Tax Evasion Prescription Acquittal Upheld as Prosecutor's Cassation Appeal Fails

Şedinţa publică din data de 2 martie 2023

Asupra cererii de recurs în casaţie de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 380, pronunţată la data de 10.12.2021, în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Cluj a hotărât următoarele:

Potrivit art. 5 C. pen. rap. la Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014, s-a constatat legea veche, în cazul inculpatului A., ca lege penală mai favorabilă, faţă de limitele de pedeapsă ale formei agravate a infracţiunii de "evaziune fiscală" prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din L. 241/2005 şi faţă de tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni.

Inculpatul A. a fost condamnat:

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta în vigoare la data epuizării activităţii infracţionale, respectiv februarie 2011), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 (5 acte materiale), a art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de: 4 (patru) ani 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "evaziune fiscală" în formă continuată şi agravată.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a) din C. pen. din 1969, rap. la art. 64 lit. c), art. 65 alin. (2) şi (3) şi art. 66 din C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatului dreptul de a fi administrator la vreo societate comercială, pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice.

S-a constatat că inculpatul A. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 303/26.06.2015 a Tribunalului Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 292/07.03.2017 a Curţii de Apel Bacău, la pedeapsa rezultantă de 2 ani 5 luni 10 zile închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 2 ani.

S-a constatat că, prin sentinţa penală nr. 41/21 martie 2019 pronunţată în dosarul x/2018 a Tribunalului Hunedoara, definitivă prin decizia penală nr. 37/08.05.2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani 5 luni 10 zile închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 303/26 iunie 2015 a Tribunalului Bacău şi s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv: pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "spălare a banilor" prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea 656/2002, cu aplicarea art. 75 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen. art. 5 Noul C. pen. pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "fals în înscrisuri sub semnătură privată", prev. de art. 322 din Noul C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 322 Noul C. pen., art. 75 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "constituire a unui grup infracţional organizat", prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., fiind contopite cu pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. din 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de "evaziune fiscală" prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi a art. 5 C. pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 174/2016 a Tribunalului Hunedoara, definitivă la data de 04.10.2018 prin decizia penală nr. 724/A/2018 a Curţii de Apel Alba Iulia, în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare sporită cu 7 luni închisoare, în final dispunându-se să execute pedeapsa de 5 ani 7 luni închisoare.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani 7 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 41/21 martie 2019 pronunţată în dosarul x/2018 a Tribunalului Hunedoara, definitivă prin decizia penală nr. 37/08.05.2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, înlăturat (provizoriu) sporul de 7 luni închisoare şi s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:

- 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. din 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de "evaziune fiscală" prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi a art. 5 C. pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 174/2016 a Tribunalului Hunedoara, definitivă la data de 04.10.2018 prin decizia penală nr. 724/A/2018 a Curţii de Apel Alba Iulia;

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "spălare a banilor" prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea 656/2002, cu aplicarea art. 75 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen. art. 5 Noul C. pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 303/26.06.2015 a Tribunalului Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 292/07.03.2017 a Curţii de Apel Bacău;

- 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "fals în înscrisuri" sub semnătură privată, prev. de art. 322 din Noul C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 303/26.06.2015 a Tribunalului Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 292/07.03.2017 a Curţii de Apel Bacău;

- 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 322 Noul C. pen., art. 75 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 303/26.06.2015 a Tribunalului Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 292/07.03.2017 a Curţii de Apel Bacău;

- 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "constituire a unui grup infracţional organizat", prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen.

- pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 2 ani, aplicată prin sentinţa penală nr. 303/26.06.2015 a Tribunalului Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 292/07.03.2017 a Curţii de Apel Bacău.

În baza art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969 s-a constatat că infracţiunea dedusă judecăţii este concurentă cu toate infracţiunile pentru care inculpatul A. a fost condamnat la pedepsele de mai sus, iar în temeiul art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 raportat şi la dispoziţiile Deciziei nr. 29/205 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial nr. 29/15.01.2016, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de 5 ani închisoare sporită cu 1 an închisoare, urmând să execute în final pedeapsa de: 6 (şase) ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.

În baza art. 35 alin. (3) din C. pen. din 1969, cu aplicarea Deciziei nr. 29/205 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial nr. 29/15.01.2016, s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. din 1969 pe o durată de 2 ani şi a interzicerii dreptului prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 pe o durată de 4 ani, care se execută după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a interzis inculpatului A., de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) din C. pen. din 1969, astfel cum s-a stabilit prin decizia penală nr. 37/08.05.2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, prin care au fost admise contestaţiile formulate de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia şi inculpatul A., împotriva sentinţei penale nr. 41/21.03.2019 a Tribunalului Hunedoara.

În baza art. 36 alin. (3) din C. pen. din 1969, s-a scăzut din durata pedepsei rezultante perioada executată de la 02.11.2011 la 27.04.2012, de la 09.03.2017 la 16.01.2018, precum şi de la 20.02.2021 la zi.

S-a constatat că, prin decizia penală nr. 37/08.05.2019 a Curţii de Apel Alba Iulia s-a stabilit ca inculpatului i se considere executate suplimentar, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, 60 de zile.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis anterior (în baza sentinţei penale nr. 41/21 martie 2019 pronunţată în dosarul x/2018 a Tribunalului Hunedoara, definitivă prin decizia penală nr. 37/08.05.2019 a Curţii de Apel Alba Iulia), şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

Potrivit art. 5 din Noul C. pen. rap. la dispoziţiile Deciziei nr. 265/06.05.2014 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014, s-a constatat că în cazul inculpatului B., legea penală mai favorabilă este legea penală veche, faţă de limitele de pedeapsă ale formei agravate a infracţiunii de "evaziune fiscală" prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din L. 241/2005, sfera obligaţiilor impuse condamnatului şi efectele suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Inculpatul B. a fost condamnat:

În baza art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta în vigoare la data epuizării activităţii infracţionale, respectiv februarie 2011) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 (5 acte materiale), art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, la pedeapsa de: 2 (doi) ani 10 (zece) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la "evaziune fiscală" în formă continuată şi agravată.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a) din C. pen. din 1969, rap. la art. 64 lit. c), art. 65 alin. (2) şi (3) şi art. 66 din C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatului dreptul de a fi administrator la vreo societate comercială, pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice.

În temeiul art. 861 din C. pen. din 1969 s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani 10 luni închisoare pe durata termenului de încercare prev. de art. 862 din C. pen. din 1969 de 4 ani 10 luni.

În temeiul art. 863 alin. (1) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare, inculpatul B. a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune Dolj, dar nu mai puţin de o dată pe trimestru; b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În temeiul art. 863 alin. (3) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare, inculpatului B. i s-a impus şi respectarea obligaţiei de a nu intra în legătură cu inculpatul A..

S-a atras atenţia inculpatului B. asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art. 864 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a dispus şi suspendarea executării pedepsei accesorii.

În temeiul art. 397 alin. (1) rap. la art. 19 alin. (1), (4) şi 5 C. proc. pen. şi la art. 1357, art. 1382 C. civ. a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de părtea civilă Statul Român - Administraţia Naţională de Administrare Fiscală reprezentată de către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj şi au fost obligaţi inculpaţii A. şi B., în solidar, să plătească în favoarea părţii civile suma de 6.467.836,20 RON cu titlu de despăgubiri civile, din care 2.587.134,48 RON reprezintă impozit pe profit şi 3.880.701,72 RON reprezintă TVA, cu accesoriile legale calculate până la data plăţii efective, conform normelor fiscale aplicabile, şi respinse celelalte pretenţii formulate de către partea civilă.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 11 din L. 241/2005 a menţinut măsura sechestrului asigurator luată prin ordonanţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj emisă la data de 22.09.2017 asupra bunurilor aparţinând inculpatului A., măsură pusă în aplicare prin procesul-verbal încheiat la data de 03.10.2017 de către ofiţerul de poliţie judiciară delegat, cu privire la toate bunurile indicate în procesul-verbal de aplicare a măsurii, până la concurenţa sumei de 6.467.836,20 RON şi a accesoriilor legale la această sumă.

În temeiul art. 13 alin. (1) din L. 241/2005 s-a dispus ca la data rămânerii definitive a hotărârii, o copie a dispozitivului sentinţei de condamnare să se comunice Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.

În baza art. 272 alin. (1) C. proc. pen., s-a stabilit onorariu pentru avocatul desemnat din oficiu pentru inculpatul B. în sumă de 1.663 RON şi s-a avansat din Fondul Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Cluj - av. C..

În temeiul art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare astfel: inculpatul A. în sumă de 2.000 de RON, iar inculpatul B. în sumă de 1.500 RON.

Prin decizia penală nr. 1130/A/2022 din data de 14.09.2022, a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. s-au admis apelurile declarate de către inculpaţii A. şi B., împotriva sentinţei penale nr. 380 pronunţată la data de 10.12.2021 de către Tribunalul Cluj, pe care a desfiinţat-o, în parte, cu privire la soluţionarea laturii penale a cauzei, şi cu privire la cheltuielile judiciare avansate de stat în primă instanţă, puse în sarcina inculpaţilor şi a fost pronunţată o nouă hotărâre în aceste limite.

Potrivit art. 5 C. pen. rap. la dispoziţiile Deciziei nr. 265/06.05.2014 a Curţii Constituţionale a României, publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014, s-a constatat că, în cazul ambilor inculpaţi, legea penală mai favorabilă este C. pen. din 2014.

A fost schimbată calificarea juridică a infracţiunii imputate inculpaţilor din infracţiunea de "evaziune fiscală" prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta în vigoare la data epuizării activităţii infracţionale, respectiv februarie 2011), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 (5 acte materiale), a art. 5 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta în vigoare la data pronunţării deciziei), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. din 2014 (5 acte materiale), a art. 5 alin. (1) C. pen. şi a art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta în vigoare la data pronunţării prezentei decizii), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. din 2014 (5 acte materiale), a art. 5 alin. (1) C. pen. şi a art. 396 alin. (10) C. proc. pen. întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de "evaziune fiscală" prevăzută de 48, din C. pen. din 2014 rap la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta în vigoare la data pronunţării prezentei decizii), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. din 2014 (5 acte materiale), a art. 5 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

În baza art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost redus cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat în primă instanţă, puse în sarcina inculpatului A. la 1000 RON.

În baza art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost redus cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat în primă instanţă, puse în sarcina inculpatului B. la 750 RON.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor din sentinţa apelată.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. s-au respins ca nefondate apelurile declarate de către Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj şi de către Statul Român prin Administraţia Naţională de Administrare Fiscală reprezentată de către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj împotriva sentinţei penale nr. 380 pronunţată la data de 10.12.2021 de Tribunalul Cluj.

Împotriva deciziei penale nr. 1130/A/2022 din data de 14 septembrie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj a declarat recurs în casaţie, invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

În motivarea cererii, s-au prezentat o sumă de argumente de interpretare a Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale, respectiv nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale, apreciindu-se, în esenţă, că întreruperea cursului prescripţiei a fost legală, obligatorie şi absolută.

S-a susţinut că întreruperea termenului de prescripţie a intervenit, în cauză, cu privire la ambii inculpaţi, indicându-se, explicit, actele apreciate ca având efect întreruptiv, după cum urmează:

- cu privire la inculpatul A., prin procesul-verbal din 17.05.2017, au fost aduse la cunoştinţa suspectului acuzaţiile, încadrarea juridică, drepturile şi obligaţiile procesuale. Prin procesul-verbal din 22.09.2017 a fost dispusă punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul A. în vreme ce, prin procesul-verbal datat 02.10.2017, i-au fost aduse la cunoştinţă acuzaţiile, încadrarea juridică şi drepturile şi obligaţiile procesuale. Totodată, la 15.03.2018, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului A. urmată, la 29.03.2018, de o nouă aducere la cunoştinţa a acuzaţiilor, încadrării juridice, a drepturilor şi obligaţiilor procesuale.

- cu privire la inculpatul B., la 15.03.2018, a fost dispusă schimbarea încadrării juridice în vreme ce, la 30.03.2018, i-au fost aduse la cunoştinţă acuzaţiile, încadrarea juridică, drepturile şi obligaţiile procesuale.

Prin urmare s-a solicitat, în temeiul art. 440 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi, pe fond, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. casarea deciziei penale atacate si dispunerea rejudecării cauzei de către instanţa de apel.

Prin încheierea din 19 ianuarie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA - Serviciul Teritorial Cluj împotriva deciziei penale nr. 1130/A/2022 din data de 14 septembrie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. x/2020, dispunându-se trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării pe fond a căii de atac.

Examinând cauza, prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".

Acest caz de casare poate fi invocat atunci când, faţă de actele şi lucrările dosarului, prin hotărârea recurată s-a reţinut în mod eronat incidenţa unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen., dispunându-se încetarea procesului penal.

În speţă, cazul concret de împiedicare a exercitării acţiunii penale, valorificat de către instanţa de apel este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripţiei răspunderii penale a inculpaţilor A. şi B., subsecvent adoptării, de către Curtea Constituţională, a Deciziilor nr. 297 din 26 aprilie 2018 şi 358 din 26 mai 2022, ambele referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen.

În acest sens, sub aspectul situaţiei de fapt, acuzaţiile aduse inculpatului A. au constat în aceea că, în perioada lunilor octombrie 2010 - februarie 2011, în calitate de administrator al S.C. D. S.R.L. Oradea, cu ajutorul inculpatului B., administrator al S.C. E. S.R.L. Dej, în mod repetat, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale ar fi dispus înregistrarea în evidenţele contabile ale societăţii a unor cheltuieli în sumă totală de 20.050.292,26 RON care nu au la bază operaţiuni reale, fapt ce a avut ca rezultat sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat în sumă totală de 6.467.836,20 RON (reprezentând 2.587.134,48 RON impozit pe profit şi 3.880.701,72 RON TVA).

Astfel, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (cinci acte materiale săvârşite în lunile octombrie 2010 - februarie 2011)

Acuzaţiile aduse inculpatului B. au constat în aceea că, în perioada lunilor octombrie 2010 - februarie 2011, în mod repetat, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, ar fi acordat ajutor inculpatului A. să înregistreze în evidenţele S.C. D. S.R.L. Oradea a unor cheltuieli în sumă totală de 20.050.292,26 RON care nu au la bază operaţiuni reale, fapt ce a avut ca rezultat sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat în sumă totală de 6.467.836,20 RON (reprezentând 2.587.134,48 RON impozit pe profit şi 3.880.701,72 RON TVA).

Astfel, inculpatul B. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen. (cinci acte materiale comise în lunile octombrie 2010 - februarie 2011).

Instanţa de apel a reţinut că activitatea infracţională a inculpaţilor a fost epuizată în februarie 2011.

Totodată, a reţinut că, pe parcursul judecăţii, a existat o succesiune de legi penale referitoare la cauzele de întrerupere a răspunderii penale, dintre acestea, cea mai favorabilă inculpaţilor fiind cea aflată în vigoare în perioada 25.06.2018-30.05.2022, care nu prevede nici un caz de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale.

În lipsa unor cauze de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale, termenele generale de prescripţie curg nestingherit de la data comiterii infracţiunilor, iar împlinirea lor atrage prescripţia răspunderii penale.

În raport de limitele de pedeapsă prevăzute de art. 9 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 241/2005, în forma actuală (de la 9 la 15 ani închisoare), termenul de prescripţie al răspunderii penale este de 10 ani. Chiar dacă limitele de pedeapsă prevăzute de forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013 sunt semnificativ mai reduse, durata termenului de prescripţie a răspunderii penale este mai îndelungată, întrucât vechiul C. pen. cunoaşte şi prescripţia specială, care nu a fost afectată de cele două decizii ale Curţii Constituţionale a României.

Având în vedere că din perspectiva instituţiei prescripţiei răspunderii penale, legea penală mai favorabilă inculpaţilor este legea nouă, instanţa de apel a dispus schimbarea calificării infracţiunilor imputate inculpaţilor, din infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta în vigoare la data epuizării activităţii infracţionale, respectiv februarie 2011), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 (5 acte materiale), a art. 5 alin. (1) C. pen., a art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi a art. 48 (doar în privinţa inculpatului B.), în infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta în vigoare la data pronunţării deciziei), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. din 2014 (5 acte materiale), a art. 5 alin. (1) C. pen. şi a art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Astfel, instanţa de apel a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpaţii A. şi B. pentru infracţiunile imputate, reţinând că a intervenit prescripţia răspunderii penale.

În continuare, Înalta Curte reţine că, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25.06.2018), s-a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională.

Ulterior, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022) s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituţionale, în considerente reţinându-se că:

"... în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale" (paragraful 73).

Anterior publicării acestei din urmă decizii, prin articolul unic al O.U.G. nr. 71/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022), a fost modificat art. 155 din C. pen. după cum urmează:

"(1) Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului".

Prin hotărârea prealabilă adoptată în mecanismul de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 475 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit cu caracter obligatoriu că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţia României, republicată şi art. 5 din C. pen.

În considerentele hotărârii prealabile s-a arătat, printre altele, că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei nr. 297/2018, constituie o normă de drept penal material, iar nu o normă de procedură penală.

Or, date fiind argumentele expuse în Decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale (publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014), în cauzele pendinte nu pot fi combinate dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripţiei, cu dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menţionate, care înlătură un asemenea efect, după cum s-a arătat în Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022. Aceasta deoarece o eventuală combinare a dispoziţiilor legale ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeaşi instituţie juridică, exercitând un atribut care nu le revine şi intrând în sfera de competenţă constituţională a legiuitorului.

Instanţa supremă a reţinut, de asemenea, că revine fiecărei instanţe de judecată învestite cu soluţionarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispoziţiilor legale incidente în raport cu particularităţile fiecărei situaţii în parte, respectând însă cerinţele ce decurg din interdicţia generării unei lex tertia.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că, în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 - 25.06.2018 - şi data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 - 30.05.2022 - nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile şi condiţiile întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale.

Astfel, în speţă, Înalta Curte observă că, instanţa de apel a valorificat prescripţia generală a răspunderii penale ca efect al adoptării Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022.

Modalitatea de interpretare şi aplicare, în apel, a normelor de drept penal pertinente sub acest aspect este cea regăsită ulterior şi în hotărârea prealabilă anterior menţionată.

În acest context jurisprudenţial obligatoriu, rezultă că, raportat la aspectele factuale definitiv reţinute prin hotărârea instanţei de apel şi care nu mai pot fi cenzurate de instanţa de casaţie, termenul de prescripţie generală a răspunderii penale pentru infracţiunile deduse judecăţii, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta în vigoare la data pronunţării deciziei), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. din 2014 (5 acte materiale), a art. 5 alin. (1) C. pen., este potrivit art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen. de 10 ani şi a început să curgă de la data epuizării activităţii infracţionale a inculpaţilor, respectiv februarie 2011.

De vreme ce, subsecvent deciziilor luate în contenciosul constituţional, legea penală în ansamblu mai favorabilă, astfel cum a fost identificată de instanţa de apel (respectiv, C. pen. în vigoare în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022), nu a inclus cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, termenul de prescripţie generală s-a împlinit, în speţă, în februarie 2021, pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor A. şi B..

În consecinţă, în cauză este incidentă cauza de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., soluţia dispusă faţă de inculpaţi prin decizia recurată fiind legală sub aspectul criticat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA - Serviciul Teritorial Cluj împotriva deciziei penale nr. 1130/A/2022 din data de 14 septembrie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. x/2020, privind pe inculpaţii A. şi B..

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA - Serviciul Teritorial Cluj împotriva deciziei penale nr. 1130/A/2022 din data de 14 septembrie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. x/2020, privind pe inculpaţii A. şi B..

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, în cuantum de câte 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2023.