Revision dismissed as inadmissible: Conflict between decisions in the same case file does not satisfy the requirement of contradictory judgments in distinct proceedings under Art. 509(1)(8) CPC.

Şedinţa publică din data de 07 martie 2023

Asupra prezentei cereri de revizuire, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă la 19.09.2017, sub dosar nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L., în insolvenţă, reprezentată prin administrator special B., a chemat-o în judecată pe pârâta C. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4.148.446 RON, reprezentând debit principal, la care se adaugă T.V.A. şi a sumei de 4.148.446 RON, reprezentând penalităţi de întârziere.

Prin sentinţa nr. 36/27.02.2018, Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a respins acţiunea, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel, iar prin decizia nr. 918/06.09.2019, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a admis apelul, a anulat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.

Împotriva acestei decizii, C. S.A. a declarat recurs, care a fost admis, prin decizia nr. 2392/19.12.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă; ca o consecinţă, decizia atacată a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare instanţei de apel.

În rejudecare, prin decizia nr. 560/12.11.2020, pronunţată în dosar nr. x/2017, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a respins ca nefondat apelul.

Împotriva acestei decizii, A. S.R.L., prin administrator special B., a declarat recurs, solicitând casarea ei şi rejudecarea apelului; calea de atac astfel promovată a fost însuşită de administratorul judiciar al recurentei, prin adresa nr. x/23.02.2021.

Prin decizia nr. 303 din 9 februarie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosar nr. x/2017 a fost admis recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin administrator special B. şi prin administrator judiciar D.., împotriva deciziei nr. 560/12.11.2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, a fost casată decizia atacată şi sentinţa nr. 36/27.02.2018 a Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă şi a fost trimisă cauza primei instanţe spre o nouă judecată.

Împotriva acestei decizii, revizuenta C. S.A. a formulat cerere de revizuire, prin care a solicitat, în temeiul art. 513 alin. (4) C. proc. civ., anularea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, această decizie încălcând efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al deciziei nr. 2392/19.12.2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017, cheltuielile de judecată urmând a fi solicitate pe cale separată.

După un scurt istoric al parcursului litigios al dosarului, revizuenta prezintă un tabel comparativ al considerentelor celor două decizii.

Arată, în esenţă, că, decizia nr. 2392/2019 interpretează art. 2411 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 în sensul că trebuia dovedită imposibilitatea obţinerii pretinsei creanţe de la societatea iniţială, în timp ce decizia nr. 303/2022 - atacată, interpretează aceleaşi dispoziţii în sensul că trebuia dovedită neobţinerea pretinsei creanţe de la societatea iniţială, respectiv că simplul fapt al neobţinerii pretinsei creanţe ar conduce la aplicarea dispoziţiilor art. 2411 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

Conchide revizuenta în sensul că, motivarea corectă este cea din decizia nr. 2392/2019, care are şi autoritate de lucru judecat, deoarece nu poate fi vorba despre o imposibilitate de realizare a creanţei atât timp cât aceasta nu a fost solicitată.

Mai arată revizuenta că, prin decizia a cărei revizuire se solicită, a fost interpretat în mod contrar acelaşi probatoriu avut în vedere în decizia nr. 2392/2019, încălcându-se autoritatea de lucru judecat a deciziei pronunţate în recurs, în primul ciclu procesual.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cererea de revizuire a fost comunicată intimatei A. S.R.L., care a depus întâmpinare la 13 decembrie 2022, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire.

La 22 decembrie 2022, revizuenta a depus note de şedinţă.

Examinând cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin raportare la dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că, în ceea ce priveşte revizuirea, cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

De asemenea, conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., constată că dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Potrivit art. 509 pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: … există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Trebuie subliniat că, în cauză, nu sunt aplicabile modificările aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018 din 17 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1074 din 18 decembrie 2018, deci nici forma modificată a art. 513 alin. (4) C. proc. civ. referitoare la încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

În acest sens, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 C. proc. civ., hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Or, în cauză, este evident că procesul a început anterior modificărilor legislative prin care a fost extinsă sfera de aplicare a motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv la 19.09.2017, conform înscrisului de la dosar Tribunalul Dolj.

Rezultă că, potrivit normelor aplicabile în prezenta cauză, revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză; hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces, ci în procese diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Raţiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, situaţie în care executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depăşirea acestei situaţii creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.

Condiţiile anterior menţionate trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea unei dintre aceste cerinţe conducând la respingerea cererii de revizuire.

În cauză, se constatată că revizuenta a invocat contrarietatea de hotărâri dintre decizia nr. 2392/19.12.2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi decizia nr. 303/09.02.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, ambele fiind date în acelaşi proces, şi anume în dosarul nr. x/2017, în cicluri procesuale diferite.

În cauză nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condiţiile mai sus relevate, chiar dacă există triplă identitate de elemente (părţi, obiect, cauză), faţă de faptul că cele două hotărâri pretins a fi potrivnice au fost pronunţate în cadrul aceluiaşi proces, dar în cicluri procesuale diferite.

În cadrul aceluiaşi proces, însă, nu se poate ajunge la hotărâri potrivnice în sensul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât, chiar dacă în faze procesuale distincte, soluţiile pot fi diferite de cele anterioare, în final, o singură hotărâre pune capăt judecăţii.

Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta C. S.A. împotriva deciziei nr. 303 din 9 februarie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta C. S.A. împotriva deciziei nr. 303 din 9 februarie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 martie 2023.