Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 740/2023 AI generated

Application to set aside final ruling rejected as unfounded; prior decision remains in force.

Case Number Decizia nr. 740/2023
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the appellant’s application to set aside its own final decision no. 1795/28.09.2022, which had rejected as tardy the appellant’s appeal against the 07.06.2022 ruling that refused to refer a constitutional challenge to the Constitutional Court; the challenged decision remains in force. The appellant claimed lack of legal summons and notification, errors in the citation procedure, and unlawful severance of the constitutional referral from the merits (the dismissal decision), invoking Article 503(1) of the Civil Procedure Code. The Court held that the citation was legally effected by post and electronic means, with proof of service in the record, and that the appellant had actual knowledge of the 28.09.2022 term, so the exceptional remedy’s condition of non-legal citation and absence was not met; other arguments concerned the merits of the earlier ruling, not the appeal decision, and were outside the scope of the challenge. The application was rejected as unfounded and the decision is final.

Legislator headnote

AI generated

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, art. 503 alin. (1) C. proc. civ, art. 153 alin. (1) C. proc. civ, art. 155 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 163 alin. (111) C. proc. civ, art. 508 C. proc. civ; Application to set aside final ruling rejected as unfounded; prior decision remains in force: 1795/28.09.2022, which had rejected as tardy the appellant’s appeal against the 07.06.2022 ruling that refused to refer a constitutional challenge to the Constitutional Court; the challenged decision remains in force. The appellant claimed lack of legal summons and notification, errors in the citation procedure, and unlawful severance of the constitutional referral from the merits (the dismissal decision), invoking Article 503(1) of the Civil Procedure Code. The Court held that the citation was legally effected by post and electronic means, with proof of service in the record, and that the appellant had actual knowledge of the 28.09.2022 term, so the exceptional remedy’s condition of non-legal citation and absence was not met; other arguments concerned the merits of the earlier ruling, not the appeal decision, and were outside the scope of the challenge. The application was rejected as unfounded and the decision is final.

Keywords

AI generated
notification of the decision article of civil procedure summons reference for a preliminary ruling provisional setting aside of opposition withdrawal of legal petition

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 508 C. proc. civ.

Basis for resolving the contestation in annulment.

art. 503 alin. (1), (3) C. proc. civ.

Used to assess the grounds and reject the contestation as unfounded because the claimed ground was not met.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 23 martie 2023

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1795/28.09.2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins ca tardiv recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 07.06.2022, pronunţată de aceiaşi instanţă în dosarul nr. x/2020.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestaţie în anulare, solicitând anularea ei, înregistrată sub nr. x/2020/a4*.

În motivare, contestatorul a susţinut că, în conformitate cu informaţiile din dosarul electronic, nu a fost informat cu privire la constituirea dosarului nr. x/2020 şi nici nu a fost citat legal pentru termenul din 07.06.2022, ceea ce a condus la lipsa sa la respectivul termen. De asemenea, a subliniat că instanţa a făcut o eroare atunci când a menţionat că procedura de citare a fost îndeplinită în mod legal.

Contestatorul a mai afirmat că aceeaşi situaţie este şi în cazul recursului pe care l-a declarat împotriva încheierii din 07.06.2022.

Plecând de la aceste argumente, contestatorul a concluzionat că sunt îndeplinite condiţiile pentru anularea atât a deciziei date în recurs, cât şi a încheierii recurate.

În continuare, a subliniat că cererea sa de sesizare a Curţii Constituţionale conţine detaliile precise de identificare şi a observat că hotărârile pronunţate de instanţa supremă includ formulări care complică identificarea clară a obiectului cauzei pentru o terţă persoană. Or, instanţa supremă are obligaţia de se exprima în hotărârile sale într-un mod clar, exact, complet şi imparţial.

Contestatorul a mai susţinut că disjungerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale de fondul cauzei, şi anume de decizia de concediere nr. 16819/06.08.2020, este nelegală, în raport cu art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Astfel, legătura cu soluţionarea cauzei, din perspectiva art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, nu poate fi dovedită.

În concluzie, contestatorul a subliniat că Legea nr. 47/1990 impune soluţionarea cu celeritate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale şi că hotărârile instanţei supreme pot fi interpretate.

În drept, a invocat art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

La data de 31.01.2023, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare fie ca inadmisibilă, fie ca neîntemeiată.

Analizând motivele contestaţiei în anulare prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Motivele invocate de contestator sunt circumscrise dispoziţiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".

Înalta Curte subliniază că anularea hotărârii instanţei de recurs, în procedura acestei căi extraordinare de atac, pentru motivul prevăzut de art. 503 alin. (1) C. proc. civ., are în vedere încălcarea obligaţiei vizând citarea părţilor, instituită prin art. 153 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia "Instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel".

Procedura de citare nu este considerată îndeplinită conform cerinţelor legale ori de câte ori citaţia nu cuprinde menţiunile prevăzute expres de lege sau când alte dispoziţii legale strâns legate de scopul şi motivul pentru care se dispune citarea părţii nu sunt respectate. Aceasta face ca procedura de citare să devină pur formală. Scopul esenţial al procedurii de citare este de a se asigura că părţile implicate într-un proces cunosc efectiv despre existenţa acestuia, termenele de judecată şi alte informaţii relevante legate de proces. Toate regulile care guvernează citarea sunt menite pentru a garanta respectarea principiilor contradictorialităţii, oralităţii şi dreptului la apărare.

Înalta Curte reţine că prezenta cale de atac vizează decizia nr. 1795/28.09.2022, prin care a fost respins ca tardiv recursul declarat de A. împotriva încheierii din 07.06.2022, pronunţată de aceiaşi instanţă în dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Analizând motivele invocate în contestaţia în anulare, din perspectiva art. 503 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că autorul căii de atac a fost legal citat pentru termenul din 28.09.2022. Citarea a fost făcută atât prin poştă la adresa indicată de contestator, conform art. 155 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., cât şi prin poştă electronică, în raport cu art. 154 alin. (6) şi (61) C. proc. civ., rap. la art. 163 alin. (111) C. proc. civ., iar dovezile de înmânare a citaţiei şi de comunicare TDS se află la dosar.

În plus, din înscrisurile de la dosar rezultă că partea a avut cunoştinţă de termenul stabilit pentru 28.09.2022, de vreme ce ulterior exercitării recursului acesta a formulat mai multe cereri în cauză.

În realitate, contestatorul, pe calea prezentei contestaţii în anulare supune analizei aspecte care nu pot fi supuse cercetării, deoarece acestea se referă la procedura de soluţionare a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, care a fost finalizată printr-o altă hotărâre, respectiv încheierea din 07.06.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020; această încheiere constituie obiect al recursului care a fost respins ca tardiv şi a cărei hotărâre se cere a fi retractată, din perspectiva art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, nefiind incident motivul prevăzut de art. 503 alin. (1), (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 508 C. proc. civ., să respingă ca nefondată contestaţia în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1795/28.09.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata B. S.R.L.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2023.