unei proceduri de recunoaştere a hotărârii penale străine de condamnare pronunţate împotriva sa de către autorităţile judiciare din Marea Britanie, Curtea de Apel nu este instanţă de executare, în sensul art. 553 din C. proc. pen., deoarece aceasta nu a judecat fondul cauzei, ci a procedat, în baza unei competenţe speciale, stabilite prin Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, la recunoaşterea hotărârii pronunţate în străinătate, recunoaştere ce a avut loc în cadrul procedurii reglementate de această lege. În acelaşi timp, nu este incidentă ipoteza reglementată de prevederile art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2002, întrucât în speţă nu se solicită, ulterior transferării, recunoaşterea unei deduceri de pedeapsă recunoscută de autorităţile britanice şi nici deducerea acesteia din pedeapsa rezultantă pe care o execută pe teritoriul României. De asemenea s-a reţinut că nu sunt incidente aceste dispoziţii legale în condiţiile în care statul emitent nu a transmis o hotărâre judecătorească sau un alt act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România

Potrivit dispoziţiilor art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, executarea unei pedepse aplicate printr-o hotărâre penală străină recunoscută de instanţa română este guvernată de legea română.

În consecinţă, odată recunoscută sentinţa penală de condamnare de către autorităţile judiciare din România, instanţa competentă să judece cererea formulată de petent este instanţa competentă material potrivit legii române să judece în primă instanţă infracţiunile pentru care acesta a fost condamnat în străinătate.

Un raţionament similar se regăseşte de altfel şi în Decizia nr. 34/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţii Unite, pronunţată în recurs în interesul legii, prin care, printre altele, s-a stabilit că în cazul în care ultima hotărâre definitivă a fost pronunţată de o instanţă străină, competenţa de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine instanţei corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanţă şi în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a persoanei condamnate.

Potrivit art. 553 C. proc. pen., instanţa de executare este, de regulă, instanţa primului grad de jurisdicţie, legiuitorul stabilind astfel o corelaţie între competenţa materială a instanţelor în faza judecăţii şi competenţa punerii în executare a hotărârilor penale.

Această corelaţie trebuie avută în vedere la determinarea instanţei de executare în cazul hotărârilor pronunţate în străinătate şi recunoscute de curţile de apel, conform competenţei speciale prevăzute de Legea nr. 302/2004. În acest caz, identificarea instanţei de executare se face prin aplicarea regulilor privitoare la competenţa materială din partea generală a C. proc. pen., în raport de natura şi gravitatea infracţiunilor.

Aşadar, în cauza de faţă, raportat la infracţiunile pentru care petentul A. a fost condamnat, din examinarea sentinţei penale nr. 28/P/20.02.2020 a Curţii de Apel Constanţa prin care s-a dispus recunoaşterea hotărârii din Marea Britanie, rezultând că printre infracţiunile recunoscute se regăseşte şi infracţiunea de trafic de persoane, iar referitor la această infracţiune petentul a arătat că a fost condamnat în România şi a executat pedeapsa de 5 ani închisoare începând cu anul 2011, solicitând deducerea acestei perioade din mandatul de 17 ani închisoare pe care îl execută în prezent, se constată că potrivit art. 36 C. proc. pen., această infracţiune este de competenţa materială a tribunalului. În acelaşi timp, se constată că nu sunt incidente dispoziţiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, care prevăd că, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dimpotrivă, din cererea petentului a rezultat că este vorba despre o condamnare aplicată şi executată în România înainte de a fi condamnat de autorităţile judiciare din Marea Britanie.

Totodată, având în vedere că petentul se afla încarcerat la momentul formulării cererii în Penitenciarul Poarta Albă, Constanţa, (16.06.2022, dosar), competenţa materială şi teritorială aparţine aşadar Tribunalului Constanţa.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Tribunalului Constanţa, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea conflictului de competenţă vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Tribunalului Constanţa, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 iunie 2023.