Invalidity of cassation appeal due to failure to submit specific grounds of illegality under Article 488

Şedinţa publică din data de 26 aprilie 2023

Deliberând asupra recursului şi subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, secţia Civilă la 05.10.2020, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. ADMINISTRATOR INT S.A. şi Fondul Proprietăţii de Stat (în prezent, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului), în calitate de acţionari ai S.C. B. S.A. Craiova, solicitând instanţei să constate că imobilul în suprafaţă de 1 ha, identificat în cuprinsul cererii de chemare în judecată, situat în Coşoveni, jud. Dolj, face parte din activul societăţii S.C. B. S.A. Craiova, societate radiată la 13.06.2007 şi că activul acestei societăţi revine pârâtelor, să constate valabilitatea schimbului de terenuri menţionat în avizul nr. x/25.03.1994 emis de Oficiul de Cadastru şi Organizarea Teritoriului Dolj, să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract de schimb pentru terenul în litigiu şi să dispună intabularea în cartea funciara a dreptului de proprietate, pe numele reclamantei.

Prin sentinţa civilă nr. 6743/08.09.2021, Judecătoria Craiova, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă.

Astfel învestit, Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă a pronunţat sentinţa nr. 32/31.03.2022, prin care a respins excepţiile netimbrării cererii de chemare în judecată, prescripţiei dreptului material la acţiune şi lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, invocate de această pârâtă, dar şi acţiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, A. a declarat apel, calea de atac fiind respinsă ca nefondată, prin decizia nr. 500/20.10.2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin memoriul de recurs, a susţinut că instanţa de apel a apreciat greşit faptul că nu sunt aplicabile în speţă dispoziţiile art. 51 din Legea nr. 18/1991, reţinând că S.C. B. S.A. Craiova nu este proprietara terenului ce a făcut obiectul schimbului.

A arătat că, din avizul nr. x/25.03.1994, rezultă schimbul pe care l-a făcut cu această societate, prin care a cedat un teren în suprafaţă de 1 ha, situat în sat Timbureşti, comuna Bratovoeşti, şi a primit alt teren, în suprafaţă de 1 ha, situat în comuna Coşoveni, jud. Dolj; deşi a fost aprobat de Prefectura Dolj, iar recurenta a luat în posesie şi stăpâneşte terenul din anul 1994, până acum nu s-a încheiat un act autentic privind acest schimb. Recurenta-reclamantă a invocat dispoziţiile Legii nr. 247/2005 cu privire la obligativitatea formei autentice a actelor translative de proprietate între vii şi a susţinut că avizul menţionat a dat naştere obligaţiei părţilor de a încheia un act autentic privind schimbul de terenuri.

A mai susţinut că instanţa a respins greşit proba cu expertiză în specialitatea topografie, care putea lămuri amplasamentul terenurilor.

Totodată, a afirmat că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 237 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990 privind transmiterea proprietăţii asupra bunurilor rămase după plata creditorilor, care operează la data radierii societăţii din registrul comerţului, ale art. 1073-1077 şi 1405 din C. civ. de la 1864 şi ale art. 45 din Legea nr. 18/1991, prevederi invocate pentru a argumenta valabilitatea schimbului de terenuri şi necesitatea constatării acestuia de către instanţa de judecată, susţinând că fiecare parte este proprietară asupra terenului ce face obiectul schimbului.

La 03.02.2023, intimata-pârâtă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

La termenul de azi, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ.,civ., a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, dezvoltarea motivelor trebuie să facă posibilă încadrarea lor în cazurile de casare prevăzute de lege, întrucât controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Analiza memoriului de recurs relevă faptul că, deşi s-a indicat drept temei juridic art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acest text a fost invocat pur formal, întrucât recurenta-reclamantă a reiterat motivele evocate prin cererea de apel, cele două memorii fiind identice, fără să expună o critică punctuală, care să vizeze dezlegările oferite prin decizia instanţei de prim control judiciar - singura care formează obiect al recursului de faţă.

Astfel, autoarea căii de atac a susţinut că instanţa de apel trebuia sa constate schimbul de terenuri, întrucât acesta s-a realizat, în fapt, încă din anul 1994, când a primit şi avizul O.C.O.T. Dolj, iar părţile aveau obligaţia de a încheia contractul în formă autentică. A mai arătat că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a opera schimbul, fiecare parte având calitate de proprietar al terenului cedat, astfel că instanţa trebuia, în temeiul dispoziţiilor legale aplicabile, pe care le-a indicat expres, să admită cererea sa. Totodată, a criticat măsura instanţei de apel de respingere a probei cu expertiză în specialitatea topografie, considerând-o utilă şi concludentă pentru identificarea celor două terenuri.

Înalta Curte observă că toate aceste chestiuni reprezintă elemente de fapt, analizate de instanţa de apel, care a răspuns motivelor identice cu cele cuprinse în memoriul de recurs; prin reluarea criticilor deja cenzurate în apel, recurenta-reclamantă urmăreşte, practic, să obţină o reevaluare, de către instanţa supremă, a materialului probator şi a situaţiei de fapt, deşi legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, nu şi al treilea grad devolutiv.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1), raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 500/20.10.2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 aprilie 2023.