Statute of limitations for violation of a protection order: effect of Constitutional Court Decisions 297/2018 and 358/2022 on the interruption of prescription by procedural acts prior to legislative amendment

Şedinţa publică din data de 2 martie 2023

Asupra cererii de recurs în casaţie de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 69 din 08 aprilie 2022 a Judecătoriei Negreşti-Oaş, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 15 aprilie 2022, inculpatul A. a fost condamnat, în baza art. 396 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 371 din C. pen. şi art. 41 combinat cu art. 43 alin. (5) C. pen., la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice.

Inculpatul A. a fost condamnat, în baza art. 396 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 32 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 combinat cu art. 43 alin. (5) C. pen., la o pedeapsă de 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a ordinului de protecţie (5 acte materiale, persoană vătămată fiind B.).

Inculpatului A. i s-a interzis, în baza art. 67 C. pen. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), n) şi o) C. pen., dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a se apropia şi de a comunica cu persoana vătămată B. şi dreptul de a se deplasa la locuinţa victimei, în prezent situată în loc. Negreşti-Oaş, str. x, jud. Satu Mare, pe o durată de 3 ani, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) şi o) C. pen., i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a se apropia şi de a comunica cu persoana vătămată B. precum şi dreptul de a se deplasa la locuinţa victimei, în prezent situată în loc. Negreşti-Oaş, str. x, jud. Satu Mare, de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 41 alin. (1) din C. pen., s-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii au fost săvârşite de inculpatul A. în stare de recidivă postexecutorie faţă de condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 175/16.09.2014 pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 654/09.12.2014 a Curţii de Apel Oradea, inculpatul fiind liberat condiţionat în data de 04.05.2016, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 635 zile.

S-a constatat că faptele în cauză sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 54 din 24 mai 2019 pronunţată de Judecătoria Negreşti Oaş definitivă prin decizia penală nr. 20/A/16.01.2020 a Curţii de Apel Oradea.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare aplicată prin decizia penală nr. 20/A/16.01.2020 a Curţii de Apel Oradea pronunţată în dosarul nr. x/2019, în pedepsele componente de 6 luni închisoare, 3 luni închisoare şi 3 luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză, respectiv pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare şi pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare, cu pedepsele mai sus menţionate, repuse în individualitatea lor, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 9 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul fix şi obligatoriu, de 6 (şase) luni închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte două pedepse (6 luni închisoare, 3 luni închisoare şi 3 luni închisoare şi 6 luni Închisoare), astfel că inculpatul A. execută pedeapsa rezultată de 1 an 3 luni închisoare, în stare de detenţie.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. raportat la art. 67 C. pen. şi art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) şi o) C. pen., i s-a interzis inculpatului pe durata de 3 ani ca pedepse complementare exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a se apropia şi de a comunica cu persoana vătămată B. şi dreptul de a se deplasa la locuinţa victimei, în prezent situată în loc. Negreşti-Oaş, str. x, jud. Satu Mare, pe o durată de 3 ani, ca pedeapsă complementară.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 65 alin. (1) C. pen. şi art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) şi o) C. pen., i s-a interzis inculpatului ca pedepse accesorii exerciţiul aceloraşi drepturi, pe perioada executării pedepsei.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 56/16.01.2020 emis de Judecătoria Negreşti-Oaş în dosar cu nr. x/2019 şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform celor de mai sus.

În baza art. 404 alin. (4) C. proc. pen., s-a constatat că în cauză nu au fost luate măsuri preventive, de siguranţă sau asigurătorii faţă de inculpat.

Prin încheierea din 15.04.2022 în baza art. 278 din C. proc. pen. a fost admisă sesizarea din oficiu, ca întemeiată, şi prin urmare s-a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul minutei, respectiv a sentinţei penale nr. 69/2022 din data de 08.04.2022 pronunţată în dosar nr. x/2020 al Judecătoriei Negreşti Oaş în sensul că în cuprinsul hotărârii instanţei de fond în cadrul alin. (8) din dispozitiv, se va introduce următoarea dispoziţie:

"Anulează Mandatul de Executare a Pedepsei Închisorii nr. 56/16.01.2020 emis de Judecătoria Negreşti-Oaş în dosar cu nr. x/2019 şi dispune emiterea unui nou M.E.P.Î., conform celor de mai sus."

Totodată, în baza art. 278 din C. proc. pen., s-a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul minutei, respectiv a sentinţei penale nr. 69/2022 din data de 08.04.2022 pronunţată în dosar nr. x/2020 al Judecătoriei Negreşti Oaş în sensul că în cuprinsul hotărârii instanţei de fond în cadrul alin. (11) din dispozitiv se va introduce următoarea dispoziţie::

"În baza art. 40 alin. (3) C. pen. din pedeapsa rezultantă aplicată mai sus scade perioada executată, respectiv durata de detenţie propriu-zisă executată în baza Mandatului de executare a Pedepsei Închisorii nr. 56/16.01.2020."

În baza art. 278 din C. proc. pen., s-a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul minutei, respectiv a dispozitivului sentinţei penale nr. 69/2022 din data de 08.04.2022 pronunţată în dosar nr. x/2020 al Judecătoriei Negreşti Oaş, în sensul că se vor introduce dispoziţiile art. 66 alin. (1) lit. "n" C. pen., sens în care alin. (9) va avea următorul conţinut:

"În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. raportat la art. 67 C. pen. şi art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) şi o) C. pen., interzice inculpatului pe durata de 3 ani ca şi pedepse complementare exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a se apropia şi de a comunica cu victima B. şi dreptul de a se deplasa la locuinţa victimei, în prezent situată în loc. Negreşti-Oaş, str. x, jud. Satu Mare, pe o durată de 3 ani, ca pedeapsă complementară." iar alin. (10) va avea următorul conţinut:

"În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 65 alin. (1) C. pen. şi art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) şi o) C. pen., interzice inculpatului ca şi pedepse accesorii exerciţiul aceloraşi drepturi, pe perioada executării pedepsei."

Prin decizia penală nr. 507/A/2022 din data de 23 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 69 din 07 aprilie 2022 pronunţate de Judecătoria Negreşti-Oaş în dosarul nr. x/2020, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 15 aprilie 2022.

S-a desfiinţat sentinţa atacată şi, rejudecând:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de un an 3 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) şi o) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, constând în exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a se apropia şi de a comunica cu victima B. şi dreptul de a se deplasa la locuinţa victimei, în prezent situată în loc. Negreşti-Oaş, str. x, jud. Satu Mare şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării aceloraşi drepturi în pedepsele de: 9 luni închisoare aplicată în prezenta cauză pentru comiterea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de at. 371 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen. pedeapsa principală de 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) şi o) C. pen. pe o perioadă de 3 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării aceloraşi drepturi aplicate în prezenta cauză pentru comiterea infracţiunii de nerespectarea ordinului de protecţie în formă continuată, prevăzută de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen. pedepsele de 6 luni închisoare, 3 luni închisoare şi 3 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 54 din 24 mai 2019 pronunţată de Judecătoria Negreşti-Oaş în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 20/A din 16 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2019 şi înlătură sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare.

S-a menţinut pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată inculpatului A. în prezenta cauză pentru comiterea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de at. 371 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen.

S-a înlăturat pedeapsa principală de 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) şi o) C. pen. pe o perioadă de 3 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării aceloraşi drepturi aplicate inculpatului A. în prezenta cauză pentru comiterea infracţiunii de nerespectarea ordinului de protecţie în formă continuată, prevăzută de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen. cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. astfel cum a fost interpretat prin deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. sub acuzaţia comiterii infracţiunii de nerespectarea ordinului de protecţie în formă continuată, prevăzută de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 40 C. pen. s-a contopit pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată în prezenta cauză cu pedepsele de 6 luni închisoare, 3 luni închisoare şi 3 luni închisoare ce i-au fost aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 54 din 24 mai 2019 pronunţată de Judecătoria Negreşti-Oaş în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 20/A din 16 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2019 în pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul fix şi obligatoriu de 4 luni închisoare [1/3 din pedeapsa de un an închisoare (6 luni + 3 luni + 3 luni = 12 luni)], urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de un an şi o lună închisoare prin privare de libertate.

S-au menţinut dispoziţiile sentinţei atacate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apelul inculpatului au rămas în sarcina statului.

Împotriva deciziei penale nr. 507/A/2022 din 23 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a declarat recurs în casaţie, invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., prin prisma căruia a arătat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Negreşti Oaş, întocmit la data de 05.11.2020 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea ordinului de protecţie, faptă prevăzută şi pedepsită de ar. 32 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 cu aplicarea art. 35 alin. (1) (cinci acte materiale) şi cu aplicarea art. 41 C. pen.

Cele cinci fapte au fost comise 05.02.2019, 16.03.2019 ora 10:30,16.03.2019 ora 13:45, 25.04.2019 şi 29.04.2019.

Prin rechizitoriul respectiv, care este un act procedural care se comunică inculpatului conform art. 329 alin. (2) C. proc. pen., s-a întrerupt termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. e) C. pen., astfel încât, fără a mai lua în considerare actele de procedură întocmite ulterior, prescripţia răspunderii penale se împlineşte potrivit art. 155 alin. (2) din C. pen. la 05.11.2023, întrucât după emiterea rechizitoriului a început să curgă un nou termen de prescripţie.

S-a menţionat că opinia tuturor unităţilor de parchet (conform notei nr. 1470/C/1364/m-13/2022 din 10.06.2022) este că, în situaţia în care cursul prescripţiei răspunderii penale ar fi fost întrerupt prin acte procedurale îndeplinite în intervalul cuprins între cele două decizii ale CCR (nr. 297/2018 şi nr. 358/2022), la momentul respectivelor acte procedurale era necunoscut caracterul de decizie simplă (extremă) al Deciziei nr. 297/2018, în majoritatea cazurilor instanţele apreciind că era vorba despre o decizie interpretativă, aşa încât intervenţia legiuitorului nu era imperativ necesară. Doar prin Decizia nr. 358/2022 a fost stabilit cu certitudine caracterul de decizie simplă (extremă) a celei din 2018.

În această perioadă efectul întreruptiv s-a raportat exclusiv la acte care se comunică suspectului/inculpatului. Prin intervenţia O.U.G. nr. 71/2022, legiuitorul a ieşit din pasivitatea, ca urmare efectul Deciziei nr. 358/2022 se produce pentru viitor, legiuitorul prin O.U.G. nr. 71/2022 remediind (punând în conformitate) textul declarat neconstituţional, anterior intervenirii efectului că acest text nu se mai aplică.

Aşadar, înainte de publicarea Deciziei nr. 358/2022 legiuitorul a intervenit şi a corectat dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. pen. în sensul celor reţinute în Decizia nr. 297/2018. În aceste circumstanţe, lipsind de efecte dispozitivul Deciziei nr. 358/2022 prin intervenţia legislativ, s-a apreciat că nu se poate avea în vedere un efect independent şi retroactiv al considerentelor aceleiaşi decizii.

Prin încheierea din 2 februarie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 507/A/2022 din 23 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2020, dispunându-se trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării pe fond a căii de atac.

Examinând cauza, prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".

Acest caz de casare poate fi invocat atunci când, faţă de actele şi lucrările dosarului, prin hotărârea recurată s-a reţinut în mod eronat incidenţa unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen., dispunându-se încetarea procesului penal.

În speţă, cazul concret de împiedicare a exercitării acţiunii penale, valorificat de către instanţa de apel este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripţiei răspunderii penale a inculpatului A., subsecvent adoptării, de către Curtea Constituţională, a Deciziilor nr. 297 din 26 aprilie 2018 şi 358 din 26 mai 2022, ambele referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen.

În acest sens, sub aspectul situaţiei de fapt, acuzaţiile aduse inculpatului A. au constat în aceea că, în data de 05.02.2019, orele 16:25; 16.03.2019 orele 10:30; 16.03.2019 orele 13:45; 25.04.2019 orele 16:00 şi orele 17:22; 29.04.2019 orele 20:00, în timp ce persoana vătămată B. se afla la Casa de pariuri sportive C., a intrat în agenţia de pariuri şi s-a deplasat la persoana vătămată încercând să discute cu aceasta, încălcând astfel măsurile dispuse prin ordinul de protecţie emis în baza sentinţei civile nr. 1477/05.12.2018 pronunţată de Judecătoria Negreşti Oaş, prin care a fost obligat să păstreze o distanţă de minim 50 metri şi interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, corespondenţă sau în orice alt mod faţă de persoana vătămată şi copii minori ai acesteia.

Astfel, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea ordinului de protecţie, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 cu aplicarea art. 35 alin. (1) (cinci acte materiale) şi cu aplicarea art. 41 C. pen.

Instanţa de apel a reţinut că infracţiunea de nerespectarea ordinului de protecţie este pedepsită cu închisoare de la 1 lună la 1 an; infracţiunea fiind săvârşită la data de 05.02.2019, termenul de prescripţie de 3 ani calculat potrivit art. 154 alin. (1) lit. e) şi alin. (2) C. pen. s-a împlinit la 05.02.2022.

În continuare, Înalta Curte reţine că, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25.06.2018), s-a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională.

Ulterior, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022) s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituţionale, în considerente reţinându-se că:

"... în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale" (paragraful 73).

Anterior publicării acestei din urmă decizii, prin articolul unic al O.U.G. nr. 71/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022), a fost modificat art. 155 din C. pen. după cum urmează:

"(1) Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului".

Prin hotărârea prealabilă adoptată în mecanismul de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 475 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit cu caracter obligatoriu că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţia României, republicată şi art. 5 din C. pen.

În considerentele hotărârii prealabile s-a arătat, printre altele, că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei nr. 297/2018, constituie o normă de drept penal material, iar nu o normă de procedură penală.

Or, date fiind argumentele expuse în Decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale (publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014), în cauzele pendinte nu pot fi combinate dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripţiei, cu dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menţionate, care înlătură un asemenea efect, după cum s-a arătat în Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022. Aceasta deoarece o eventuală combinare a dispoziţiilor legale ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeaşi instituţie juridică, exercitând un atribut care nu le revine şi intrând în sfera de competenţă constituţională a legiuitorului.

Instanţa supremă a reţinut, de asemenea, că revine fiecărei instanţe de judecată învestite cu soluţionarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispoziţiilor legale incidente în raport cu particularităţile fiecărei situaţii în parte, respectând însă cerinţele ce decurg din interdicţia generării unei lex tertia.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că, în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 - 25.06.2018 - şi data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 - 30.05.2022 - nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile şi condiţiile întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale.

Astfel, în speţă, Înalta Curte observă că, instanţa de apel a valorificat prescripţia generală a răspunderii penale ca efect al adoptării Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022.

Modalitatea de interpretare şi aplicare, în apel, a normelor de drept penal pertinente sub acest aspect este cea regăsită ulterior şi în hotărârea prealabilă anterior menţionată.

În acest context jurisprudenţial obligatoriu, rezultă că, raportat la aspectele factuale definitiv reţinute prin hotărârea instanţei de apel şi care nu mai pot fi cenzurate de instanţa de casaţie, termenul de prescripţie generală a răspunderii penale pentru infracţiunea dedusă judecăţii, prevăzută de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 cu aplicarea art. 35 alin. (1) (cinci acte materiale), este potrivit art. 154 alin. (1) lit. e) C. pen. de 3 ani şi a început să curgă de la data de 05.02.2019.

De vreme ce, subsecvent deciziilor luate în contenciosul constituţional, legea penală în ansamblu mai favorabilă, astfel cum a fost identificată de instanţa de apel (respectiv, C. pen. în vigoare în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022), nu a inclus cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, termenul de prescripţie generală s-a împlinit, în speţă, la data de 05.02.2022, pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului A..

În consecinţă, în cauză este incidentă cauza de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., soluţia dispusă faţă de inculpat prin decizia recurată fiind legală sub aspectul criticat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 507/A/2022 din 23 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2020, privind pe inculpatul A..

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 507/A/2022 din 23 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2020, privind pe inculpatul A..

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2023.