Automatic termination of electricity supply contract for refusal to execute mandatory additional act and validity of imprevision and force majeure defenses.

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2023

Asupra recursului de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a Vi-a Civilă, la data de 16.11.2017, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pârâta B. S.A. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună, în principal: rezoluţiunea Contractului nr. x/28.03.2017, în sensul de a constata încetarea contractului din vina exclusivă a paratei prin nerespectarea art. 18 alin. (1) lit. a) din contract, precum şi nerespectarea prevederilor contractuale prevăzute în art. 20 aliri. (1) lit. g) " în orice situaţie prevăzută de lege", prin repunerea părţilor în situaţia anterioară, prevalându-se de dispoziţiile art. 1271 alin. (2) C. civ. referitoare la "impreviziune" şi de art. 1351 C. civ. referitoare la "cazul fortuit"; rezoluţiunea contractului conform art. 1254 C. civ., pentru neintrarea sa în vigoare prin nedepunerea scrisorii de garanţie bancară de bună execuţie; conform art. 2 alin. (6) din Anexa 6 la Contractul nr. x/28.03.2017, acest fapt reprezentând "neintrarea efectivă în vigoare".

În secundar, reclamanta a solicitat adaptarea în mod echitabil a Contractului nr. x/28.03.2017 pentru a se distribui între părţi pierderile şi beneficiile ce rezultă din schimbarea împrejurărilor, conform art. 1271 alin. (2) C. civ. şi ţinând cont de faptul că nu s-a produs nici o daună pârâtei, ci s-au produs pierderi însemnate suferite de către reclamantă în urma neînţelegerii de care a dat dovada pârâta.

În drept s-au invocat: art. 3 şi 4 din Legea nr. 151/2014, Regulamentul ASF nr. 17/2014, art. 134 din Legea nr. 31/1990, legea nr. 297/2004.:

La data de 24.04.2018, reclamanta a depus cerere modificatoare a acţiunii introductive, prin care a solicitat: în principal, să se constate intervenită încetarea de plin drept a Contractului de vânzare-cumpărare a energiei electrice nr. 167 din 28.03.2017, la data de 22.06.2017, ca urmare a refuzului pârâtei privind încheierea unui act adiţional la contract, în condiţiile art. 20 alin. (1) Ut. d) coroborat cu art. 18 alin. (1) lit. a) raportat la art. 2 din contract, precum şi în raport de art. 1557 alin. (1) raportat la art. 1271 alin. (2) lit. b) C. civ., cu aplicarea art. 20 alin. (1) lit. g) din contract, faţă de imposibilitatea de executare din caz fortuit, notificat pârâtei, urmare a intervenirii unui dezechilibru major contractual, ce a determinat imposibilitatea executării contractului; în subsidiar, adaptarea Contractului de vânzare-cumpărare a energiei electrice nr. 167 din 28.03.2017, în vederea distribuirii în mod echitabil între părţi a pierderilor şi beneficiilor ce rezultă din schimbarea majoră a împrejurărilor avute în vedere la încheierea contractului, în baza art. 1271 alin. (2) C. civ., raportat la neintrarea în vigoare efectivă a contractului.

Prin sentinţa civilă nr. 2884/02.10.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins cererea principală formulată de reclamanta A. S.A., a admis cererea reconvenţională şi a obligat reclamanta-pârâtă la plata sumei de 1.198.800 RON, reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. x/29.06.2017, precum şi la plata dobânzii legale până la momentul efectuării plăţii şi a cheltuielilor de judecată în valoare de 15.593 RON.

Împotriva sentinţei civile nr. 2884/02.10.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vi-a civilă, în dosarul nr. x/2017, a formulat apel reclamanta A. S.A.

Prin decizia civilă nr. 691/29.06.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a Civilă, a fost admis apelul, a fost anulată sentinţa apelată şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, cu recomandarea analizării cererii completatoare, precum şi a celorlalte aspecte relevante din cererea de apel.

In rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a Vi-a Civilă, la data de 17.08.20202, sub nr. x/2017*. Prin încheierea de şedinţă din data de 11.11.2020, instanţa a disjuns cererea reconvenţională formulată de pârâta B. S.A.. şi înregistrarea acesteia sub un alt număr de dosar, constatând suspendată de drept judecată în dosarul nou format, în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, având în vedere că prin încheierea din data de 10.02.2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vll-a Civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei A. S.A.

Prin sentinţa 20/06.01.2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a Civilă, în rejudecare, prima instanţă a respins acţiunea modificată formulată de reclamanta ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 782/A din 17.05.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost respins apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.A. prin administrator judiciar C., şi prin administrator special D., împotriva sentinţei civile nr. 20/06.01.2021 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a Civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A. S.A. prin administrator judiciar C., şi prin administrator special D..

Recurenta şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., susţinând că hotărârea atacată este nelegală deoarece conţine o motivare contradictorie şi străină de pricină raportat la pct. 6 al art. 488 pe aspectul încetării contractului, dar şi în raport cu pct. 8 care reglementează încălcarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv a actelor normative nou adoptate după încheierea contractului, acte normative succedate de alte acte administrative cu caracter normativ ce conţin dispoziţii imperative de încheiere a actelor adiţionale la contractele de vânzare-cumpărare a energie electrică inclusiv de tipul PCCB-LE, precum şi a legii părţilor.

De asemenea, instanţa de apel a arătat că prin cererea de apel nu ar fi fost contestată reţinerea greşită a primei instanţe că nu s-ar fi solicitat renegocierea contractului, ci direct încetarea contractului, deşi prin cererea de apel apel s-a arătat că situaţia de fapt şi de drept a fost complet alta decât cea reţinută de către prima instanţă pe acest aspect şi că a fost solicitată reechilibrarea contractului prin negociere de comun acord, respectiv prin încheierea unui act adiţional, demers refuzat categoric de către B. S.A..

Contrar evidenţelor obiective şi raportat la efectul devolutiv al apelului, în mod nelegal instanţa de apel a stabilit că recurenta nu a solicitat renegocierea contractului şi că nu a reiterat acest lucru în apel, prin urmare, arată recurenta, considerentele primei instanţe nu au intrat în autoritate de lucru judecat.

Referitor la motivul de nelegalitate ce vizează motivarea contradictorie şi străină de pricină, recurenta arată că pricina are ca obiect în acest ciclu procesual exclusiv cererea modificatoare a acţiunii introductive prin care se solicită încetarea contractului prin operarea pactului comisoriu de ultim grad stabilit în tipizatul de contract, respectiv refuzul de încheiere a actului adiţional urmare a unor modificări a actele normative ce stau la baza contractului (Legea nr. 123/2012 şi Legea nr. 220/2008).

Aceste modificări au determinat la rândul lor adoptarea şi a unor acte administrative cu caracter normativ din care unele cu caracter imperativ care au impus obligativitatea încheierii de acte adiţionale la contractele de vânzare-cumpărare de energie electrică.

In ceea ce priveşte incidenţa art. 1271 C. civ. aceasta nu mai are nici o relevanţă faţă de obiectul pricinii deoarece contractul nu se mai poate reechilibra fiind încetat de drept, deci durata de livrare a energiei electrice este împlinită, nemaifîind posibilă reechilibrarea prestaţiilor. Acest temei care nu mai are legătură cu obiectul rămas în litigiu respectiv impreviziune şi imposibilitatea de executare a obligaţiilor recurentei, câtă vreme instanţa de apel a refuzat de plano să analizeze condiţiile de reziliere a contractului.

Recurenta susţine că nici art. 1557 alin. (1) C. civ. privind imposibilitatea de executare a contractului nu are legătură cu operarea pactului comisoriu sau a cauzei de încetare a contractului ori a momentului la care a încetat şi nici cu persoana culpabilă care nu şi-a executat obligaţiile contractuale pentru a stabili în concret modul de încetare a contractului care nu s-a mai derulat în perioada 01.07.2017J3U2.2017.

Or, incidenţa textului de lege amintit a fost invocată sub aspectul imposibilităţii de executare ca urmare a nesemnării actului adiţional expres prevăzut de tipizatul contractului elaborat de OPCOM, obligaţie imperativă stabilită deja actele subsecvente cu caracter normativ emise după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 24/2017, precum Ordinul ANRE 48/2017, intrat în vigoare la 22.06.2017 care impune obligativitatea încheierii de acte adiţionale de majorare a preţului ca urmare a modificării legislaţiei şi introducerii de costuri suplimentare în sarcina vânzătorului de energie electrică, respectiv costul de introducere a energiei electrice în reţea începând cu data de 01.07.2017, data începerii contractului.

Faptul că instanţa de apel a reţinut că prin cererea de apel s-a reiterat că a solicitat renegocierea contractului, că imposibilitatea trebuie să fie totală şi că pierderea trebuie recuperată în perioada 01.01.2021-31.12.2030, este străină de pricina, dar şi contradictorie deoarece se reţine că acest contract se derula până la 31.12.2017, şi nu până în 2021 sau până în 2030.

Recurenta arată că toate aceste motive sunt străine de pricină şi nu au suport legal câtă vreme încetarea contractului solicitată prin acţiunea modificată vizează operarea pactului comisoriu.

O altă reţinere străină de pricină şi contradictorie, în opinia recurentei, este că art. 1557 alin. (1) C. civ. vizează cazul fortuit, iar în cauză s-ar pretinde că obligaţia imposibil de executat de către recurentă are ca obiect sume de bani, care sunt bunuri de gen faţă de care nu poate opera cazul fortuit în condiţiile în care anterior s-a reţinut că obligaţia este de a livra energie electrică, iar nu plata unor sume de bani, aceasta obligaţie corelativă fiind în sarcina intimatei.

Obligaţia imposibil de executat este livrarea de energie electrică în cazul neîncheierii actului adiţional deja obligatoriu la data de 22.07.2017 sub preţul de cost, aspect interzis şi prin O.U.G. nr. 99/2009 .

Recurenta arată că nu a învestit instanţa cu rezilierea de drept comun determinată de imposibilitatea de executare a obligaţiei, ci cu o încetare a unui contract pentru o obligaţie care nu se putea executa ca urmare a neîncheierii actului adiţional care să permită derularea contractului potrivit dispoziţiilor contractuale şi legale incidente adoptate în modificarea legislaţiei în baza căreia s-a încheiat această vânzare.

Refuzul intimatei din cadrul întâlnirii din 20.06.2017 de a negocia aşa cum a arătat şi recunoscut expres în răspunsul sau la interogatoriu a determinat imposibilitatea de executare a contractului, respectiv intrarea sa în vigoare cu încălcarea obligaţiei sale contractuale, devenită legală începând cu data de 22.06.2017, raportat la Ordinul ANRE 48/2017 adoptat urmare a O.U.G. nr. 24/2017 şi a efectelor sale.

Or, nu poate fi primită reţinerea că nu s-a dovedit că recurenta ar fi solicitat negocierea contractului câtă vreme intimata a recunoscut că a refuzat negocierea. Mai mult, nu poate fi reţinut că recurenta nu a notificat expres pârâta privind incidenţa O.U.G. nr. 24/2017 deoarece necunoaşterea legii nu constituie o justificare a nerespectării ei şi nimeni nu este exonerat de răspundere pe motiv că nu cunoaşte legea, mai concret intimata nu poate justifica nerespectarea dispoziţiilor legale cum sunt cele din Ordinul ANRE 48/2017, care au caracter imperativ, act făcut cunoscut anterior aprobării şi supus dezbaterii publice. Intimata a emis la 29.06.2017 factura de despăgubire pentru încetarea contractului, însă la această dată obligaţia sa contractuală devenise legală de mai bine de o săptămână, aceste aspecte fiind relevate instanţei.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că instanţa de apel a încălcat pe de o parte dispoziţiile incidente, iar pe de altă parte a ignorat alte dispoziţii imperative şi care constuituie motive de ordine publică împotriva hotărârii primei instanţe.

Instanţa a reţinut greşit că nu s-a solicitat în apel corecta stabilire a situaţiei de fapt şi de drept, respectiv că nu s-ar fi reiterat că s-a solicitat intimatei renegocierea contractului, aspect greşit reţinut de prima instanţă, însă dovedit cu probele administrate.

Prin neanalizarea apelului pe aspectul esenţial al acţiunii, respectiv refuzul de a renegocia contractul, hotărârea este nelegală. Mai mult, conform efectului devolutiv al apelului şi faţă de incidenţa unei norme imperative, instanţa de apel avea obligaţia să analizeze pricina din perspectiva tuturor probelor administrate şi apărărilor formulate.

Motivele de ordine publică care dovedesc culpa pârâtei ce a determinat încetarea de plin drept a contractului nr. x/28.03.2017 referitor la refuzul de încheiere a actului adiţional de actualizare a preţului pentru furnizarea de energie electrică pentru perioada 01.07.2017-31.07.2017, determină respingerea apărării pârâtei în sensul că contractul s-a reziliat din culpa reurentei prin denunţare unilaterală.

Efectele O.U.G. nr. 24/2017 au condus şi la adoptarea Ordinului ANRE nr. 48/2017 chiar în ziua în care se împlineau cele 20 zile de la notificarea ce în mod imperativ a obligat toate părţile să actualizeze preţul contractelor de vânzare-cumpărare de energie electrică, ordin prezentat expres în concluziile scrise.

Or, câtă vreme notificarea este întemeiată pe operarea pactului pactului comisoriu de ultim grad prevăzut de art. 18 alin. (1) lit. ă) faţă de costurile suplimentare ivite prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 24^2017, şi nu este o denunţare unilaterală potrivit art. 19 din contract, poziţia pârâtei de emitere a facturii nr. x/29.06.2017 pentru despăgubiri pentru rezilierea contractului pentru nedepunerea scrisorii de garanţie bancară anterior intrării în vigoare a contractului cu 3 zile, fără ca ea însăşi să solicite rezilierea şi fără să solicite sau să facă vreun demers în vederea încheierii imperative a actului adiţional cel puţin din perspectiva Ordinului ANRE 48/2017 adoptat la 22.06.2011 poziţia pârâtei a fost a nu aplica această creştere previzibilă.

Urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 24/2017 nu doar au crescut costurile de producţie şi de recuperare a acestui cost, respectiv contravaloarea certificatelor verzi obligatorii a fi achiziţionate de la producătorii de energie din surse regenerabile care nu au mai putut fi tranzacţionate până la reglementarea pieţei anonime a certificatelor verzi reglementate abia în anul următor, prin Legea de aprobare a Ordonanţei nr. 184/2018, dar au fost introduse prin efectul şi costuri suplimentare cu privire la livrarea energiei electrice ce cad în sarcina cumpărătorului de art. 1.666 alin. (2) si 3 C. civ., care completează norma specială. În acest sens, ANRE prin Ordinul 48/2017- art. 2 alin (1) si (2) a modificat ope legis preţul contractelor de vânzare de energie electrică prin schimbarea formulei de calcul a preţului energiei electrice, inclusiv cele încheiate anterior ordinului dar derulate şi ulterior intrării în vigoare şi a obligat părţile la încheierea de acte adiţionale la valoarea preţului la care se vinde energia electrica.

Aceste circumstanţe sunt de natură de a crea un prejudiciu preţul energiei în perioada respectivă triplându-se, actul adiţional urmând să aibă ca obiect modul de acoperire a costurilor suplimentare datorate efectelor intrării în vigoare a O.U.G. nr. 24/2017. Acesta a fost şi scopul cererii de încheiere a actului adiţional la contract, însă faţă de refuzul pârâtei de a nu acoperi costurile suplimentare impuse de modificările legislative, s-a notificat încetarea de drept a contractului în temeiul art. 18 alin. (1) lit. a) raportat la art. 20 din contract.

Potrivit art. 2 alin. (2) din Contractul x/28.03.2017, preţul cuprinde preţul energiei electrice şi tariful pentru introducerea energiei electrice în reţea (TG) aprobat de ANRE. Per a contrario, orice modificare legislativă a costului de furnizare a energiei electrice impune modificarea preţului din contractele încheiate pe platforma OPCOM, iar formatul de contract este unul impus, inclusiv a componentelor acestui preţ. Din acest motiv culpa pârâtei de a refuza încheierea actului adiţional care sa reflecte modificările prin acte normative, este astfel dovedită.

Incidenţa teoriei impreviziunii stipulată în art. 21 în contract, esenţială pentru aceste tipuri de contracet în raport de specificul acestor tranzacţii şi a volatilităţii rapide a pieţei energiei electrice rezultă din majorările de preţ pentru periada în care ar fi trebuit să se deruleze contractul de vânzare-cumpărare electrică nr. x/2017. Urmare a refuzului pârâtei de a încheia actul adiţional solicitat care ar fi reechilibrat contractul, preţul fiind profund afectat de actul normativ menţionat, recurenta apreciază că, la data comunicării refuzului de a încheia actul adiţional solicitat, a operat rezilierea de plin drept, fără punerea în întârziere şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti în baza art. 20 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 18 alin. (1) lit. a) şi în aplicarea directă şi expresă a disp. art. 21 din contract.

Potrivit art. 20 din contractul nr. x/28.03.2017, contractul încetează să îşi producă efectele raportat la art. 18, care prevede un pact comisoriu de ultim grad cu privire la refuzul celeilalte părţi cu privire la încheierea actului adiţional urmare a circumstanţelor prevăzute de art. 21 din contract, solicitându-se instanţei să constate doar intervenirea cauzei de încetare şi data la care aceasta a operat. Adoptarea unor acte normative viitoare nu poate fi prevăzută de o parte şi cu atât mai mult conţinutul acestuia, iar intrarea sa in vigoare nu poate fi împiedicată de oricare parte, cu atât mai puţin, nicio parte nu putea să prevadă efectele aplicării unui astfel de act normativ cum este O.U.G. nr. 24/2017, act normativ cu putere de lege conform Constituţiei, adoptată în regim de urgenţă şi în împrejurări excepţionale. Or, invocarea propriei culpe este incompatibilă cu pretenţiile neprobate şi aduse în discuţie, cu atât mai mult cu cât nu s-a solicitat niciodată obligarea recurentei la executarea contractului, pârâta acceptând tacit încetarea de drept a acestuia.

La 25 august 2022, intimata-pârâtă B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reţine că recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

În cuprinsul deciziei atacate, pronunţată în al doilea ciclu procesual, în mod prealabil, instanţa de apel a reţinut că, prin cererea modificatoare depusă la prima instanţă, reclamanta a solicitat expres să se constate intervenită încetarea de plin drept a contractului în condiţiile Contractului şi în raport de art. 1557 alin. (1) raportat la art. 1271 alin. (2) lit. b) C. civ., cu aplicarea art. 20 alin. (1) lit. g) din contract şi prima instanţă în mod legal a rejudecat această cerere în tot conform dispoziţiilor primei instanţe de apel. Cu toate acestea, atât timp cât prin cererea de apel s-a solicitat expres admiterea apelului, schimbarea sentinţei, admiterea cererii principale modificate şi să se constate intervenită încetarea de plin drept a contractului numai în condiţiile art. 20 alin. (1) lit. d) coroborat 18 alin. (1) lit. a) raportat la art. 21 din contract, analiza temeiniciei şi legalităţii sentinţei primei instanţe se poate realiza numai în ceea ce priveşte considerentele primei instanţe referitoare la această parte din cererea modificatoare, întemeiată pe art. 20 alin. (1) lit. d) coroborat 18 alin. (1) lit. a) raportat la art. 21 din Contract, nu şi cererea întemeiată pe prevederile de drept comun ale C. civ.

În aceste limite, instanţa de apel a constatat că apelanta nu a contestat în apel aspectele reţinute de către prima instanţă în rejudecarea acestei părţi din cererea modificatoare, acestea intrând în autoritatea de lucru judecat.

Totodată, s-a constatat că prin cererea iniţial formulată, reclamanta a invocat creşterea preţurilor determinată numai de împrejurări de fapt şi nici până la data depunerii la prima instanţă a cererii modificatoare în 20.04.2018, nici odată cu această cerere modificatoare din 20.04.2018, nici în rejudecarea la prima instanţă, nici în apel, nu numai că nu a dovedit, dar nici nu a invocat că ar fi trimis pârâtei şi o altă Notificare în afara celor din 16.06.2017, o altă notificare prin care să fi invocat faţă de pârâtă incidenţa O.U.G. nr. 24/2017 şi să fi solicitat adaptarea Contractului cu încheierea unui Act adiţional urmare a O.U.G. nr. 24/2017, notificare la care să fi primit de asemenea un refuz din partea pârâtei în 22.06.2017 pentru a justifica solicitarea sa reiterată în apel de constatare încetare contract la data de 22.06.2017.

Art. 18 alin. (1) lit. a) din contract, invocat şi de apelantă în cererea de apel şi de prima instanţă în rejudecare, prevede încetarea contractului "din iniţiativa uneia din părţi în cazul în care cealaltă parte refuză să încheie un act adiţional la contract în condiţiile modificării reglementărilor şi/sau circumstanţelor, aşa cum este definită în art. 21, care au stat la baza încheierii contractului, într-un termen de 20 de zile calendaristice de la data apariţiei acestor modificări. Încetarea contractului nu are loc în această situaţie decât dacă vânzătorul şi cumpărătorul nu ajung la o înţelegere în termen de 20 de zile calendaristice", iar art. 21 alin. (1) şi (2) prevăd că, în sensul prezentului contract "modificare de circumstanţe" semnifică intrarea în vigoare a unor acte normative şi reglementări aplicabile în România, ce modifică şi/sau abrogă acte normative şi reglementări incidente existente la data de intrare în vigoare a prezentului contract.

Dacă prin Notificarea din 16.06.2017 reinvocată şi în acest apel, s-a reţinut (neapelat) că reclamanta nu a solicitat încheierea unui act adiţional şi nu a solicitat încheiere act adiţional faţă de intrarea în vigoarea a O.U.G. nr. 24/2017, ci reclamanta a invocat în contra pârâtei tocmai faptul că nu va da curs începerii contractului şi nu va constitui nici garanţia bancară, care era condiţie de intrare în vigoare a contractului, şi aceasta faţă de "modificări majore ale circumstanţelor … cu efecte economice care se află în afara controlului părţilor, este lipsit de orice sens a se considera că, prin răspunsul dat în 22.06.2017, pârâta ar fi refuzat încheierea unui act adiţional urmarea a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 24/2017.

Atât timp cât la 22.06.2017 pârâta nu a exprimat un refuz de încheiere a unui act adiţional pentru modificarea Contractului faţă de intrarea în vigoarea a O.U.G. nr. 24/2017 pentru simplul şi purul motiv că, anterior lui 22.06.2017, reclamanta nici nu a invocat în faţa pârâtei intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 24/2017, ci "modificări majore ale circumstanţelor cu efecte economice care se află în afara controlului părţilor" şi pentru simplul şi purul motiv că, anterior lui 22.06.2017, reclamanta nici nu a solicitat încheiere act adiţional, ci încetare contract, s-a reţinut că, în mod pe deplin legal şi temeinic, prima instanţă nu a admis cererea modificatoare nici în parte şi nu a constatat încetat contractul în 22.06.2017 în condiţiile art. 20.1.d), 18.a), 21 din Contract.

În subsidiar, dincolo de limitele devoluţiei în apel anterior tranşate, instanţa a analizat şi soluţia primei instanţe din rejudecare pe partea din cererea modificatoare întemeiată pe art. 1271 şi 1557 alin. (1) C. civ., reţinând că art. 1271 C. civ. nu prevede soluţia încetării de drept a contractului (soluţie pretinsă de apelant prin petitul cererii modificatoare şi prin petitul cererii de apel), ci dimpotrivă faptul că instanţa este cea care poate dispune încetarea, iar a pronunţa o minută în sensul dispunerii încetării contractului, deşi petitul era să se constate intervenită încetarea de drept a contractului la data de 22.06.2017, nu reprezintă o acordare a mai puţin decât ceea ce s-a solicitat, ci o acordare a ceva diferit de ceea ce s-a solicitat, acordare interzisă de art. 9, 22 C. proc. civ. privind principiul disponibilităţii şi al judecării unei cereri în limitele stabilite de reclamant.

Art. 1271 alin. (3) lit. d) C. civ. instituie şi condiţia cumulativă ca debitorul să fi încercat negocierea adaptării rezonabile şi echitabile a contractului. Or, în Notificările cu pârâta, apelanta nu a solicitat adaptarea contractului şi încheierea unui act adiţional, ci a solicitat încetarea contractului prin acordul părţilor.

În ceea ce priveşte susţinerile apelantei potrivit cărora pârâta este condusă de un consiliu de administraţie din care face parte iniţiatorul O.U.G. nr. 24/2017, că acesta controlează activitatea pârâtei, că emiterea instant şi a facturii în prima zi şi la prima oră în care ar fi trebuit să se deruleze contractul, dovedeşte premeditarea adoptării conduitei pârâtei pentru a câştiga, instanţa de apel a reţinut că art. 1271 C. civ. presupune schimbare excepţională a împrejurărilor, adică schimbări obiective, din cauze obiective, externe părţilor, imposibil de prevăzut nu numai de către cel care invocă art. 1271 C. civ., ci şi de către co-contractant. Pretinsa atitudine dolosivă a pârâtei la momentul încheierii contractului, pretinsa cunoaştere de către pârâtă a ordonanţei ce urma a fi adoptat sau adoptarea ordonanţei cu participarea pârâtei indirect, prin propriul consiliu de administraţie, este în afara instituţiei impreviziunii, depăşeşte sfera efectelor legale între părţi ale unui contract, capitol din C. civ. din care face parte art. 1271 şi intră în sfera dolului, obiect cu care instanţele nu au fost învestite.

Aceeaşi chestiune, caracterul obiectiv al situaţiei care poate fi pretinsă, situarea acesteia obligatoriu în afara posibilităţii de creare din partea co-contractantului este impus şi de art. 1557 C. civ. care vorbeşte expres despre producerea unui eveniment fortuit, deci extern, obiectiv, nu despre un eveniment creat de co-contractant.

Totodată pretinsa schimbare excepţională a împrejurărilor nu a fost definitivă în timp ce art. 1557 alin. (1) C. civ. vizează expres o imposibilitate de executare definitivă şi totală. Imposibilitate de executare temporară este reglementată de art. 1557 alin. (2) C. civ., dar acest alineat nu a constituit temei de drept al cererii modificatoare depuse la prima instanţă şi, evident, nici în apel. De altfel art. 1557 alin. (2) nu vorbeşte despre desfiinţare de plin drept a contractului, ca cea care a făcut obiectul cererii modificatoare, ci despre rezoluţiune de drept comun care nu a constituit petit al cererii modificatoare.

Mai mult, art. 1557 alin. (1) C. civ. reglementează producerea unui eveniment fortuit. Dar art. 1634 alin. (6) C. civ. prevede că debitorul nu poate invoca imposibilitatea fortuită de executare în cazul obligaţiilor având ca obiect bunuri de gen. Iar obligaţia pretins devenită imposibil de executat de către apelantă are ca obiect sume de bani, iar sumele de bani sunt bunuri de gen.

În ceea ce priveşte critica recurentei ce vizează pretinsa motivare contradictorie şi străină de pricină a deciziei atacate, Înalta Curte constată că în mod judicios, pentru realizarea unui demers judiciar transparent, instanţa de apel a lămurit cu prioritate cadrul procesual, atât sub aspectul cererii de chemare în judecată prin intermediul căreia reclamanta a învestit prima instanţă având obiect modificat conform cererii depuse la data de 24.04.2018, chestiune asupra căreia a insistat chiar şi partea, cât şi sub aspectul limitelor devoluţiei în calea de atac în raport de criticile inserate de parte în memoriul de apel şi de considerentele deciziei pronunţate în primul ciclu procesual.

În raport de aceste precizări, au fost dezvoltate şi considerentele deciziei atacate, care ilustrează în mod coerent argumentele instanţei de apel ce au stat la baza pronunţării soluţiei, motivarea imprecisă din cuprinsul memoriului de apel determinând instanţa de apel să ofere şi o motivare calificată în mod expres ca fiind subsidiară referitoare la anumite aspecte, fără ca această să poată constitui o situaţie de motivare contradictorie.

Lecturând memoriul de recurs, Înalta Curte reţine că recurenta foloseşte în mod repetetat critica pretinselor argumente greşite, străine de cauză sau contradictorii folosite de instanţa de apel în cuprinsul considerentelor, dar aceasta nu poate fi subsumată motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. deoarece dezvoltarea acestei critici ilustrează faptul că partea nu are în vedere veritabile critici de nelegalitate, ci contestă aspecte de fapt reţinute de instanţele de fond cu prilejul analizării incidenţei în cauză a prevederilor contractuale invocate de reclamantă în susţinerea solicitării de constatare a încetării contractului.

În ceea ce priveşte conţinutul clauzelor prevăzute la art. 20 alin. (1) lit. d) coroborat 18 alin. (1) lit. a) raportat la art. 21 din contract, instanţele de fond nu au adus o interpretare diferită de cea avansată de parte, criticile recurentei îndreptându-se împotriva modalităţii de aplicare efectivă a acestora în prezenta cauză în raport de conduita părţilor reţinută din analiza materialului probator al cauzei şi a actelor procesuale redactate de părţi în prezentul dosar.

Astfel, instanţa de apel a constatat că art. 18 alin. (1) lit. a) din contract, invocat şi de apelantă în cererea de apel şi de prima instanţă în rejudecare, prevede încetarea contractului "din iniţiativa uneia din părţi în cazul în care cealaltă parte refuză să încheie un act adiţional la contract în condiţiile modificării reglementărilor şi/sau circumstanţelor, aşa cum este definită în art. 21, care au stat la baza încheierii contractului, într-un termen de 20 de zile calendaristice de la data apariţiei acestor modificări. În consecinţă, s-a reţinut că încetarea contractului nu are loc în această situaţie decât dacă vânzătorul şi cumpărătorul nu ajung la o înţelegere în termen de 20 de zile calendaristice", iar art. 21 alin. (1) şi (2) prevăd că, în sensul prezentului contract "modificare de circumstanţe" semnifică intrarea în vigoare a unor acte normative şi reglementări aplicabile în România, ce modifică şi/sau abrogă acte normative şi reglementări incidente existente la data de intrare în vigoare a prezentului contract. Această interpretare şi condiţiile enunţate se regăsesc şi în cuprinsul memoriului de recurs, reprezentând şi poziţia procesuală a recurentei - reclamante.

Argumentul ce a condus la respingerea acţiunii, precum şi a apelului declarat a fost acela că pârâta nu a exprimat un refuz de încheiere a unui act adiţional pentru modificarea Contractului faţă de intrarea în vigoarea a O.U.G. nr. 24/2017 în condiţiile în care actele dosarului nu au evidenţiat că reclamanta ar fi solicitat încheierea act adiţional, demersurile prejudiciare ale acesteia vizând doar încetarea contractului, nu şi o solicitare prealabilă de modificare a acestuia.

Or, stabilirea situaţiei de fapt în vederea verificării incidenţei în cauză a dispoziţiilor legale şi a prevederilor contractuale asumate de părţi este un atribut al instanţelor de fond, concluziile acestora sub aspectul temeiniciei soluţiilor pronunţate neputând fi cenzurate pe calea recursului, cale extraordinară de atac limitată în mod expres la critici de nelegalitate ce pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Pe de altă parte, în privinţa incidenţei dispoziţiilor art. 1271 şi 1557 alin. (1) C. civ., instanţa de apel a reţinut în mod corect, fie şi numai subsidiar, că pe lângă condiţiile speciale pe care fiecare dintre aceste texte le instituie, neregăsite în cauză, de principiu, acestea nu prevăd soluţia încetării de drept a contractului, astfel cum este aceasta menţionată în petitul cererii modificatoare şi prin petitul cererii de apel.

Faţă de cele reţinute, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată nefondat recursul şi îl va respinge ca atare, în baza art. 496 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A., prin administrator judiciar C.. şi prin administrator special D. împotriva deciziei civile nr. 782A/17.05.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2023.