Unconstitutionality of Civil Procedure Code sanctions for bad faith and constitutional referral admissibility

Şedinţa publică din data de 25 aprilie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 23.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2020.2*, petentului A. i-a fost aplicată o amendă judiciară în sumă de 600 RON, în temeiul art. 187 alin. (1) punctul 1 lit. a) C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, petentul A. şi Asociaţia de Locatari nr. 761 Galaţi au formulat cerere de reexaminare, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi la data de 12.01.2023, sub nr. x/2023.

În cererea de reexaminare, s-au invocat mai multe excepţii de neconstituţionalitate.

Astfel, s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 396 alin. (2) C. proc. civ., motivat de faptul că posibilitatea pronunţării hotărârii prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei ar fi în contradicţie cu dispoziţiile art. 425 alin. (3) C. proc. civ.

S-a mai invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 187 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., susţinându-se că acest text legal contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (5), (15), (16) alin. (1), (21) alin. (3) şi 24 alin. (1) din Constituţie, întrucât domeniul amenzilor prevăzute de art. 187 variază de la o valoare minimă până la o valoare de 10 ori mai mare decât aceasta, adică pe o plajă extrem de largă, iar pentru cuantificarea amenzii în acest larg interval nu există niciun criteriu stabilit, predictibil şi posibil de analizat şi de contestat, totul rămânând la aprecierea instanţei. Prin urmare, textul art. 187 alin. (1) lit. a) nu ar întruni exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate, întrucât nu defineşte clar noţiunea de rea-credinţă, nu stabileşte criteriile de gradualizare a amenzii, încalcă dreptul la apărare, dreptul privind interzicerea discriminării, dreptul la un proces echitabil.

S-a mai invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 190 C. proc. civ., apreciindu-se că nici acest text de lege nu îndeplineşte exigenţele mai sus menţionate, pentru că permite interpretarea şi aplicarea arbitrară, unilaterală, superficială, părtinitoare şi abuzivă a acestuia, neexistând nicio garanţie că el va fi interpretat şi aplicat în spiritul Constituţiei.

S-a arătat că textul contravine dispoziţiilor art. 1, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 51, 124, 126 şi 148 din Constituţie, precum şi prevederilor art. 1, 6, 13, 134, 17 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) şi art. 1 - 10 şi 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (DUDO), încălcându-se principiul statului de drept.

S-a mai invocat, de asemenea, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 - 49 C. proc. civ.

Prin cererea precizatoare expediată prin poştă electronică în data de 08.02.2023, petentul A. a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a art. 53 C. proc. civ., prin raportare la aceleaşi articole din Constituţie, C.E.D.O. şi D.U.D.O.

Totodată, a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a art. 519 C. proc. civ., deoarece soluţia prin care instanţa nu sesizează Î.C.C.J. nu este supusă niciunei căi de atac, prin raportare la aceleaşi articole din Constituţie, C.E.D.O. şi D.U.D.O.

La termenul din 15.02.2023, petentul a precizat că invocă excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 80/2013, în ansamblul său, deoarece nu a fost validată de Parlament, fiind, astfel, încălcate dispoziţiile art. 115 din Constituţie. La acelaşi termen, instanţa a pus în discuţie admisibilitatea cererilor de sesizare, pe care le-a analizat în raport de prevederile art. 146 lit. d) teza I din Constituţie şi art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Prin încheierea din 16 februarie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a respins ca inadmisibilă cererea formulată de petentul A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013, în ansamblul lor, precum şi a dispoziţiilor art. 396 alin. (2) C. proc. civ.

Totodată, a dispus sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a), art. 190, art. 41-50, art. 53, art. 519 C. proc. civ., în raport de prevederile art. 1, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 51, 124, 126 şi 148 din Constituţie.

Încheierea a fost dată cu menţiunea că petentul are dreptul de a formula recurs în termen de 48 de ore de la pronunţare, în ceea ce priveşte soluţia de respingere dată cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013, în ansamblul lor, precum şi a dispoziţiilor art. 396 alin. (2) C. proc. civ., cererea de recurs urmând a se depune la Curtea de Apel Galaţi, sub sancţiunea anulării, şi fără cale de atac în ceea ce priveşte sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a), art. 190, art. 41-50, art. 53, art. 519 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, la 20 februarie 2023, petentul A. a declarat, în termen legal, recurs, fiind, ulterior, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă sub nr. x/2023/a1 la 24 februarie 2023.

În cuprinsul declaraţiei de recurs, autorul nu a invocat punctual critici de nelegalitate, precizând că va depune în scris motivele după ce îi va fi comunicată încheierea recurată.

La termenul din 25 aprilie 2023, constatând că recursul nu este motivat, Înalta Curte a rămas în pronunţare pe excepţia nulităţii recursului.

Examinând recursul în raport de excepţia de nulitate, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reţine următoarele:

Aşa cum rezultă din considerentele Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 321/2017, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 580 din 20 iulie 2017, calea de atac prevăzută de dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, promovată împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale este o cale de atac pe care legiuitorul a conceput-o, distinct de orice calificare procesual civilă sau penală, numai în privinţa hotărârilor judecătoreşti prin care se respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Prin urmare, Curtea a statuat că acest recurs este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele şi caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ. sau penală.

Cu toate că, prin intermediul exercitării acestei căi de atac sui generis, se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)- (3) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte reţine că, printr-o altă decizie (Decizia nr. 546/2020 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 944 din 14 octombrie 2020), instanţa de contencios constituţional a statuat că autorului excepţiei, în cererea de recurs pe care o formulează, îi va reveni sarcina de a demonstra că excepţia de neconstituţionalitate îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, iar recursul împotriva încheierii se va limita la aceste aspecte, care nu necesită consideraţii teoretice sau interpretări de amploare ori documentări care să îl pună în dificultate pe autorul excepţiei.

De asemenea, sub aspectul motivării unui astfel de demers procesual, în considerentul 18 al aceleiaşi decizii mai sus amintite (546/2020), Curtea a statuat că dezvoltarea pe larg a motivelor poate fi făcută şi prin concluzii scrise sau susţineri orale.

În speţă, Înalta Curte reţine că, potrivit informaţiilor furnizate de programul informatizat al instanţelor, încheierea din 16 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2023, a fost comunicată recurentului la 22 februarie 2023, iar citaţia pentru termenul stabilit la 25 aprilie 2023 în litigiul pendinte a fost comunicată acestuia la 7 martie 2023.

Având în vedere că, la termenul de judecată stabilit la 25 aprilie 2023, recurentul avea cunoştinţă de motivarea încheierii recurate, acesta avea posibilitatea să arate şi să dezvolte motivele pentru care a promovat calea de atac până la termenul de judecată, inclusiv, atât prin susţineri orale, cât şi prin concluzii scrise.

Totodată, Înalta Curte reţine că, printr-un alt considerent (15) al aceleiaşi decizii mai sus menţionate (546/2020), Curtea Constituţională a statuat că pregătirea, în condiţiile legii, a căilor de atac promovate reprezintă obligaţia părţii interesate, care trebuie să manifeste diligenţă în acest sens.

Având în vedere că, prin Decizia nr. 546/2020, Curtea Constituţională a României a statuat că autorului excepţiei, în cererea de recurs pe care o formulează, îi va reveni sarcina de a demonstra că excepţia de neconstituţionalitate îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, în aplicarea prevederilor art. 10 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că autorul prezentului demers judiciar nu s-a conformat acestei obligaţii, motiv pentru care, în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3), precum şi art. 148 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 16 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2023.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 16 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 aprilie 2023.