Damages award upheld for breached waste-recycling contracts with penalties and costs.

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins".

I. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual

1. Obiectul cererii de chemare în judecată, temeiul de drept.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, la data de 18 aprilie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L. Odorheiu Secuiesc, solicitând instanţei: obligarea pârâtei la plata sumei de 1.337.616,49 RON, reprezentând prejudiciul pe care aceasta i l-a produs prin neexecutarea obligaţiilor asumate prin contractul nr. x/2013 şi nr. y/2014, încheiate cu reclamanta; obligarea pârâtei la plata sumei de 78.032,12 RON, reprezentând penalităţi de 0,1%/zi de întârziere, asupra sumei de 451.052,75 RON calculate de la data de 01.10.2015- şi până la data de 21.03.2016, şi în continuare, până la data plăţii acestora de către pârâtă; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în cuantum de 40.680,94 RON, aferente sumei de 886.563,74 RON, calculată de la data de 01.10.2015- şi până la data de 21.03.2016, şi în continuare, până la data plăţii acesteia de către pârâtă; obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 RON, actualizată cu rata inflaţiei, reprezentând cheltuieli de judecată în litigiul demarat de reclamantă pentru minimizarea prejudiciului, şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, în temeiul art. 453 C. proc. civ.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 194 şi urm., art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., art. 1270, art. 1272, art. 1350, art. 1530 C. civ., H.G. nr. 621/2005, Ordonanţa nr. 13/2011.

2. Soluţia primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 1647/2020, pronunţată la data de 04 noiembrie 2020, în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Specializat Cluj a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. Odorheiu Secuiesc, având ca obiect răspundere contractuală.

3. Soluţia instanţei de apel. Hotărârea recurată.

Împotriva hotărârii arbitrale, Societatea "C." S.A. a formulat acţiune în anulare, solicitând şi suspendarea executării hotărârii arbitrale.

Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 9/2022, pronunţată la data de 13 ianuarie 2022, în dosarul nr. x/2016, a admis apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1647/04.11.2020, pronunţate de Tribunalul Specializat Cluj, în dosar nr. x/2016, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că: a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. şi, pe cale de consecinţă: a obligat pârâta să plătească reclamantei următoarele sume: - 1.337.616,49 RON, reprezentând prejudiciul pe care aceasta l-a produs apelantei prin neexecutarea obligaţiilor asumate prin contractul nr. x/2013 şi contractul nr. x/2014 încheiate cu reclamanta; - 78.032,12 RON reprezentând penalităţi de 0,1%/zi de întârziere asupra sumei de 451.052,75 RON, calculate de la data de 01.10.2015 până la data de 21.03.2016 şi, în continuare, până la data plăţii acesteia de către pârâtă, cu menţiunea că cuantumul penalităţilor nu poate depăşi debitul principal; - 40,680.94 RON RON, cu titlu de dobândă legală aferente sumei de 886.563,74 RON, calculată de la data de 01.10.2015 şi până la data de 21.03.2016 şi, în continuare, până la data plăţii acesteia de către pârâtă; - 10.000 RON, actualizată cu rata inflaţiei până la data plăţii integrale; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 75.016,55 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond şi în apel.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, pârâta B. S.R.L. Odorheiu Secuiesc, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate, trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel, iar, în situaţia în care nu se va dispune casarea cu trimitere, a solicitat casarea hotărârii, respingerea apelului şi casarea hotărârii Curţii de Apel Cluj, în sensul menţinerii hotărârii instanţei de fond - sentinţei civile nr. 1647/04.11.2020, pronunţate de Tribunalul Comercial Cluj, prin respingerea cererii reclamantei; cu cheltuieli de judecată în fond, apel şi recurs.

Recurenta-pârâtă a invocat motivele de casare reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ. şi, în susţinerea recursului, a relevat, pe larg, situaţia în fapt a cauzei şi scurt istoric al litigiului, în dezvoltarea motivelor de recurs, invocând, în esenţă, următoarele:

Decizia recurată nu cuprinde motivele pentru care instanţa de apel a înlăturat apărările formulate de către recurenta-pârâtă, prin întâmpinarea depusă în apel, fără însă să le analizeze, fără să-şi expună măcar punctul de vedere faţă de fiecare argument relevant.

Deşi instanţa de apel recunoaşte valoarea de lege a contractului dintre părţi, confirmând aplicabilitatea prevederilor art. 1270 C. civ., motivează hotărârea bazându-se pe motive străine şi contradictorii. Nesocotind valoarea de lege a contractului dintre părţi- clauza II din contractul nr. x/2013 şi clauza 1.3 din contractul din 2014, consideră că sunt aplicabile doar prevederile pct. 7.1 şi 7.4 din contractul 2014, respectiv, "prestatorul este prezumat, fiind în culpă prin simplul fapt al neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor sale, dacă nu probează existenţa unei cauze care să îl exonereze de răspundere juridică potrivit legii".

Pentru aceste motive consideră că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ..- hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, este aplicabil.

În susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut, în esenţă, că, în opinia sa, instanţa de apel a interpretat şi a aplicat în mod greşit următoarele norme de drept material: art. 1266,1270,1272,1350,1530 C. civ. dispoziţiile din H.G. nr. 621/2005, Ordinul nr. 794/2012 privind procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje şi deşeuri de ambalaje, O.U.G. nr. 196/2005 şi Legea nr. 211/2011.

De asemenea, instanţa de apel a interpretat şi a aplicat în mod greşit textele de lege mai sus-amintite, respectiv prev. art. 16 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 621/2005, aşa cum a fost modificată şi completată de H.G. nr. 247/2011, precum şi O.U.G. nr. 196/2005.

Curtea de Apel Cluj prin hotărârea pronunţată a interpretat în mod greşit natura obligaţiei de reciclare, precum şi posibilitatea ca aceste deşeuri obiect al obligaţiei de reciclare pot fi comercializate şi pot fi raportate la fondul de mediu în numele altor agenţi economici decât cel care le-a produs.

În fine, instanţa de apel consideră că recurenta-pârâtă trebuia să verifice dacă intimata-reclamantă raportează acea cantitate minimă prevăzută de Anexa 3 din O.U.G. nr. 196/2005, deşi în mod legal reclamanta este cea care are această obligaţie. Recurenta nici nu putea avea cunoştinţă despre cantitatea de deşuri produse de reclamantă. Procedura de raportare este reglementată prin Ordinul nr. 794/2012, ordin care nu a fost aplicat şi care nu a fost interpretat în mod corect de către instanţa de apel.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 14.03.2022, sub nr. x/2016.

Apărarea formulată în cauză

Intimata- reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare la recurs, înregistrată la data de 26 aprilie 2022, prin care, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecinţa menţinerii, ca legală, a deciziei pronunţate de Curtea de Apel Cluj şi cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs (fără a fi anexată dovada acestora).

III. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, este aplicabilă procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început la data de 18 aprilie 2016, deci, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, nefiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, care prevede că art. 493 se abrogă, faţă de conţinutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

IV. Procedura de filtrare a recursului

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 22 septembrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus comunicarea raportului către părţi. Părţile nu au formulat punct de vedere în scris la raport.

La termenul din 17 noiembrie 2022, recursul a fost admis în principiu, acordându-se termen de judecată, în şedinţă publică, la data de 06 aprilie 2023, cu citarea părţilor, în baza art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

V. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia atacată în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

În ce priveşte motivul de nelegalitate a hotărârii prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că acest motiv de casare are în vedere atât lipsa totală a considerentelor, cât şi existenţa unor considerente contradictorii, ori străine, care nu au nici o legătură cu cauza. Viciile motivării unei hotărâri pot fi variate însă în cele din urmă alcătuiesc trei mari categorii: lipsa motivării, motivarea inexactă/contradictorie, motivarea insuficientă.

Observând cuprinsul considerentelor deciziei recurate, Înalta Curte constată că instanţa de apel, în pronunţarea soluţiei, a expus argumentele raţionamentului său juridic care a stat la baza soluţiei pronunţate, prin prisma materialului probator administrat, a apărărilor şi susţinerilor părţilor, inclusiv, a celor formulate de pârâtă prin întâmpinarea depusă la apel.

Contrar susţinerilor recurentei-pârâte, se poate deduce cu uşurinţă din cuprinsul considerentelor hotărârii recurate, raţionamentul logic şi complex al instanţei de apel în ceea ce priveşte soluţia pronunţată, în mod corect şi motivat, cu analizarea tuturor susţinerilor părţilor.

De altfel, deşi se invocă o nemotivare a hotărârii, recurenta-pârâtă se raportează, în fapt, la dezlegarea pe care instanţa de apel a dat-o cauzei, invocând lipsa efectivă a unui raţionament deductiv, în opinia acesteia, din care să reiasă o corespondenţă între semnificaţia juridică a fiecărei probe încuviinţate şi soluţia pronunţată de instanţă.

Or, asemenea critici nu sunt susceptibile de încadrare în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Întregul motiv iniţial de recurs, astfel cum a fost invocat, subsumat tezei I a art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nu reprezintă decât o nemulţumire a recurentei- pârâte faţă de modul în care instanţa de apel a apreciat asupra probatoriului administrat în cauză şi a decis în sensul admiterii apelului reclamantei, fără să existe, în fapt, vreo nemotivare a hotărârii, care să atragă după sine casarea acesteia.

Se constată, astfel, contrar susţinerilor recurentei-pârâte, că hotărârea instanţei de apel este motivată în conformitate cu standardul de calitate instituit de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind enunţate cu claritate atât situaţia de fapt reţinută în cauză pe baza probatoriului administrat, normele legale incidente, precum şi modul de aplicare al legii la situaţia de fapt determinată.

De asemenea, Înalta Curte reţine că au fost analizate şi s-a răspuns tuturor argumentelor principale invocate de părţi, inclusiv celor invocate prin întâmpinare, iar considerentele sunt formulate şi structurate coerent, de natură a susţine concluzia şi raţionamentul instanţei.

Astfel cum se reţine frecvent în jurisprudenţa Înaltei Curţi, motivarea nu poate avea semnificaţia unui răspuns exhaustiv la toate argumentele părţilor care sprijină fiecare capăt de cerere/critică din calea de atac, fiind unanim recunoscut aspectul potrivit căruia motivarea unei hotărâri judecătoreşti nu este o problemă de volum, ci una de conţinut, de substanţă.

Împrejurarea că instanţa de apel a dat o altă dezlegare situaţiei de fapt, ori problemelor de drept, faţă de cele propuse de una din părţi- cum este cazul în speţă, de recurenta- pârâtă, nu echivalează cu o nemotivare a hotărârii, cum nefondat susţine aceasta, ci, dezlegarea dată de instanţa de apel reprezintă rodul analizei şi aplicării instituţiilor de drept potrivit interpretării proprii, ce nu poate fi cenzurată decât numai în măsura în care se identifică un motiv de nelegalitate dintre cele expres şi limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Concluzionând, Înalta Curte reţine că hotărârea instanţei de apel este motivată conform standardelor de calitate instituite de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.., iar, prin motivarea corespunzătoare a hotărârii judecătoreşti, se asigură respectarea garanţiilor de imparţialitate ale judecătorului şi de calitate a actului de justiţie, motiv pentru care Înalta Curte va înlătura şi criticile recurentei vizând existenţa unor motive contradictorii în cuprinsul hotărârii.

În realitate, motivul de recurs vizând existenţa unor motive contradictorii în cuprinsul hotărârii este nefondat, şi din perspectiva faptului că recurenta-reclamantă invocă o argumentaţie proprie, fără legătură cu considerentele deciziei recurate, presupusele motive contradictorii arătate de aceasta fiind susţinute pe o interpretare scoasă din context a anumitor paragrafe.

Or, asemenea critici nu constituie motive contradictorii ale deciziei recurate, fiind, de fapt, susţineri proprii ale recurentei, de interpretare şi aplicare a unor dispoziţii legale, ori principii de drept; ba, dimpotrivă, considerentele reţinute se completează, se susţin şi conduc în mod clar către soluţia adoptată.

În ce priveşte critica susţinută de recurenta-reclamantă, privind existenţa unor motive străine de cauza dedusă judecăţii în cuprinsul hotărârii, Înalta Curte reţine că nici aceasta nu poate fi primită, câtă vreme textul vorbeşte de "numai motive străine de natura cauzei", ceea ce, în niciun caz, nu se poate reţine în speţă.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că decizia recurată a respectat exigenţele impuse de norma legală de la art. 425 C. proc. civ. privind conţinutul unei hotărâri judecătoreşti, astfel că, primul motiv de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondat.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs invocat, prevăzut de pct. 8 al alin. (1) al art. 488 C. proc. civ., recurenta- pârâtă a susţinut aplicarea greşită de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 1266, 1270, 1272, 1350 şi 1530 C. civ., fără, însă, să arate în concret ce normă a aplicat sau interpretat greşit instanţa şi să dezvolte critici de nelegalitate sub acest aspect, din economia motivului de recurs rezultând doar o enunţare a acestuia, fără o dezvoltare a criticilor subsumate, majoritatea aspectelor redate de recurentă vizând aspecte factuale ale cauzei, ori de probatoriu şi apreciere a acestuia.

Contrar susţinerilor recurentei-pârâte, instanţa de apel a analizat voinţa concordantă a părţilor, astfel cum a fost menţionată prin obiectul contractului, reţinând în mod corect modul defectuos în care aceasta a înţeles să-şi execute obligaţiile contractuale faţă de intimata- reclamantă.

Mai mult, recurenta- pârâtă nu indică nici ce anume acţiuni ale părţilor ar fi contrare interpretării date de instanţa de apel, care să justifice concluzia unei aplicări greşite a art. 1266 C. civ., cum nefondat pretinde.

Tot, de asemenea, contrar susţinerilor recurentei- pârâte, analiza acestor prevederi legale de către instanţa de apel este completă, din această perspectivă, iar raţionamentul şi motivarea instanţei justifică modul în care au fost aplicate normele răspunderii contractuale în cauză, de la existenţa faptei ilicite şi întrunirea condiţiilor privind răspunderea civilă contractuală, şi până la întinderea şi cuantumul prejudiciului.

În mod legal s-a stabilit că recurenta-pârâtă se află în culpă contractuală, câtă vreme a înţeles să ignore scopul contractelor încheiate cu intimata- reclamantă şi să nu-şi execute obligaţiile contractuale, astfel cum acestea au fost asumate prin clauzele prevăzute la art. II din contractul încheiat în anul 2013 şi la art. 1.3. din contractul încheiat în anul 2014, cu privire la deşeurile provenite din ambalaje de hârtie/carton şi de plastic, raportându-le în contul altui agent economic.

În fine, faţă de cele susţinute de recurenta- pârâtă la paginile 11- 16 din recurs, se observă că aceasta doar citează anumite texte legale, cum ar fi, art. 21- 23 din Legea nr. 211/2011, art. 16 din H.G. nr. 621/2005, ori art. 1 şi 2 din Ordinul nr. 794/2012, texte de lege care reglementează obligaţiile de mediu- în speţă, ale intimatei- reclamante, în calitate de persoană care introduce pe piaţă deşeuri de ambalaje (hârtie, carton, plastic), şi fără să aducă, în concret, critici de nelegalitate deciziei recurate din perspectiva acestor prevederi.

Înalta Curte va înlătura, astfel, şi motivul de casare invocat de recurenta-pârâtă, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte va înlătura motivele de casare invocate de recurenta-pârâtă, cu consecinţa respingerii prezentului recurs, ca nefondat.

Ca parte care a pierdut procesul, recurenta-pârâtă va fi obligată la plata către intimata-reclamantă Societatea "A." S.R.L. a sumei de 18.819,90 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., conform dovezilor aflate la dosar.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta- pârâtă Societatea "B." S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 9/2022 din 13 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta- pârâtă Societatea "B." S.R.L. să plătească intimatei- reclamante Societatea "A." S.R.L. suma de 18.819,90 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2023.