Insurer's appeal annulled as void; appellate award of €8,000 moral damages upheld for injured claimant.

Şedinţa publică din data de 5 aprilie 2023

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 17 septembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A. şi pe intervenientul forţat C., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 100.000 euro (echivalent în RON 464.000 RON la cursul BNR de 4,64 RON/euro), reprezentând despăgubiri materiale şi morale urmare a accidentului rutier suferit de reclamant, produs din vina numitului C. petrecut la 2 februarie 2017 pe DN7 în zona km. 153 + 300 metri, la ieşirea din localitatea Deduleşti în timp ce conducea autotractorul înmatriculat sub nr. x şi semiremorca înmatriculată sub nr. x, autovehicule pentru care la acea dată era încheiată o poliţă de asigurare RCA la B. S.A.; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1824/2019 din 20 iunie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte cererea formulata de reclamantul A. şi a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.179,29 RON cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale şi a sumei de 5.000 euro, în echivalent RON la cursul BNR de la data plăţii efective, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A..

Prin decizia nr. 1765A din 3 noiembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1824/2019 din 20 iunie 2019 pe care a schimbat-o în parte în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 8.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR din data plăţii, cu titlu de daune morale. A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.280 RON cu titlu de despăgubiri materiale ivite după pronunţarea sentinţei. A respins cererea reclamantului de acordare cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B. S.A. prin lichidator judiciar D.., solicitând instanţei să admită calea de atac formulată şi să caseze hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare curţii de apel. A mai solicitat suspendarea cauzei în raport de dispoziţiile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autoarea căii de atac afirmă că despăgubirea de 8.000 de euro pe care curtea de apel a înţeles să o acorde reclamantului cu titlu de daune morale este nejustificat de mare raportat la situaţia de fapt şi depăşeşte media sumelor acordate potrivit jurisprudenţei. Recurenta-pârâtă susţine că instanţa de apel nu a respectat principiile statuate de Norma ASF nr. 39/2016 şi de Ghidul pentru soluţionarea daunelor morale şi nici prevederile art. 1391 alin. (1) C. civ.

Recurenta-pârâtă a indicat în cererea de recurs motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursului şi a solicitat respingerea acestuia.

La 14 iulie 2022, recurenta-pârâtă a depus note de şedinţă prin care a solicitat să se constate încetarea procesului, faţă de faptul că sentinţa nr. 507/2022 a Tribunalului Bucureşti, prin care a fost deschisă procedura insolvenţei faţă de recurentă, a rămas definitivă prin decizia nr. 655 din 20 aprilie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti şi raportat la prevederile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Pe baza cererii de recurs şi a întâmpinării depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că recursul este nul.

Prin încheierea din 5 octombrie 2022 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 8 februarie 2023 s-a stabilit termen de judecată la 5 aprilie 2023 în vederea discutării cererii de încetare formulată de recurentă în raport de dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de încetare şi excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Cu privire la cererea de încetare a procesului, se constată că sentinţa nr. 507/2022 a Tribunalului Bucureşti, prin care a fost deschisă procedura insolvenţei faţă de recurentă, a rămas definitivă prin decizia nr. 655 din 20 aprilie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti. Calea de atac formulată de recurenta B. S.A. a fost declarată în cadrul unei acţiuni începute la 17 septembrie 2018, deci înainte de deschiderea procedurii insolvenţei împotriva societăţii de asigurare. În această situaţie devin incidente dispoziţiile art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 potrivit cărora suspendarea de drept reglementată de alin. (1) al aceluiaşi articol nu intervine în cazul recursului declarat de debitor, respectiv de B. S.A. împotriva acţiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii.

Referitor la cererea de recurs, instanţa supremă reţine că motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

Conform dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei.

Înalta Curte constată că recurenta nu dezvoltă critici care să poată fi subsumate acestui motiv de nelegalitate, fiind indicat în mod formal.

Susţinerile recurentei subsumate cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu constituie critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce partea indică dispoziţiile Normei ASF nr. 39/2016, ale Ghidului pentru soluţionarea daunelor morale şi ale art. 1391 alin. (1) C. civ. referitoare la repararea prejudiciului nepatrimonial, dar nu motivează de ce nu este corect raţionamentul instanţei de apel. Recurenta-pârâtă afirmă că instanţa de apel nu a ţinut cont de jurisprudenţa naţională şi nici de limitele prevăzute de Ghidul pentru acordarea daunelor morale, criticând în esenţă cuantumul despăgubirii acordate intimatului-reclamant. Aceste susţineri readuc în discuţie situaţia de fapt, ignorând caracterul extraordinar al căii de atac a recursului, în cadrul căruia nu se poate rejudeca fondul şi se pot analiza exclusiv aspecte de nelegalitate, nu şi cele de netemeinicie.

Faţă de cele de mai sus, instanţa supremă reţine că recurenta-pârâtă nu şi-a respectat obligaţia impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancţiunea nulităţii căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, va respinge cererea de încetare a procesului, iar în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 1765A din 3 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de încetare a procesului formulată de recurenta-pârâtă.

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 1765A din 3 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 aprilie 2023.