Prosecutors’ collective salary reclassification appeal lapsed for procedural default; recourse against suspension order barred as untimely

Şedinţa publică din data de 26 aprilie 2023

Deliberând asupra recursurilor şi subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 07.08.2019, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC. şi DD. au chemat în judecată pe pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună reîncadrarea lor şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 484,18 RON, începând cu 01.03.2016 şi să oblige pârâţii la plata, pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, să dispună actualizarea acestei sume cu indicele de inflaţie şi obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată până la cea a plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 2225/24.06.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a admis în parte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, a respins, ca prescrisă, acţiunea reclamanţilor pentru perioada cuprinsă între 01.03.2016 şi 30.06.2016, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâţii la recalcularea indemnizaţiilor reclamanţilor prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 484,18 RON, începând cu 01.07.2016 şi până la acordarea în plată a acestui cuantum, precum şi la plata diferenţelor de drepturi salariale dintre venitul calculat potrivit acestei valori de referinţă sectorială şi venitul efectiv plătit, drepturi actualizate cu indicele de inflaţie de la data scadenţei până la 06.08.2019, precum şi cu dobânda legală penalizatoare aferentă, de la 07.08.2019 până la data plăţii efective.

Împotriva acestei sentinţe, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti au declarat apel.

Prin încheierea din 11.03.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus, în temeiul art. 242 C. proc. civ., suspendarea judecăţii apelului, iar prin decizia civilă nr. 5394/14.10.2022, a constatat perimarea lui.

La 20.10.2022 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti au declarat recurs împotriva încheierii din 11.03.2022 şi a deciziei civile nr. 5394/14.10.2022, solicitând casarea lor şi trimiterea cauzei la instanţa de apel pentru continuarea judecăţii.

Prin memoriul de recurs, autorii căii de atac au susţinut că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit prevederile art. 242, 415 şi 416 C. proc. civ., în temeiul cărora a dispus suspendarea judecăţii şi, ulterior, a constatat perimarea apelului, întrucât şi-au îndeplinit întocmai obligaţiile stabilite în sarcina lor prin încheierea din 26.11.2021; în continuare, au detaliat modul în care au răspuns solicitărilor instanţei, indicând înscrisurile care, în opinia lor, dovedesc îndeplinirea tuturor obligaţiilor impuse judiciar. Totodată, au arătat că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat repunerea pe rol a cauzei în termenul legal, respectiv la 16.08.2022.

În drept, au invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

La termenul de astăzi, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia tardivităţii recursului declarat împotriva încheierii din 11.03.2022, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 414 alin. (1) C. proc. civ., "Asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, "Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului".

În speţă, măsura suspendării judecăţii apelului şi-a produs efectele până la 14.10.2022, când instanţa de apel a constatat perimarea lui.

Aşadar, în temeiul art. 414 alin. (2) C. proc. civ., recursul împotriva încheierii din 11.03.2022 putea fi formulat doar pe durata suspendării judecăţii; or, în cauză, el a fost declarat la 20.10.2022, ulterior duratei stabilite de lege, motiv pentru care va fi respins ca tardiv.

Examinând recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 5394/14.10.2022, Înalta Curte reţine că potrivit art. 416 C. proc. civ., "Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrarea din motive imputabile părţii, timp de 6 luni".

Perimarea reprezintă atât o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât şi o prezumţie de desistare determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului în intervalul de timp de 6 luni.

Cerinţele prevăzute de lege pentru a interveni sancţiunea perimării decurg din conţinutul art. 416 C. proc. civ., citat mai sus, fiind necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, care nu a acţionat în scopul reluării judecăţii, deşi avea posibilitatea să o facă.

Pe de altă parte, în conformitate cu art. 242 alin. (1) C. proc. civ., "Când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate (...)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, "La cererea părţii, judecata va fi reluată dacă obligaţiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite şi, potrivit legii, aceasta poate continua."

În cauza de faţă, măsura suspendării judecăţii apelului, intervenită la 11.03.2022, a fost determinată de neîndeplinirea de către recurenţi a obligaţiei de a preciza dacă au plătit intimaţilor-reclamanţi drepturile cuvenite potrivit Ordinului nr. 3206/29.11.2019 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în caz afirmativ, de a depune la dosar dovezile de plată; aşadar, de la 11.03.2022 a început să curgă termenul de perimare care, calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 3 şi alin. (2) C. proc. civ., s-a împlinit la 12.09.2022.

Recurenţii au susţinut că termenul de perimare a fost întrerupt în condiţiile art. 417 C. proc. civ., prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecăţii procesului de către partea care justifică un interes. Sub acest aspect, au precizat că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat o cerere de repunere pe rol, transmisă prin posta electronică la 07.09.2022, în interiorul termenului, aşadar au apreciat că, în mod nelegal, instanţa de apel a dat eficienţă art. 416 şi 420 C. proc. civ., constatând că a intervenit perimarea.

Recurenţii au mai arătat că şi-au îndeplinit obligaţiile la 13.10.2022, când au transmis, ataşat notelor scrise din această dată, copia adresei nr. x/13.10.2022 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, însă Înalta Curte reţine, în acord cu instanţa de apel, neîndeplinirea în integralitate a obligaţiilor stabilite în sarcina apelanţilor-pârâţi, în condiţiile în care informaţiile solicitate nu au fost complete, cât timp nu s-a precizat dacă plăţile efectuate în temeiul Ordinului nr. 3206/29.11.2019 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au stins integral sau parţial debitul recunoscut prin acest act şi nici nu s-a făcut proba acestora.

Prin urmare, în condiţiile în care, de la data ultimului act de procedură, 11.03.2022, când s-a suspendat judecata pricinii, cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, din motive imputabile recurenţilor, care nu şi-au îndeplinit în totalitate obligaţiile impuse de instanţă, iar cererea de repunere pe rol a fost în mod judicios respinsă, instanţa de apel a constatat, cu respectarea dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ., că judecata apelului s-a perimat.

Aşadar, Înalta Curte constată că decizia recurată a fost pronunţată cu aplicarea corectă a prevederilor legale evocate mai sus, iar criticile recurenţilor nu au demonstrat nelegalitatea ei; de aceea, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul promovat împotriva ei va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva încheierii din 11.03.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 5394/14.10.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 aprilie 2023.