Pension recalculation recourse annulled for lack of valid illegality grounds challenging procedural suspension order

Şedinţa publică din data de 26 aprilie 2023

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secţia I civilă la 10.08.2021, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Buzău, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta să-i recalculeze pensia, prin valorificarea veniturilor obţinute din raporturile de muncă desfăşurate în acord global, în baza Legii 57/1974, la toate unităţile agricole unde a lucrat, conform adeverinţelor depuse în original la pârâtă, şi să-i recalculeze punctul de pensie în funcţie de indicele de inflaţie din perioada 01.01.2019 până la zi, conform legislaţiei în vigoare şi adresei nr. x/31.08.2020, eliberată de Direcţia Judeţeană de Statistică Buzău, care prevede procentul de 5,7%.

Prin sentinţa civilă nr. 433/04.05.2022, Tribunalul Buzău, secţia I civilă a respins acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel.

Prin încheierea din 20.10.2022, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a dispus suspendarea judecăţii apelului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, A. a declarat recurs.

Prin cererea de recurs, a susţinut că sentinţa civilă nr. 433/04.05.2022 este nelegală şi netemeinică, deoarece Tribunalul Buzău nu a aplicat prevederile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind majorarea punctului de pensie, conform cărora majorarea anuală este de 100% din rata medie anuală a inflaţiei, la care se adaugă 50% din creşterea reală a salariului mediu brut realizat.

În continuare, a solicitat să i se calculeze punctul de pensie ţinând cont de indicele de inflaţie stabilit de Direcţia Judeţeană de Statistică Buzău, de indicele de corecţie de 1,41% aplicabil pensiilor la acest moment, de art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 127/2019 şi de Legea nr. 57/1974, cu respectarea Deciziei nr. 1140/14.12.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Astăzi, în şedinţă publică, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia nulităţii recursului, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1), rap. la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Conform art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau a mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor presupunând să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

De aceea, instanţa de recurs trebuie să verifice dacă motivele invocate se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul îşi întemeiază recursul pe cel puţin unul din motivele de casare prevăzute limitativ de lege, aducând critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arătând greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de casare expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speţă, recurenta nu a indicat niciunul dintre motivele de casare prevăzute expres şi limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, deşi prin încheierea recurată, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a dispus suspendarea judecăţii apelului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin memoriul său, autoarea căii de atac nu a formulat nicio critică de nelegalitate la adresa acestei încheieri, ci la adresa sentinţei primei instanţe.

De aceea, argumentele sale, vizând vechimea sa în muncă şi natura muncii prestate, precum şi solicitarea de recalculare a pensiei cu aplicarea punctului de pensie majorat şi conform dispoziţiilor legale evocate, reprezintă critici de netemeinicie ce vizează fondul cauzei.

Aşa fiind, toate criticile expuse excedează cadrul căii de atac a recursului, care ar fi presupus controlul de legalitate doar al încheierii din 20.10.2022, prin care instanţa de apel a suspendat judecarea cauzei.

De aceea, analiza memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică aptă a fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În concluzie, nu sunt întrunite exigenţele art. 488 alin. (1) C. proc. civ. impuse sub sancţiunea nulităţii recursului.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 20.10.2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 aprilie 2023.