Reimbursement of privatization installments under abrogated statutory scheme; application of transitional provisions preserving pre-1997 share purchase contracts

Asupra recursului în anulare de față.

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 7 iunie 2004, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a formulat recurs în anularea sentinței nr. 615/ S din 5 februarie 2003 a Tribunalului Brașov și a deciziei nr. 540 din 9 iunie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, întrucât aceste hotărâri au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, ele fiind totodată și vădit netemeinice.

În motivarea recursului în anulare se arată că cele două hotărâri prin care a fost admisă în parte acțiunea SC M.C. SA Brașov, iar A.P.A.P.S. București a fost obligată la plata sumei de 755.200.000 lei, reprezentând 40% din valoarea ratelor achitate la 31 ianuarie 2002 și 11 februarie 2002, în contul contractului de vânzare-cumpărare acțiuni din 6 septembrie 2005, încalcă dispozițiile art. 4 alin. (2) și art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 59/1997, privind destinația sumelor încasate de F.P.S. în cadrul procesului de privatizare a societăților comerciale la care statul este acționar.

Potrivit art. 5 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 59/1997, începând cu 27 septembrie 1997, dispozițiile art. 8 din Legea nr. 55/1995, text în temeiul căruia reclamanta era îndrituită la restituirea a 40% din ratele achitate către F.P.S., au fost abrogate expres, iar prin art. 4 alin. (2) din aceeași ordonanță de urgență s-a stipulat că sumele aferente ratelor devenite scadente, după data intrării în vigoare a ordonanței, urmează regimul stabilit de reglementările legale în vigoare în momentul semnării de către F.P.S. a respectivelor contracte de vânzare acțiuni.

În consecință, reclamanta nu mai beneficia de facilități pentru ratele achitate după 27 septembrie 1997, dată la care art. 8 din Legea nr. 55/1995 a fost abrogat.

Cum cele două rate din care reclamanta a pretins restituirea a 40% au fost achitate la 31 ianuarie 2002 și 11 februarie 2002, greșit instanțele au apreciat că ea beneficia de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 55/1995, în vigoare la data semnării contractului de privatizare.

În consecință, s-a solicitat casarea celor două hotărâri, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantei.

În întâmpinare intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului în anulare, dispozițiile O.U.G. nr. 59/1997 neputând opera retroactiv asupra unui drept legal câștigat.

Recursul în anulare este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:

Din actele dosarului rezultă că reclamanta a promovat acțiunea de față, solicitând în temeiul contractului 110/1995 și a art. 8 din Legea 55/1995 restituirea a 40% din valoarea ratelor achitate în ianuarie și februarie 2002, după ce în prealabil, în temeiul aceluiași contract și a acelorași dispoziții legale beneficiase în temeiul unor hotărâri judecătorești irevocabile de restituirea aceleiași cote dar din rate achitate pe perioada 30 octombrie 1997 – 31 iulie 1998 (a se vedea sentința civilă nr. 49/1999 a Tribunalului Brașov, irevocabilă prin decizia Curții Supreme de Justiție nr. 2465/2000) precum și pe perioada 1999 – 2000 (sentința civilă nr. 625/2000 a Tribunalului Brașov) sume deja achitate de F.P.S. la 17 iulie 2001.

Instanța de fond a admis acțiunea prin sentința civilă nr. 615 din 5 februarie 2003, reținând că sistemul de facilități prevăzut în art. 8 din Legea nr. 55/1995, intrată în vigoare la 19 iunie 1995 se aplică și contractului 110 din 6 aprilie 1995, după cum era stipulat și în art. 36 pct. 2 din O.U.G. nr. 88/1997.

Instanța de recurs a menținut această soluție prin decizia nr. 540 din 9 iunie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, reținând că dreptul reclamantei de a solicita restituirea unei cote din ratele achitate s-a născut în temeiul art. 8 din Legea nr. 55/1995, stipulându-se expres în alin. (2) că sistemul de facilități se aplică și societăților comerciale privatizate anterior intrării în vigoare a legii, 19 iunie 1995, dar numai pentru acele rate ce devin exigibile după această dată, dispoziții legale în care se încadrează și reclamanta.

Prin recursul în anulare formulat s-a criticat încălcarea dispozițiilor O.U.G. nr. 59/1997, intrată în vigoare la 6 octombrie 1997 (și nu 27 septembrie 1997 cum greșit s-a susținut) care prin art. 5 alin. (1) a abrogat expres art. 8 din Legea nr. 55/1995.

Această critică este neîntemeiată deoarece recursul în anulare omite că ulterior acestei ordonanțe nr. 59/1997 s-a emis o nouă ordonanță O.U.G. 88/1997, prin care se abrogă integral Legea nr. 55/1995 și care în art. 36 alin. (2) stabilește că sistemul de facilități privind sumele care se lasă cu titlu gratuit la dispoziția societăților comerciale privatizate potrivit Legii nr. 55/1995, cu modificările ulterioare, se aplică numai pentru contractele care au fost încheiate până la intrarea în vigoare a acestei ordonanțe, această dispoziție fiind menținută și prin Legea nr. 99/1999 de aprobare a ordonanței, reclamanta încadrându-se în această categorie de societăți.

O atare interpretare dată și de instanța de recurs în cauza de față este în concordanță și cu cele reținute în considerentele deciziei nr. 2465 din 16 mai 2000 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, decizie dată într-un alt litigiu, între aceleași părți, în temeiul aceluiași contract cu obiect similar, dar vizând rate achitate pe o altă perioadă decât cea din litigiul de față.

În consecință, Curtea apreciază ca nefondate criticile invocate în recursul în anulare formulat, motiv pentru care îl va respinge, menținând hotărârile pronunțate ca temeinice și legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței nr. 615 din 5 februarie 2003, pronunțată de Tribunalul Brașov și deciziei nr. 540 din 9 iunie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2005.