State ownership dividends subject to garnishment: validity of declaratory claims for executive title under corporate and civil procedure codes

Şedinţa publică din data de 26 aprilie 2023

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiş în data de 27.10.2021, sub nr. x/2021, reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (fosta A. V. A.S.) a solicitat obligarea pârâtei S.C. A. S.A. la plata următoarelor sume:

- suma de 1.094.880,84 RON, reprezentând dividendele cuvenite AAAS aferente exerciţiilor financiare ale anilor 2016, 2017, 2018, 2019 şi 2020, din care: 326.973,43 RON pentru anul 2016; 197.677,00 RON pentru anul 2017; 96.276,41 RON pentru anul 2018; 199.664,00 RON pentru anul 2019; 274.290,00 RON pentru anul 2020;

- suma de 135.338,00 RON, reprezentând dobânzile penalizatoare calculate la data de 30.09.2021, pentru neplata la termen a dividendelor, precum şi plata dobânzilor în continuare până la achitarea integrala/efectiva a dividendelor, respectiv: 77.626,92 RON pentru anul 2016; 36.027,74 RON pentru anul 2017; 11.013,97 RON pentru anul 2018; 10.629,93 RON pentru anul 2019; 39,44 RON pentru anul 2020.

În drept, cererea introductivă este întemeiată pe dispoziţiile art. 192 şi urm. C. proc. civ., art. 1489 C. civ., ale Legii nr. 31/1990 republicată şi modificată, O.U.G. nr. 51/1998, precum şi toate celelalte prevederi legale la care s-a făcut referire în cuprinsul ei.

Prin sentinţa civilă nr. 123/08.03.2022, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2021, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia de prescripţie a dreptului material la acţiune invocate de pârâtă şi s-a respins acţiunea formulată de reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, în contradictoriu cu pârâta A. S.A.

Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat apel apelanta-reclamantă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, solicitând, în principal, în condiţiile art. 480 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., admiterea apelului, anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, iar în subsidiar, schimbarea în tot a sentinţei civile apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată şi obligarea pârâtei la plata sumelor cu titlu de dividende şi dobânzi penalizatoare pentru exerciţiile financiare ale anilor 2016, 2017, 2018, 2019 şi 2020, aşa cum au fost defalcate în cererea de chemare în judecată, precum şi plata dobânzilor în continuare până la achitarea integrală.

Prin decizia civilă nr. 432/A din 6 iulie 2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului-AAAS împotriva sentinţei civile nr. 123/08.03.2022 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu pârâta-intimată A. S.A., având ca obiect pretenţii; a anulat în parte sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, Tribunalul Timiş.

Împotriva acestei decizii, pârâta A. S.A. a declarat recurs, solicitând admiterea căii de atac, casarea în totalitate a hotărârii recurate şi, în principal, în rejudecare, menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii nr. 123/2022 pronunţate de Tribunalul Timiş, iar în subsidiar, trimiterea spre rejudecare instanţei de apel.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a arătat că dispoziţiile încălcate de către instanţa de apel sunt cele prevăzute de art. 478 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă a menţionat faptul că prin acţiunea formulată reclamanta a solicitat obligarea sa la plata către aceasta a dividendelor împreună cu dobânzi penalizatoare.

Totodată, a arătat că, întrucât nu poate solicita plata unei sume de bani din moment ce legea o interzice, reclamanta a încercat, în mod inadmisibil, pe calea apelului, schimbarea temeiului de drept al acţiunii. Astfel, reclamanta a precizat că nu solicită efectuarea plăţii sau efectuarea altei operaţiuni de natură a diminua bunurile indisponibilizate cât timp sunt instituite popririle.

Solicită instanţei de recurs să constate că, deşi acţiunea este una în pretenţii, de obligare a pârâtei la plata unei sume de bani, pârâta a încercat prin cererea de apel să schimbe de temeiul de drept şi să inducă instanţei de judecată că de fapt aceasta nu doreşte obligarea pârâtei la plată, ci doar o constatare/conservare a dreptului acesteia, aspect cu totul inadmisibil, raportat la art. 478 C. proc. civ.

Astfel, susţine că intimata-reclamantă tinde de fapt la a modifica obiectul cererii introductive, încercând să inducă faptul că aceasta nu ar solicita obligaţia la plată (deşi solicitarea iniţială este evidentă), ci o eventuală conservare a dreptului său.

Raportat la dispoziţiile art. 478 C. proc. civ., care prevăd limitele apelului, respectiv faptul că prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe, arată că în mod greşit instanţa de apel nu a dat eficienţă acestor dispoziţii legale şi nu a admis excepţia inadmibilităţii.

Optica instanţei de apel în sensul că pretenţiile reclamantei sunt formulate în sensul recunoaşterii existenţei dreptului de acordare a dividendelor, implicit în sensul recunoaşterii existenţei raportului juridic dintre părţi, este total greşită, aceasta reprezentând o interpretare nepermisă a obiectului cauzei, atât timp cât prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea la plată.

Prin apel, reclamanta şi-a modificat cererea, de fapt solicitând recunoaşterea creanţei sale, emiterea unui titlu executoriu prin care să îi fie recunoscută creanţa, să nu fie obligată pârâta la plată, ci doar în măsura în care s-ar ridica popririle şi s-ar finaliza executarea silită. Practic, se solicită recunoaşterea unei creanţe printr-o hotărâre judecătorească, care să nu oblige la o plată imediată, ci sub o serie de condiţii. Or, aceste aspecte nu sunt permise şi nici nu au fost solicitate în faţa primei instanţe de judecată.

Pe de altă parte, recurenta-pârâtă susţine că o altă normă de drept procedural care a fost încălcată de instanţa de apel este aceea prevăzută de art. 784 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, "din momentul comunicării adresei de înfiinţare a popririi către terţul poprit sunt indisponibilizate toate sumele şi bunurile poprite. De la indisponibilizare şi până la achitarea integrală a obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării urmăririi silite prin poprire, terţul poprit nu va face nicio altă plată sau altă operaţiune care ar putea diminua bunurile Indisponibilizate, dacă legea nu prevede altfel."

Deşi instanţa de judecată care a judecat cererea de apel a admis apelul şi a trimis cauza spre rejudecare, aceasta s-a pronunţat totodată şi pe fondul cauzei. Potrivit acestei instanţe, prima instanţă de judecată putea să admită acţiunea reclamantei, întrucât dispoziţiile legale care reglementează poprirea nu sunt aplicabile în speţă, reclamanta solicitând recunoaşterea drepturilor sale.

Susţine că în mod corect prima instanţa de judecată a respins ca neîntemeiată solicitarea AAAS de obligare a recurentei-pârâte la plata dividendelor, având în vedere faptul că plata solicitată a fi autorizată de către instanţa de judecată este una nelegală, recurenta neputând să o efectueze cât timp dividendele care s-ar cuveni Statului Român sunt poprite.

O eventuală autorizare a plăţii de către instanţa de judecată ar contraveni dispoziţiilor legale, în speţă - art. 784 alin. (1) C. proc. civ.. Potrivit acestor dispoziţii legale, din momentul comunicării adresei de înfiinţare a popririi către terţul poprit sunt indisponibilizate toate sumele şi bunurile poprite. Mai mult, legiuitorul prevede faptul că, " de la indisponibilizare şi până la achitarea integrală a obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării urmăririi silite prin poprire, terţul poprit nu va face nicio plată sau altă operaţiune care ar putea diminua bunurile indisponibilizate." Or, având în vedere faptul că AAAS face obiectul mai multor proceduri de executare silită, în cadrul cărora s-au înfiinţat popriri asupra veniturilor, nu se poate efectua nicio plată, nici măcar autorizată de instanţa de judecată.

Cu toate acestea, instanţa de apel, chiar dacă susţine contrariul, a autorizat această plată, încălcând dispoziţiile legale anterior menţionate.

Recurenta-pârâtă a invocat şi motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Cu referire la acest motiv de casare, arată că din hotărârea recurată rezultă faptul că instanţa de judecată a autorizat efectuarea plăţii către intimata-reclamantă, în baza art. 67 şi art. 123 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, considerând ca nefiind aplicabile dispoziţiile art. 784 C. proc. civ.

Conform art. 67 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, cota-parte din profit ce se plăteşte fiecărui asociat constituie dividend.

De asemenea, conform 123 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, acţionarii îndreptăţiţi să încaseze dividende sau să exercite orice alte drepturi sunt cei înscrişi în evidenţele societăţii sau în cele furnizate de registrul independent privat al acţionarilor, corespunzătoare datei de referinţă.

Susţine că instanţa de apel a aplicat greşit aceste dispoziţii legale, considerând că în baza acestora ar putea autoriza efectuarea plăţii dividendelor.

Consideră că dispoziţiile legale prevăzute de art. 784 C. proc. civ. sunt imperative în sensul că de la indisponibilizare şi până la achitarea integrală a obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării urmăririi silite prin poprire, terţul poprit nu va face nicio plată sau altă operaţiune care ar putea diminua bunurile indisponibilizate. Ca atare, deşi aceste dispoziţii invocate de către instanţă reglementează dreptul la dividende, acestea nu îşi găsesc aplicabilitatea cât timp s-a înfiinţat o poprire asupra acestora.

Raportat la motivele anterior indicate, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.

Intimata-reclamantă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei recurate ca fiind temeinică şi legală.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., criticile concrete de nelegalitate vizând încălcarea dispoziţiilor art. 478 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ. şi art. 784 alin. (1) C. proc. civ. şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 67 şi art. 123 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

Prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a solicitat obligarea pârâtei A. S.A. la plata unor sume cu titlu de dividende şi dobânzi penalizatoare pentru exerciţiile financiare ale anilor 2016, 2017, 2018, 2019 şi 2020, precum şi plata dobânzilor până la achitarea integrală a acestora.

Prin decizia atacată a fost admis apelul declarat de intimata-reclamantă şi anulată în parte hotărârea apelată, aceasta fiind menţinută doar în ceea ce priveşte soluţia pronunţată de instanţa de fond cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. (3) teza I C. proc. civ.

În motivarea acestei soluţii s-a reţinut că prima instanţă a respins cererea reclamantei, fără a analiza pe fond pretenţiile acesteia, prin raportare la motivele de fapt şi temeiurile de drept invocate şi la apărările pârâtei, iar analiza acestora direct în calea de atac ar fi de natură să încalce principiile contradictorialităţii şi asigurării dreptului la apărare.

Referitor la excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtă, instanţa de apel a reţinut că reclamanta nu a schimbat sau adăugat nimic faţă de cererea introdusă la fond, iar pretenţiile sunt formulate în sensul recunoaşterii existenţei dreptului de acordare a dividendelor şi, implicit, în sensul recunoaşterii existentei raportului juridic dintre aceasta şi intimată, aspecte ce se impun a fi tranşate pe fond, modalitate de soluţionare a litigiului care este independentă de executarea popririi derulată în cadrul dosarelor de executare silită.

Se constată că reclamanta a solicitat plata dividendelor, iar în ipoteza în care acestea sunt poprite în dosare execuţionale, a solicitat dovada plăţii sumelor în considerarea calităţii de terţ poprit, motiv pentru care susţinerile recurentei-pârâte potrivit cărora intimata-reclamantă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a modificat prin apel cadrul procesual în sensul schimbării obiectului cererii, nu pot fi reţinute.

În acest context, critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 478 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. este nefondată.

În mod corect instanţa de apel a reţinut că, "apelanta-reclamantă îşi menţine pretenţiile formulate în primă instanţă, de obligare a intimatei la plata unor sume de bani reprezentând dividendele cuvenite apelantei aferente exerciţiilor financiare ale anilor 2016, 2017, 2018, 2019 şi 2020, susţinerile acesteia, prin care arată că "noi nu solicităm efectuarea acestei plăţi, ci pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti de conservare a dreptului nostru ce derivă din calitatea de acţionar" având scopul de a convinge instanţa de necesitatea obţinerii unui titlu executoriu faţă de intimată şi nu echivalează cu modificarea obiectului cererii în calea de atac, prin transformarea acţiunii în realizare într-o acţiune în constatare, cum eronat susţine pârâta intimată, ci caută doar să convingă instanţa de apel că motivul care a stat la baza pronunţării hotărârii apelate nu este unul întemeiat. Însă, pertinenţa argumentelor invocate de reclamantă ţine de temeinicia apelului, şi nu de admisibilitatea acestuia, aşa încât excepţia apare ca neîntemeiată şi urmează a fi respinsă."

Contrar celor susţinute de recurentă, înfiinţarea popririi asupra sumelor datorate de către pârâtă reclamantei AAAS cu alt titlu nu împietează asupra dreptului intimatei-reclamante la obţinerea unui titlu executoriu asupra sumelor reprezentând dividende şi dobânzi, care i s-ar cuveni în considerarea calităţii reclamantei AAAS de acţionar la societatea pârâtă.

Prin urmare, acţiunea reclamantei AAAS este una în realizare având ca obiect plata dividendelor şi a dobânzilor aferente acestora, ceea ce presupune obligarea pârâtei la efectuarea prestaţiei şi pronunţarea unei hotărâri aptă a fi pusă în executare silită faţă de pârâtă.

Criticile recurentei-pârâte privind interpretarea şi aplicarea greşită de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 784 alin. (1) C. proc. civ. sunt nefondate.

Conform art. 784 alin. (1) C. proc. civ.:

"Din momentul comunicării adresei de înfiinţare a popririi către terţul poprit sunt indisponibilizate toate sumele şi bunurile poprite. De la indisponibilizare şi până la achitarea integrală a obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării urmăririi silite prin poprire, terţul poprit nu va face nicio altă plată sau altă operaţiune care ar putea diminua bunurile indisponibilizate, dacă legea nu prevede altfel".

Pornind de la cadrul legal al art. 784 C. proc. civ. ce vizează efectele înfiinţării popririi, în mod corect instanţa de apel a reţinut că:

"o eventuală recunoaştere a pretenţiilor apelantei nu ar echivala cu autorizarea de către instanţa de judecată a plăţii acestora direct şi necondiţionat reclamantei, deoarece, în faza executării silite, intimata, în calitate de terţ poprit poate opune reclamantei tocmai prevederile legale de care se prevalează în prezentul litigiu, respectiv dispoziţiile art. 784 C. proc. civ.."

Conferirea calităţii de terţ poprit recurentei-pârâte conduce la stabilirea în sarcina acesteia a obligaţiilor prevăzute de art. 784 alin. (1) şi 787 C. proc. civ., respectiv cea de a consemna sumele de bani sau, după caz, de a indisponibiliza bunurile mobile incorporale sau de a plăti sumele datorate creditorului, în limita creanţei sale, fără însă a nega dreptul intimatei-reclamante, în calitate de creditor în raportul cu terţul poprit, de a se adresa instanţei pentru a obţine o recunoaştere a drepturilor sale ce decurg din prevederile Legii nr. 31/1990, mai ales că recurenta-pârâtă se opune recunoaşterii acestor drepturi.

În mod legal, instanţa de apel a reţinut că, "pretenţiile concrete deduse judecăţii de către apelantă vizează recunoaşterea dreptului său de a încasa dividende de la societatea pârâtă şi implicit a existenţei unui raport juridic între aceasta şi pârâtă, fiind evident că intimata nu a recunoscut pretenţiile apelantei câtă vreme nu a dovedit că a consemnat vreo sumă de bani, în calitate de terţ poprit al reclamantei, ca urmare a adreselor de înfiinţare a popririi dispuse, în temeiul art. 622, art. 780 din C. proc. civ., asupra dividendelor datorate şi care vor fi datorate de către societatea pârâtă, în calitate de terţ poprit, debitorului -Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului."

Aşa fiind, instanţa de apel a aplicat în mod corect dispoziţiile art. 784 C. proc. civ., prin raportare la obiectul acţiunii deduse judecăţii, în speţă fiind supusă analizei o cerere prin care se urmăreşte obţinerea unui titlu executoriu pentru sume datorate către AAAS.

Nefondată este şi critica întemeiată pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. privind aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 67 şi art. 123 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

În mod corect curtea de apel a apreciat că, raportat la poziţia procesuală a pârâtei, reclamanta este îndreptăţită să se adreseze instanţei în vederea obţinerii unui titlu executoriu cu privire la creanţele pretinse, măsurile de înfiinţare a popririi, în temeiul art. 622, art. 780 din C. proc. civ., asupra dividendelor datorate şi care vor fi datorate de către societatea pârâtă, în calitate de terţ poprit, debitorului-Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, nefiind înlăturată posibilitatea conferită reclamantei de prevederile art. 67 şi 123 alin. (3) din Legea 31/1990 de a solicita recunoaşterea dreptului acesteia la plata dividendelor cuvenite în calitate de administrator al acţiunilor pe care Statul Român le deţine în cadrul societăţii pârâte.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de nelegalitate care să impună casarea deciziei recurate şi, pe cale de consecinţă, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 432/A din 6 iulie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 aprilie 2023.