Extraordinary appeal limited to material errors: substantive misapplication of insolvency res judicata and restructuring plan independence barred

Şedinţa publică din data de 23 martie 2023

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:

Prin decizia nr. 2464/17.11.2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 40/06.02.2020 a Curţii de Apel Iaşi, secţia Civilă şi a obligat-o pe recurentă la plata sumei de 13.822,18 RON către intimata-pârâtă, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, A. S.R.L. a formulat contestaţie în anulare, solicitând anularea ei.

În motivare, contestatoarea a susţinut că hotărârea dată în recurs este rezultatul unor erori materiale care, dacă ar fi fost sesizate la timp şi în mod corect, ar fi condus la o altă soluţie.

Contestatoarea a subliniat că analiza instanţei supreme asupra motivelor de recurs porneşte de la premisele eronate că intimata nu a fost parte în dosarul de insolvenţă nr. x în care judecătorul sindic a pronunţat sentinţa nr. 308/F/30.10.2018 a Tribunalului Vaslui, secţia Civilă, în timp ce A. S.R.L. nu a fost niciodată parte la această procedură. Or, situaţia se prezintă în mod esenţial diferit faţă de cea reţinută de instanţa de recurs. Intimata a fost preşedintele comitetului creditorilor în procedura insolvenţei şi a făcut parte într-un consorţiu procesual obligatoriu la soluţionarea dosarului nr. x/2012 De asemenea, B. a fost parte în acest dosar, iar contestatoarea a avut calitatea de parte în procedura de insolvenţă.

Astfel, în opinia contestatoarei, pornind de la premise eronate, instanţa de recurs a ajuns la concluzia că nu se aplică efectele puterii de lucru judecat ale sentinţei nr. 308/F/30.10.2018 a Tribunalului Vaslui, secţia Civilă şi nici dispoziţiile Legii nr. 85/2006.

Potrivit contestatoarei, prin înlăturarea considerentelor reţinute de judecătorul sindic referitoare la existenţa legăturii de interdependenţă şi înţelegerea părţilor de a nu activa pactul comisoriu, instanţa de recurs a reţinut o dezlegare total opusă cu privire la legătura dintre planul de reorganizare a debitoarei C. S.A. şi contractul de cesiune, apreciind că cele două acte sunt independente.

În drept, a invocat ar. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

La data de 13.03.2023, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare, iar în subsidiar a solicitat respingerea acesteia.

Excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare nu va mai fi analizată, deoarece intimata a renunţat la susţinerea acesteia, aşa cum a fost consemnat în practicaua deciziei.

Analizând contestaţia în anulare prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Motivele invocate de contestatoare sunt circumscrise dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Acest text legal are în vedere erorile materiale de natură procedurală, în legătură cu aspecte formale ale judecăţii, şi nu acele greşeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

În prezenta cauză, Înalta Curte observă că autoarea căii de atac este nemulţumită, în realitate, de modul în care a fost soluţionat recursul, susţinând că instanţa de recurs a plecat de la o premisă eronată în ceea ce priveşte părţile implicate în dosarul de insolvenţă nr. x, fapt ce a condus la neaplicarea efectelor puterii de lucru judecat rezultate din sentinţa nr. 308/F/30.10.2018 a Tribunalului Vaslui, secţia Civilă şi la considerarea ca nefondate a criticilor pe care le-a formulat referitoare la aplicarea greşită a dispoziţiilor din Legea nr. 85/2006.

Înalta Curte subliniază că verificarea modului în care instanţa de recurs a analizat motivele de casare invocate prin memoriul de recurs nu poate face obiectul contestaţiei în anulare întemeiate pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. Aceasta, întrucât, pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate eventuale greşeli de judecată, căci altfel ar însemna să se deschidă dreptul părţilor la rejudecarea căii de atac în care a fost pronunţată o hotărâre definitivă.

Aşadar, întrucât aspectele dezvoltate de contestatoare nu se încadrează în motivul de contestaţie în anulare invocat, ci reprezintă, în realitate, motive pentru exercitarea căii de atac a recursului, ele nu pot fi evaluate în cadrul unei contestaţii în anulare, deoarece această cale extraordinară de atac tinde la retractarea unei hotărâri pentru înlăturarea neregularităţilor formale, expres şi limitativ prevăzute de lege, săvârşite de instanţă cu ocazia judecăţii şi nu pentru că dezlegarea cauzei nu a fost bine soluţionată, în conformitate cu opiniile contestatoarei.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, nefiind incident motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 508 C. proc. civ., să respingă contestaţia în anulare şi, întrucât contestatoarea a pierdut procesul, aceasta urmează să fie obligată, la cererea intimatei, în baza art. 451, 452 şi 453 alin. (1) C. proc. civ., la plata sumei de 14.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 2464/17.11.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata D. S.A. Bucureşti.

Obligă contestatoarea la plata către intimată a sumei de 14.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2023.