Validity of debt assignment under Art. 61 OUG 121/2010: Absence of public debt as condition for payment, not validity

Şedinţa publică din data de 26 aprilie 2023

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12.01.2021 pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2021, reclamanta CCC-DRUMURI ŞI PODURI TIMIŞOARA S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele CNAIR S.A. Bucureşti-Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara, ICIM Arad S.A., A. S.R.L., B. S.R.L. şi C. S.R.L., constatarea nulităţii absolute a Contractului nr. x/23.07.2014, încheiat între CCCF Drumuri şi Poduri Timişoara S.R.L., ICIM Arad şi CNADNR- DRDP Timişoara, a Contractului de cesiune de creanţă nr. x a contractului nr. x/23.07.2014, încheiate între CCCF Drumuri şi Poduri Timişoara S.R.L., ICIM Arad şi CNADNR- DRDP Timişoara, a Contractului de cesiune de creanţa nr. x încheiat între CCCF Drumuri şi Poduri Timişoara S.R.L., ICIM Arad şi A., a Contractului de cesiune de creanţă nr. x încheiat între CCCF Drumuri şi Poduri Timişoara, ICIM ARAD, B. S.R.L. şi a Contractului de cesiune de creanţă nr. x încheiat între ICIM ARAD şi C. S.R.L., repunerea părţilor în situaţia anterioară, precum şi obligarea pârâtei CNADNR SA- DRDP Timişoara la plata sumei de 320.230,30 RON, reprezentând contravaloarea creanţei cedate şi neachitate potrivit contractului de execuţie de lucrări nr. x/09.11.2010.

Prin cererea adiţională formulată la data de 21.01.2021, reclamanta a modificat capătul al treilea al cererii, solicitând obligarea pârâtei CNAIR S.A. prin DRDP Timişoara la plata sumei de 1.779.144,82 RON, din care 71.739,72 RON reprezintă garanţii de bună execuţie şi 1.707.405,10 RON reprezintă contravaloarea creanţei cedate şi neachitate.

Prin sentinţa civilă nr. 1144 din data de 26.04.2021, Tribunalul a respins ca nefondate excepţia lipsei de interes, invocată de pârâtele A. S.R.L. şi B. S.R.L., excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia prescripţiei, invocate de pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara şi a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel principal reclamanta, solicitând admiterea apelului, casarea sentinţei şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Intimata pârâtă A. S.R.L. a formulat întâmpinare şi apel incident împotriva sentinţei civile nr. 1144/26.04.2021.

Prin decizia civilă nr. 1425 din data de 4.10.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia netimbrării apelului incident formulat de apelanta pârâtă A. împotriva sentinţei civile nr. 1144 din data de 26.04.2021, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

A admis apelul principal formulat de apelanta-reclamantă S.C. CCCF - DRUMURI SI PODURI TIMISOARA S.R.L. reprezentată prin administrator judiciar D., împotriva sentinţei civile nr. 1144 din data de 26.04.2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021 în contradictoriu cu apelanta-pârâtă A. şi cu intimaţii-pârâţi CNAIR S.A. BUCURESTI prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara, ICIM ARAD S.A., A. S.R.L., B. S.R.L. şi C. S.R.L. şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a admis în parte acţiunea; a constatat nulitatea contractului de cesiune nr. x/30.09.2019 şi nulitatea parţială a contractelor de cesiune nr. x/19.08.2014 şi nr. y/07.08.2017, doar în ce priveşte cesiunea intervenită între reclamantă şi pârâta B. S.R.L., respectiv între reclamantă şi pârâta A.; a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară; a respins în rest acţiunea ca neîntemeiată; a păstrat restul dispoziţiilor.

A anulat apelul incident ca netimbrat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. CCCF - DRUMURI ŞI PODURI TIMIŞOARA S.R.L. prin administrator judiciar D. solicitând admiterea căii de atac şi modificarea deciziei recurate în sensul admiterii în tot a apelului formulat împotriva sentinţei civile nr. 1144/26.04.2021 în sensul constatării nulităţii contractului intitulat Agreement 335/23.07.2014 încheiat între CCCF Drumuri şi Poduri Timişoara S.R.L., ICIM Arad şi CNADNR- DRDP Timişoara şi a contractului Contract de cesiune de creanţa nr. x Agreement 335/23.07.2014 încheiat între CCCF Drumuri şi Poduri Timişoara S.R.L., ICIM Arad şi CNADNR- DRDP Timişoara.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a criticat soluţia instanţei de apel doar sub aspectul nelegalei respingeri a apelului sub aspectul constatării nulităţii Agreementului 335/23.07.2014 şi a contractului de cesiune de creanţa nr. x Agreement 335/23.07.2014 încheiat între CCCF Drumuri şi Poduri Timişoara S.R.L., ICIM Arad şi CNADNR- DRDP Timişoara.

Referitor la motivul de casare invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut greşita aplicare a dispoziţiilor art. 61din O.U.G. nr. 121/2010.

Potrivit art. 61din O.U.G. nr. 121/2010, dispoziţie legală introdusă prin Legea nr. 125/2011, "(1) operatorii economici pot cesiona drepturile de încasat de la instituţii publice aferente bunurilor achiziţionate, serviciilor prestate sau lucrărilor executate, prevăzute la art. 6 alin. (1), către alţi operatori economici sau alte instituţii de credit, denumite în continuare cesionari. Cesiunea este valabilă numai cu acceptul prealabil exprimat în scris al instituţiei publice care datorează operatorului economic sumele reprezentând contravaloarea bunurilor achiziţionate, serviciilor prestate sau lucrărilor executate. (2) Suma care face obiectul cesionării se achită de către instituţiile publice în contul indicat de cesionar, deschis la Trezoreria Statului, numai dacă operatorul economic nu are obligaţii de plată către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale. (3) Instituţiile publice care plătesc sume reprezentând contravaloarea bunurilor achiziţionate, serviciilor prestate sau lucrărilor executate datorate operatorilor economici care şi-au cesionat drepturile de încasat vor solicita organelor fiscale competente eliberarea certificatelor de atestare fiscală ale operatorilor economici respectivi, conform art. 112 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu cel mult 10 zile lucrătoare înainte de efectuarea plăţii. În acest caz, eliberarea certificatului de atestare fiscală nu este supusă taxei extrajudiciare de timbru."

S-a arătat că scopul avut în vedere de legiuitor în reglementarea condiţiilor stabilite de art. 61reflectă preocuparea legislativului ca statul să se asigure că debitorii care au datorii la bugetul de stat nu cesionează creanţele acestora în vederea sporirii sau a adâncirii stării de incapacitate de plată şi mai ales pentru a se asigura că activitatea economică derulată de cedent conduce cel puţin la acoperirea debitului către bugetul de stat.

Altminteri, nu există nicio raţiune pentru care contractul există, acesta purtând fi denunţat în situaţia în care contractorul prestator de servicii, debitor la stat, nu are capacitatea de a efectua lucrarea. Remediul firesc în această situaţie ar fi rezoluţiunea/rezilierea contractului şi nu menţinerea acestuia cu consecinţa cesionarii drepturilor şi obligaţiilor, finalmente cu consecinţa asigurării că cedentul nu încasează sume din activitatea economică şi ca atare nu poate achita debitele.

Din interpretarea literară şi sistematică a dispoziţiei legate rezultă că o condiţie de valabilitate a însăşi acordului de cesiune o reprezintă acordul prealabil şi ca atare, este greşită aprecierea acestei dispoziţii legale ca reprezentând o intenţie a legiuitorului de a interpreta modalitatea de executare a contractului.

De asemenea, aliniatele subsecvente evidenţiază ca valabilitatea cesiunii este condiţionată de lipsa datoriilor.

Ca atare, atât din perspectiva cauzei juridice a actului normativ cât şi din interpretarea literară şi teleologică a textului rezultă că legiuitorul a avut în vedere interzicerea operaţiunii de cesionare a creanţelor deţinute de debitori care au datorii la bugetul de stat. Omisiunea de a respecta această dispoziţie legală este sancţionată cu nulitatea absolută virtuală, respectiv nulitatea absolută reiese din interpretarea textului de lege incident.

De altfel, interpretarea corectă şi pertinentă a textelor de lege incidente, respectiv a art. 61din Legea nr. 125/2011 a fost relevată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

S-a reţinut că, din dispoziţiile legale enunţate rezultă deci că valabilitatea cesiunii este condiţionată de acordul exprimat în prealabil de instituţia publică care datorează operatorului economic sumele reprezentând contravaloarea bunurilor achiziţionate, serviciilor prestate sau lucrărilor executate. Alineatele 2 şi 3 ale art. 61din O.U.G. nr. 121/2010 reglementează aspecte ulterioare încheierii valabile a contractului de cesiune de creanţă, respectiv aspecte care privesc plata creanţelor cesionate, ori, în cauză se pune problema existenţei unui element de valabilitate a cesiunii, iar în secundar chestiuni care ţin de executarea obligaţiei faţă de cesionar.

Instanţa supremă a reţinut că din interpretarea alin. (2) şi (3) ale art. 61din O.U.G. nr. 121/2010 nu rezultă faptul că pentru efectuarea plăţii este necesar ca existenta datoriilor să fie reflectată în certificatul de atestare fiscală emis de organele competente, ci este obligatoriu ca operatorul economic să nu aibă obligaţii de plată către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, indiferent în ce modalitate este constatată existenţa acestor datorii.

În cauză, instanţa de apel a realizat o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 61apreciind, contrar scopului avut în vedere de legiuitor la elaborarea textului, în sensul că doar plata este condiţionată de neexistenţa datoriilor, nu şi valabilitatea cesiunii în sine.

Recurenta a susţinut că, atât Agreementul 335, cât şi Contractul de cesiune de creanţă nr. x sunt lovite de nulitate absolută, căci nu este îndeplinită în cauză condiţia prevăzută de art. 61alin. (2) din O.U.G. nr. 121/2010 astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 125/2011, întrucât CCCF Timişoara, creditoarea primă a creanţei, avea datorii la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale în valoare totală de 1.670.527,87 RON, aşa cum rezultă din tabelul definitiv de creanţe. A admite o interpretare contrară ar însemna deturnarea de la scopul avut în vedere de legiuitor care a urmărit sa împiedice părţile (în special societăţile în stare de insolvenţă) să îşi mărească starea de insolvabilitate prin cesionarea unor creanţe în vederea încasării acestora de terţi în detrimentul bugetului de stat.

Prin urmare, recurenta-reclamantă a precizat că în mod nelegal instanţa de apel a exceptat aceste două acte de la aplicarea sancţiunii nulităţii absolute.

Faţă de aceste considerente, având în vedere şi faptul că în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti şi ulterior Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cuprinsul deciziei 1753/21.09.2021 s-au pronunţat examinând aceeaşi situaţie de fapt, aceleaşi documente şi aceeaşi cauză juridică, deci fiind astfel opozabilă cel puţin puterea lucrului judecat, recurenta consideră că se impune constatarea nulităţii absolute a următoarelor contracte: Agreement 335/23.07.2014 încheiat între CCCF Drumuri si Poduri Timişoara S.R.L., ICIM Arad şi CNADNR- DRDP Timişoara Contract de cesiune de creanţa nr. x, să se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii acestora, să fie obligată pârâta CNADNR S.A. prin DRDP Timişoara la plata sumei de 1.779.144,82 RON, din care garanţii de buna execuţie 71.739,72 RON şi producţie cu TVA 1.707.405,10 RON, reprezentând contravaloarea creanţei cedate şi neachitate potrivit contactului contractul de execuţie de lucrări nr. x/09.11.2010.

Intimata-pârâtă CNAIR S.A. BUCURESTI - DIRECTIA REGIONALA DE DRUMURI ŞI PODURI TIMISOARA a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, reiterând şi excepţia autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 6816/18.10.2017, pronunţată în dosarul nr. dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Timişoara.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reţine că recursul declarat de recurenta-reclamantă este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Prin recursul dedus judecăţii, recurenta-reclamantă a susţinut nelegalitatea hotărârii instanţei de apel doar sub aspectul menţinerii valabilităţii Agreementului 335/23.07.2014 şi a contractului de cesiune de creanţa nr. x Agreement 335/23.07.2014 încheiat între CCCF Drumuri şi Poduri Timişoara S.R.L., ICIM Arad şi CNADNR- DRDP Timişoara.

Critica recurentei privind aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 61din O.U.G. nr. 121/2010, modificată şi completată prin Legea nr. 125/2011, subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este nefondată.

Art. 61din O.U.G. nr. 121/2010, modificată şi completată prin Legea nr. 125/2011 prevede că, "(1) Operatorii economici pot cesiona drepturile de încasat de la instituţii publice aferente bunurilor achiziţionate, serviciilor prestate sau lucrărilor executate, prevăzute la art. 6 alin. (1), către alţi operatori economici sau alte instituţii de credit, denumite în continuare cesionari. Cesiunea este valabilă numai cu acceptul prealabil exprimat în scris al instituţiei publice care datorează operatorului economic sumele reprezentând contravaloarea bunurilor achiziţionate, serviciilor prestate sau lucrărilor executate; (2) Suma care face obiectul cesionării se achită de către instituţiile publice în contul indicat de cesionar, deschis la Trezoreria Statului, numai dacă operatorul economic nu are obligaţii de plată către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale; (3) Instituţiile publice care plătesc sume reprezentând contravaloarea bunurilor achiziţionate, serviciilor prestate sau lucrărilor executate datorate operatorilor economici care şi-au cesionat drepturile de încasat vor solicita organelor fiscale competente eliberarea certificatelor de atestare fiscală ale operatorilor economici respectivi, conform art. 112 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu cel mult 10 zile lucrătoare înainte de efectuarea plăţii. În acest caz, eliberarea certificatului de atestare fiscală nu este supusă taxei extrajudiciare de timbru".

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, instanţa de apel a interpretat în mod corect dispoziţiile art. 61din O.U.G. nr. 121/2010 astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 125/2011, reţinând că prin Agreementul nr. 335/23.07.2014 a fost exprimat acordul de principiu al CNADNR S.A. Bucureşti - DRDP Timişoara pentru cesionarea de către CCCF - Drumuri şi Poduri Timişoara S.R.L. către Icim Arad S.A. a creanţelor rezultate din contractul de execuţie lucrări nr. x/09.11.2010, actul fiind valabil încheiat, neexistând niciun temei pentru a constata nulitatea absolută a acestuia.

Curtea de apel a constatat în mod legal că nu poate fi reţinută în privinţa Agreementului nr. 335/23.07.2014 nerespectarea condiţiilor impuse de art. 61alin. (1) din O.U.G. nr. 146/2002, întrucât, pe de o parte, această convenţie nu reprezintă o cesiune de creanţă, ci cuprinde doar acordul de principiu al debitorului cedat CNADNR S.A. Bucureşti- DRDP Timişoara pentru cesionarea ulterioară a creanţelor născute în favoarea reclamantei în temeiul contractului de execuţie lucrări arătat, către un anumit cesionar, şi anume Icim Arad S.A., iar pe de altă parte faptul că, în absenţa oricărei distincţii, alin. (1) al art. 6^1 impune condiţia acordului prealabil al instituţiei publice pentru orice operaţiune de cesiune care are ca obiect sumele reprezentând contravaloarea bunurilor achiziţionate, serviciilor prestate sau lucrărilor executate.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile alin. (2) şi (3) ale art. 61din O.U.G. nr. 121/2010 reglementează aspecte ulterioare încheierii valabile a contractului de cesiune de creanţă, respectiv aspecte care privesc plata creanţelor cesionate. Or, în speţă, se pune în principal, problema existenţei unui element de valabilitate a cesiunii, iar în secundar a unor chestiuni ce ţin de executarea obligaţiei faţă de cesionar.

Instanţa supremă reţine că, din interpretarea dispoziţiilor alin. (2) al art. 61din O.U.G. nr. 121/2010 nu rezultă faptul că pentru efectuarea plăţii este necesar ca existenţa datoriilor să fie reflectată doar în certificatul de atestare fiscală emis de organele competente ci rezultă faptul că, în esenţă, este obligatoriu ca operatorul economic să nu aibă obligaţii de plată către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, indiferent în ce modalitate este constatată existenţa acestor datorii.

Prin urmare, referitor la condiţia impusă de alin. (2) al art. 61din O.U.G. nr. 121/2010, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 125/2011, instanţa de apel în mod corect a constatat că nu instituie o cerinţă de valabilitate a cesiunii, ci doar o condiţie de plată a sumelor care au făcut obiectul cesiunii, astfel că nerespectarea cerinţei respective nu poate atrage nulitatea cesiunii, întrucât priveşte aspecte ulterioare încheierii acesteia.

Faţă de soluţia ce se va pronunţa asupra recursului, instanţa supremă apreciază că nu se mai impune analiza apărării intimatei CNAIR privind excepţia autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 6816/18.10.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Timişoara.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, decizia atacată apare ca fiind legală, motiv pentru care, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. CCCF - DRUMURI ŞI PODURI TIMIŞOARA S.R.L. prin administrator judiciar D. împotriva deciziei civile nr. 1425 din 4 octombrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 aprilie 2023.