Insufficiency of cassation grounds where arguments re-litigate factual findings instead of demonstrating misapplication of material law

Şedinţa publică din data de 26 aprilie 2023

Deliberând asupra recursului şi subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 14.10.2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii S.C. B. S.A., Statul Român prin Ministerul Turismului şi S.C. C. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâţii, în solidar, la plata sumei de 415.733 RON, reprezentând despăgubiri, a dobânzii legale penalizatoare calculată de la 22.08.2019 până la data plăţii efective a creanţei şi la plata cheltuielilor de judecată.

La 13.05.2021, reclamanta a depus o precizare la cererea de chemare în judecată, prin care a arătat că doreşte continuarea procesului doar în contradictoriu cu S.C. B. S.A., iar la 17.09.2021, reclamanta a depus cerere de renunţare la judecarea acţiunii formulate împotriva pârâţilor S.C. C. S.R.L. şi Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului şi să continue procesul doar în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A.

La termenul din 24.11.2021, instanţa a pus în dezbatere excepţiile tardivităţii cererii modificatoare şi prematurităţii acţiunii, iar prin încheierea pronunţată la aceeaşi dată, a constatat tardivitatea cererii precizatoare privind cadrul procesual pasiv.

Prin sentinţa civilă nr. 3125/08.12.2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia prematurităţii şi a respins cererea de chemare în judecată ca prematur formulată.

Împotriva acestei sentinţe civile, A. S.A. a declarat apel.

La 01.09.2022, S.C. D. S.R.L. a formulat cerere de intervenţie accesorie în favoarea intimatei-pârâte S.C. B. S.A., prin care a solicitat încetarea acţiunii ce face obiectul litigiului, în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, întrucât hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei S.C. B. S.A. a rămas definitivă.

Prin decizia civilă nr. 1331A/30.09.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a constatat încetarea de drept a acţiunii formulate împotriva pârâtei S.C. B. S.A. şi rămânerea fără obiect a cererii de intervenţie accesorie formulată de S.C. D. S.R.L.; a respins excepţia tardivităţii apelului, invocată de Ministerul Antreprenoriatului şi Turismului, a admis apelul, a anulat sentinţa atacată şi a trimis cauza primei instanţe, pentru continuarea judecăţii în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Antreprenoriatului şi Turismului şi S.C. C. S.R.L.

Împotriva acestei decizii, Ministerul Antreprenoriatului şi Turismului a declarat recurs, solicitând casarea ei şi, în rejudecare, respingerea apelului ca nefondat.

Prin memoriul său, după o scurtă prezentare a etapelor procesuale anterioare, recurentul a susţinut că hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 134 din Legea nr. 31/1990, pe care le-a evocat.

A arătat că, chiar dacă acţiunea împotriva pârâtei S.C. B. S.A. a încetat, faţă de ceilalţi pârâţi subzistă caracterul prematur al cererii de chemare în judecată, aşa cum a stabilit prima instanţă. Astfel, faţă de petitul acţiunii formulate şi decizia civilă nr. 1783/A/02.12.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin care a fost constatată nulitatea absolută a hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor S.C. B. S.A. din 12.08.2019, rezultă că pretenţiile reclamantei sunt imposibil de admis, întrucât vizau o diferenţă dintre preţul acţiunilor stabilit prin acea hotărâre a acţionarilor, în prezent anulată, şi cel din raportul de evaluare; or, a dispărut unul dintre cei doi termeni necesari pentru calculul diferenţei.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 24.02.2023, intimata-reclamantă E. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, prin prisma dispoziţiilor art. 489 C. proc. civ. în subsidiar, a solicitat respingerea căii de atac ca nefondată.

Analizând cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau a mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea. Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţa de apel, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În speţă, deşi a indicat expres motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, recurentul nu a dezvoltat nicio critică la adresa deciziei instanţei de prim control judiciar în raport cu norma de drept material invocată.

Astfel, autorul căii de atac a evocat dispoziţiile art. 134 din Legea nr. 31/1990, drept normă de drept material nerespectată, însă nu a prezentat argumente care să vizeze, în concret, considerentele deciziei recurate prin care s-ar fi încălcat sau aplicat greşit aceste prevederi.

Prin hotărârea atacată, instanţa de apel a admis apelul împotriva sentinţei primei instanţe de respingere ca prematură a cererii formulate împotriva pârâţilor Statul Român prin Ministerul Antreprenoriatului şi Turismului şi S.C. C. S.R.L., reţinând că pretenţiile împotriva acestora au fost întemeiate pe răspunderea civilă delictuală, reclamanta urmărind repararea prejudiciului cauzat prin votul exprimat de cei doi pârâţi în adunarea generală extraordinară a acţionarilor S.C. B. S.A. din 12.08.2019, susţinând că au votat valoarea acţiunilor cu încălcarea modului de calcul al preţului acestora, prevăzut de Legea nr. 31/1990. A mai reţinut că, urmare a pronunţării, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a deciziei civile nr. 1783/A/02.12.2020, prin care a fost anulată hotărârea adunării generale extraordinare din 12.08.2019, reclamanta a depus, în faţa primei instanţe, o cerere de renunţare la judecată în contradictoriu cu cei doi acţionari, considerând că a dispărut fundamentul răspunderii acestora, cerere care însă a fost respinsă ca tardivă.

Totodată, faţă de motivele de apel formulate de apelanta-reclamantă, vizând inclusiv dispoziţia dată excepţiei prematurităţii, instanţa de prim control judiciar a verificat dacă aplicarea art. 134 din Legea nr. 31/1990 şi art. 91 din Legea nr. 24/2017 poate justifica respingerea ca prematură a cererii de chemare în judecată prin care s-a solicitat atragerea răspunderii civile delictuale a celor doi pârâţi şi a statuat că aceste texte legale reglementează exclusiv obligaţia societăţii de plată a preţului acţiunilor către acţionari; constatând însă că nicio dispoziţie legală nu prevede un termen suspensiv pentru repararea prejudiciului invocat de unul dintre acţionari în legătură cu modul în care ceilalţi şi-au exercitat dreptul de vot, a reţinut că dreptul de a le pretinde acestora despăgubiri este actual, nefiind supus unui termen sau unei condiţii suspensive şi a conchis că nu este justificată respingerea ca prematură a acţiunii formulate împotriva pârâţilor Statul Român prin Ministerul Antreprenoriatului şi Turismului şi S.C. C. S.R.L. şi întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, faţă de dispoziţiile art. 134 din Legea nr. 31/1990 şi ale art. 91 din Legea nr. 24/2017, care nici nu mai sunt incidente soluţionării cauzei, întrucât vizau obligaţia S.C. B. S.A. privind plata preţului acţiunilor; or, faţă de această societate, acţiunea a încetat de drept, ca urmare a intrării în insolvenţă.

Prin motivele de recurs, deşi a invocat aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 134 din Legea nr. 31/1990, autorul căii de atac nu a prezentat niciun argument prin care să contrazică raţionamentul instanţei de apel privind caracterul actual al dreptului pretins care se opune sancţiunii prematurităţii acţiunii, ci a susţinut doar faptul că pretenţiile reclamantei nu mai pot fi stabilite după anularea hotărârii adunării generale extraordinare din 12.08.2019, întrucât vizau diferenţa dintre valoarea acţiunilor, astfel cum a fost votată prin această hotărâre a societăţii, şi cea din raportul de evaluare.

Instanţa supremă reafirmă că formularea unui motiv de nelegalitate precum cel în discuţie nu presupune, în mod suficient, referirea la o normă de drept material, dacă partea nu dezvoltă, în mod consecvent, un raţionament care să justifice motivele pentru care apreciază că instanţa devolutivă a dat legii o interpretare greşită, a aplicat-o greşit la starea de fapt lămurită ori a ignorat regulile de drept aplicabile.

În realitate, criticile recurentului pun în discuţie fondul cauzei, cu privire la efectele constatării nulităţii hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor S.C. B. S.A. din 12.08.2019 şi ale considerentelor hotărârii judecătoreşti prin care s-a decis astfel şi relevă doar dezacordul său faţă de interpretarea şi aprecierea probelor administrate şi a situaţiei de fapt de către instanţa de apel. Însă, nemulţumirea recurentului legată de decizia atacată, de modul în care instanţa de apel a statuat asupra stării de fapt, fără a deduce instanţei de casare indicarea normei de drept pretins încălcate, reprezintă, în realitate, o critică specifică unei căi de atac devolutive, care nu va fi examinată în recurs, cale extraordinară de atac, care urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ. aşa fiind, reevaluarea situaţiei de fapt şi a probelor deja administrate nu mai poate fi supusă cenzurii şi în recurs, deoarece sistemul naţional de drept nu recunoaşte decât dublul grad de jurisdicţie, iar nu şi al treilea grad devolutiv.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1), raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul Ministerul Antreprenoriatului şi Turismului împotriva deciziei civile nr. 1331A/30.09.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 aprilie 2023.