Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 929/2023 AI generated

Peremption of appeal for six-month procedural inactivity in multimodal transport payment dispute

Case Number Decizia nr. 929/2023
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice declared the appeal admissible but ultimately ruled that the appeal filed by the defendant company was extinguished (perimat), leaving in force the final appellate decision that upheld the trial court's judgment ordering the defendant to pay the plaintiff over 250,000 RON for multimodal transport services and associated costs. The underlying civil dispute concerned a claim for payment of transport services, where the appellant challenged the territorial competence of the trial court (arguing it should have been filed at its headquarters rather than the port of loading) and contended that all obligations were discharged through third-party payments, although the court never reached the merits due to procedural default. The decision was based strictly on procedural grounds, specifically Article 416 of the Code of Civil Procedure, which mandates the extinction of a case if it remains inactive for more than six months due to the parties' negligence; the court found that since the last procedural act (a suspension order) in June 2022, no activity occurred for over six months without cause, triggering automatic extinction of the appeal under Article 420(1).

Legislator headnote

AI generated

art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 494 C. proc. civ, art. 416 C. proc. civ, art. 420 alin. (1) C. proc. civ; Peremption of appeal for six-month procedural inactivity in multimodal transport payment dispute: A arătat că, în speţă, au fost respectate prevederile art. 1.469 şi art. 1.472 C. civ., întrucât plăţile către reclamantă au fost efectuate de beneficiarii externi ai pârâtei şi că art. 1.474 C. civ. nu este incident, deoarece intimata creditoare nu a refuzat primirea sumelor de la aceşti terţi.

Keywords

AI generated
Civil Procedure Code procedural orders procedural inactivity suspension of payments obligation to pay grounds for cassation

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 26 aprilie 2023

Asupra constatării perimării recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin sentinţa nr. 336/10.03.2020, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a admis acţiunea reclamantei S.C. A. S.R.L. formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 249.770,01 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de transport multimodal şi conexe şi suma de 6.100,40 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 290/10.06.2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, S.C. B. S.R.L. a declarat recurs, solicitând, în principal, casarea ei, admiterea excepţiei necompetenţei teritoriale a Tribunalului Constanţa, admiterea apelului şi desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi, în consecinţă, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Vâlcea, iar în subsidiar, casarea deciziei şi rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată; totodată, a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în toate fazele procesuale.

După o scurtă prezentare a situaţiei de fapt şi împrejurărilor ce au generat prezentul litigiu, precum şi a etapelor procesuale anterioare, recurenta a criticat decizia instanţei de apel, susţinând că au fost încălcate regulile de procedură privind competenţa instanţei. Astfel, a arătat că potrivit art. 95, 98, 107 şi 113 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată trebuia introdusă la instanţa de la sediul său, respectiv la Tribunalul Vâlcea.

Cu privire la incidenţa art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care reglementează o competenţă alternativă, respectiv instanţa locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport, a susţinut că reclamanta a precizat, în acţiune, că locul de plecare este la sediul societăţii, din Râmnicu Vâlcea, jud. Vâlcea, iar locul de sosire este în Vietnam sau China. Astfel, pentru stabilirea competenţei, a apreciat că putea fi luat în considerare doar locul de plecare, întrucât destinaţia se afla în străinătate.

Recurenta a apreciat eronată motivarea instanţei de apel, care a reţinut că, în comanda de transport, este indicat portul de încărcare Constanţa, iar în scrisoarea de transport, locul descărcării este tot Constanţa, competent fiind Tribunalul Constanţa, întrucât nu există la dosar o comandă de transport care să indice acest port. Toate contractele de transport sunt încheiate arătându-se adresa de încărcare, situată în diverse judeţe ale ţării, şi portul de destinaţie, în Asia. Menţiunea privind portul de încărcare nu echivalează cu "locul de plecare sau de sosire", ci doar cu o locaţie intermediară, diferită de locul de plecare şi de cel de sosire. A menţionat că scrisoarea de transport nu are valoarea unui contract, ci doar aceea de document de însoţire a mărfii şi este subordonată contractului părţilor, astfel că singura instanţă competentă teritorial este Tribunalul Vâlcea.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susţinut că instanţa de apel a încălcat şi aplicat greşit normele de drept material, respectiv art. 1.469, art. 1.472 şi art. 1.474 C. civ.

A arătat că, în speţă, au fost respectate prevederile art. 1.469 şi art. 1.472 C. civ., întrucât plăţile către reclamantă au fost efectuate de beneficiarii externi ai pârâtei şi că art. 1.474 C. civ. nu este incident, deoarece intimata creditoare nu a refuzat primirea sumelor de la aceşti terţi.

Recurenta a susţinut că toate obligaţiile sale faţă de intimată au fost stinse prin plată, chiar dacă instanţa de apel a reţinut că nu a făcut dovada plăţii serviciilor de transport, motivând că sumele din extrasele bancare nu atestă achitarea facturilor invocate de reclamantă. A afirmat că instanţa de apel nu a avut în vedere toate plăţile, întrucât, chiar dacă pe extrase nu apare numărul şi data facturilor achitate, este menţionat containerul în care a fost încărcată marfa şi a dat exemple concrete privind astfel de plăţi, cu indicarea facturilor şi a elementelor de identificare a plăţii.

A mai arătat că plata transportului era în sarcina beneficiarului extern, din Asia, iar dacă intimata nu confirmă acest aspect, ar fi trebuit ca, după stornarea facturilor, să restituie preţul încasat ca nedatorat, însă nu a procedat astfel, întrucât cunoştea cine este debitorul său. Astfel, toate facturile menţionate au fost achitate de societatea C.., din Hong Kong, care a plătit mai mult decât sumele datorate, deoarece a efectuat plăţi în avans pentru transporturi, astfel că intimata a încasat mai mult decât contravaloarea serviciilor prestate, deci nu a suferit niciun prejudiciu.

Cu privire la alte facturi aferente serviciilor de transport efectuate pentru D.., stornate de intimată si refacturate recurentei, a afirmat că au fost achitate şi a detaliat plăţile privind relaţia contractuală cu acest partener extern.

În concluzie, recurenta a susţinut că nu are niciun debit faţă de intimată, deoarece toate costurile de transport au fost plătite, fie prin punerea în executare a biletului la ordin, fie de societăţile din Asia, iar în ceea ce priveşte facturile aferente costurilor de staţionare şi de depozitare a containerelor în terminal, intimata nu a dovedit că le-a achitat, astfel că nu sunt datorate nici de ea însăşi.

Prin încheierea din 08.06.2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

În dezbateri, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia perimării cererii de recurs, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1), rap. la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 416 C. proc. civ. reglementează perimarea de drept a oricărei cereri de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau retractare, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părţii, timp de 6 luni.

În accepţiunea normei legale evocate, perimarea reprezintă o sancţiune ce intervine asupra întregului proces, determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului, având un caracter mixt, atât de sancţiune procedurală, cât şi de act de desistare de la judecarea procesului.

Reglementată pentru a asigura soluţionarea cauzei cu celeritate, în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil, dar şi pentru a înlătura incertitudinea ce planează asupra drepturilor părţilor din proces, perimarea operează de drept în momentul întrunirii cumulative a condiţiilor prevăzute de textul de lege enunţat, respectiv rămânerea în nelucrare a cauzei pentru o perioadă de 6 luni şi vina părţii, instanţa putând să o constate şi din oficiu, potrivit art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

În speţă, ultimul act de procedură îndeplinit a fost la 08.06.2022, când cauza a fost suspendată în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dată de la care părţile nu au mai efectuat niciun act de procedură.

În aceste condiţii, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de 6 luni, fără ca în această perioadă să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condiţiile art. 417 şi art. 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1), raportat la art. 416 alin. (1) şi (2) şi art. 420 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.

Văzând şi dispoziţiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 290/10.06.2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Cu drept de recurs în termen de 5 de zile de la pronunţare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 aprilie 2023.