Recusal Request Based on Prior Contradictory Rulings Dismissed, Upholding Judgment Ordering Payment for Cancelled Tour Packages

Şedinţa publică din data de 26 aprilie 2023

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 31 ianuarie 2018 pe rolul Judecătoriei Galaţi, sub număr de dosar x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii: agenţia de turism B. S.R.L., C. S.R.L. şi S.C. D. S.A., solicitând să fie obligaţi în solidar la plata sumei de 5.395 euro, echivalentul în RON, actualizată la data plăţii, şi a sumei de 266 RON, reprezentând suma de bani pe care a achitat-o pentru achiziţionarea a trei excursii: în Indochina, preţ plătit integral în sumă de 2.000 euro, Indonezia-Singapore-Malaezia, preţ plătit integral în sumă de 1.600 euro, SUA-California, preţ plătit integral în suma de 1.795 euro, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.

Prin sentinţa nr. 1102 pronunţată la 27 martie 2020 de Judecătoria Galaţi în dosarul cu nr. x/2018, s-a admis în parte cererea având ca obiect pretenţii formulată de reclamantul A..

A fost respinsă ca nefondată excepţia prematurităţii cererii, invocată de pârâta D. S.A..

A fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L..

A fost obligată pârâta B. S.R.L. la plata către reclamant a sumei de 5.395 euro, echivalentul în RON actualizat la data plăţii, şi a sumei de 266 RON, reprezentând contravaloarea a trei excursii achiziţionate.

A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

A fost respinsă ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta D. S.A..

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel, în termen legal, pârâta B. S.R.L., care a solicitat admiterea acestuia şi schimbarea în tot a hotărârii, cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 149 din 27 aprilie 2021 pronunţată de Tribunalul Galaţi a fost respins apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 1102 din 27 martie 2020 pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul nr. x/2018, ca nefondat.

A fost obligată apelanta B. S.R.L. la plata către intimatul A. a sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).

Împotriva deciziei civile nr. 149 din 27 aprilie 2021 pronunţată de Tribunalul Galaţi, pârâta B. S.R.L. a declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă sub acelaşi număr de dosar.

La termenul de judecată din 6 octombrie 2021, Curtea de Apel Galaţi a constatat că recurenta B. S.R.L. a înţeles să formuleze cerere de recuzare a domnului judecător E., iar la 8 octombrie 2021 au fost depuse în scris motivele cererii de recuzare şi chitanţa privind plata taxei judiciare de timbru în sumă de 100 RON.

În motivarea cererii, B. S.R.L. a arătat că domnul judecător E. a făcut parte din două completuri de judecată care au soluţionat potrivnic speţe identice, având acelaşi obiect, întemeiate pe acelaşi raport juridic între părţi.

Astfel, în dosarul nr. x/2018, având ca obiect pretenţii, între părţile F. şi B. S.R.L., soluţia a fost de admitere a recursului şi de respingere a acţiunii reclamantei ca nefondată, iar în dosarul nr. x/2018, având ca obiect pretenţii, între părţile G. şi H. (reclamanţi) şi B. S.R.L. (pârâtă), soluţia a fost de respinge a recursului şi de menţinere a hotărârii de admitere a acţiunii reclamanţilor.

A precizat că ambele dosare au avut ca temei juridic răspunderea contractuală, contractele fiind încheiate de reclamanţi pentru achiziţionarea unor pachete de servicii turistice organizate de agenţia de turism C. S.R.L., prin intermediar B. S.R.L..

Totodată, a mai arătat că în ambele dosare atât contractele încheiate de reclamanţi cu B. cât şi contractul încheiat între cele două agenţii de turism sunt identice, conţinând aceleaşi clauze.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 47 în referire la art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

Prin încheierea din 13 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de recuzare a domnului judecător E., de la soluţionarea cauzei înregistrată sub numărul x/2018 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, cerere formulată de recurenta B. S.R.L..

Prin decizia nr. 236/2021 din 20 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a fost respins ca neîntemeiat, recursul declarat de recurenta B. S.R.L..

La 29 noiembrie 2021, B. S.R.L. a declarat recurs împotriva încheierii din 13 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, încheiere prin care a fost respinsă ca neîntemeiată, cererea de recuzare formulată de B. S.R.L..

Recurenta B. S.R.L. a invocat motivul de nelegalitate instituit de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. care prevăd că hotărârea poate fi casată când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale.

În argumentarea recursului, a susţinut, în esenţă, că în cuprinsul cererii de recuzare a arătat faptul că domnul judecător E. a făcut parte din două completuri de judecată care au soluţionat potrivnic speţe identice, având acelaşi obiect, întemeiate pe acelaşi raport juridic între părţi.

Astfel, în dosarul nr. x/2018, având ca obiect pretenţii (restituirea preţului unui pachet de servicii turistice oranizat de C. SRL), între părţile F. şi B. S.R.L., soluţia a fost de admitere a recursului şi de respingere a acţiunii reclamantei ca nefondată, iar în dosarul nr. x/2018, având ca obiect pretenţii (restituirea preţului unui pachet de servicii turistice oranizat de C. SRL), între părţile G. şi H. (reclamanţi) şi B. S.R.L. (pârâtă), soluţia a fost de respinge a recursului şi de menţinere a hotărârii de admitere a acţiunii reclamanţilor.

Totodată, după respingerea cererii de recuzare, şi în dosarul nr. x/2018 având ca obiect "pretenţii" (restituirea preţului unui pachet de servicii turistice oranizat de C. SRL), în care părţi sunt A. (reclamant) şi B. S.R.L. (pârâta), soluţia a fost de respingere ca neîntemeiat a recursului şi de menţinere a hotărârii de admitere a acţiunii reclamantului.

Precizează că cele trei dosare au avut ca temei juridic răspunderea contractuală, contractele fiind încheiate de reclamanţi pentru achiziţionarea unor pachete de servicii turistice organizate de agenţia de turism C. S.R.L., prin intermediar B. S.R.L..

De asemenea, în dosarele menţionate atât contractele încheiate de reclamanţi cu B., cât şi contractul încheiat între cele două agenţii de turism (C. S.R.L. şi B. SRL) sunt identice, conţinând aceleaşi clauze.

Ca atare, susţine recurenta, raporturile juridice supuse judecăţii au fost identice; dar soluţiile au fost diferite în primele două cauze.

Domnul judecător E. a făcut parte din ambele completuri, a soluţionat diferit acelaşi raport juridic supus judecăţii, a apreciat diferit aceleaşi apărări şi probe, şi nu a făcut opinie separată în niciun dosar menţionat.

Drept urmare, recurenta a considerat că sunt îndoieli temeinice cu privire la imparţialitatea domnului judecător şi a solicitat, în conformitate cu dispoziţiile art. 47 C. proc. civ. în referire la art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., înlocuirea sa la judecarea recursului în dosarul x/2018 de un alt magistrat.

Completul care a soluţionat cererea de recuzare a reţinut că cele două decizii contradictorii (de admitere şi de respingere a recursului, de respingere a acţiunii şi de admitere acţiunii reclamanţilor) "nu echivalează cu exprimarea părerii cu privire la soluţia ce va fi pronunţată în cauza de faţă", însă, în opinia recurentei, instanţa a făcut o apreciere vădit eronată, reţinând că "în cele trei cazuri contractele sunt diferite şi părţile sunt diferite, cu excepţia tur-operatorului S.C. C.."

În consecinţă, consideră că recuzarea a fost în mod greşit respinsă, motiv pentru care, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Analizând încheierea atacată în raport cu criticile formulate şi temeiul de drept invocat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat şi va fi respins, pentru următoarele considerente:

Prioritar, se impune precizarea că obiectul recursului îl reprezintă, astfel cum a indicat şi recurenta-pârâtă în notele scrise depuse la dosar, încheierea din 13 octombrie 2021, pronunţată în Camera de consiliu de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

Totodată, deşi recurenta-pârâtă şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., susţinerile formulate pot fi verificate din perspectiva ipotezei de casare înscrise în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât se invocă o aplicare greşită a normelor de procedură ce reglementează instituţia recuzării.

Instituţia recuzării se justifică prin imperativul asigurării unei judecăţi imparţiale, în care părţile să fie protejate de eventuala părtinire a judecătorului.

Potrivit art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 din acelaşi cod, judecătorul este incompatibil de a judeca când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece ori atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.

Aşa cum a reţinut şi curtea de apel, cauzele recuzării sunt limitativ prevăzute de lege, ele nu pot fi extinse şi la alte situaţii pe care părţile le invocă.

Or, motivul invocat de recurentă în cererea de recuzare, în sensul că domnul judecător E. a soluţionat alte dosare cu obiect identic nu se circumscriu dispoziţiilor legale sus evocate.

Faptul că un magistrat a mai fost anterior învestit cu soluţionarea unor cauze similare, existând anumite legături de factură juridică sau obiectul ar fi identic, nu duce la aprecierea ca incidente a dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Pentru a fi incident motivul de recuzare invocat, judecătorul trebuie să-şi fi spus anterior părerea cu privire la soluţia pe care o va pronunţa în litigiul părţii respective.

Astfel, faptul că domnul judecător a făcut parte din completul care a soluţionat cauza în dosarul nr. x/2018, având ca obiect pretenţii, părţile fiind F. şi B. S.R.L., soluţia fiind de admitere a recursului şi de respingere a acţiunii reclamantei ca nefondată, dar şi din completul care a soluţionat cauza în dosarul nr. x/2018, având ca obiect pretenţii, între părţile G. şi H. (reclamanţi) şi B. S.R.L. (pârâtă), soluţia fiind de respingere a recursului şi de menţinere a hotărârii de admitere a acţiunii reclamanţilor, nu intră sub sub incidenţa situaţiei reglementate de norma invocată, iar raţiunile pentru care judecătorul a admis sau a respins acţiuni în care temeiul de drept şi obiectul supus judecăţii au fost identice, nu pot fi cenzurate într-o cerere de recuzare şi nici nu pot constitui temei pentru a aprecia asupra lipsei de imparţialitate şi obiectivitate, întrucât cererea de recuzare nu se poate converti într-o cale de atac împotriva unei hotărâri pronunţate.

În mod legal, curtea de apel a respins ca neîntemeiate susţinerile recurentei, reţinând că în speţă nu rezultă că judecătorul şi-ar fi exprimat opinia în legătură cu soluţia ce poate fi pronunţată în pricina concretă pe care o judecă în cauza de faţă, înainte de a fi ajuns la deliberare şi pronunţare, iar din împrejurarea că acesta a pronunţat două soluţii diferite în două cauze diferite nu rezultă previzibilitatea soluţiei ce s-ar putea pronunţa în această cauză, unde ar putea pronunţa orice soluţie, de admitere sau de respingere, în funcţie de probele din dosar.

Pentru a fi incidente dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., se impune precizarea că acele elemente care nasc îndoiala legitimă nu se pot suprapune cu exercitarea atribuţiilor legale ale unui magistrat, tocmai pentru că recuzarea nu poate reprezenta o cale de atac.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa de apel a apreciat în mod corect că nu se confirmă suspiciunile arătate de titularul cererii de recuzare şi că nu s-a probat existenţa unor elemente care să nască în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea domnului judecător E..

Pentru raţiunile înfăţişate, constatând că nu se confirmă motivul de nelegalitate instituit de pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., încheierea atacată fiind la adăpost de orice critică, în raport de argumentele evocate şi cu aplicarea prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva încheierii din 13 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva încheierii din 13 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 aprilie 2023.