Peremption of civil appeal for six-month procedural inactivity following suspension

Şedinţa publică din data de 07 martie 2023

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin decizia nr. 3 din 12.01.2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în dosar nr. x/2019, s-a admis excepţia tardivităţii recursului.

Împotriva acestei decizii, recurentul A. a formulat contestaţie în anulare, care a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, sub dosar nr. x/2021.

La termenul din 25.02.2021, Curtea de Apel Oradea a suspendat judecata cauzei în baza prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., faţă de lipsa părţilor şi faţă de faptul că nu s-a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

Prin decizia nr. 183/C/2021-R din 28 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, a fost constatată perimată contestaţia în anulare declarată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CLUJ NAPOCA prin ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE BIHOR - SERVICIUL FISCAL ORĂŞENESC BEIUŞ, împotriva deciziei nr. 3 din 12.01.2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, pe care a menţinut-o în totalitate.

Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a declarat recurs, prin care a solicitat repunerea cauzei pe rol şi judecarea contestaţiei în anulare.

Cererea nu a fost motivată în drept.

Recursul a fost comunicat intimatei, care nu a formulat întâmpinare.

Prin încheierea din 3 mai 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi art. 412 alin. (1) pct. 1 din acelaşi cod.

În urma referatului întocmit la 30 ianuarie 2023, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, iar părţile au fost citate în vederea discutării excepţiei perimării pentru termenul de judecată din 07 martie 2023.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia perimării cererii de recurs, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a constata perimat recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Buna administrare a justiţiei impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor impuse de lege, precum şi ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Sub acest aspect, instanţa supremă reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă. (3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".

Potrivit textului de lege evocat, termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă, iar pentru a interveni perimarea în materie civilă, cauza, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din motive imputabile părţii.

Perimarea este o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, care operează atât în etapa judecăţii în primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, dar şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei părţilor în termenul prevăzut de lege.

Astfel, fiind o sancţiune procedurală, perimarea operează de drept, instanţa putând să constate perimarea şi din oficiu, astfel cum reiese şi din dispoziţiile art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

În raport de dispoziţiile art. 416 alin. (2) C. proc. civ.:

"Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă", iar potrivit art. 417 C. proc. civ., "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes".

Înalta Curte a constatat că judecata recursului a fost suspendată, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin încheierea din 03 mai 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, iar părţile nu au formulat o cerere de reluare a judecăţii.

Rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la 03 mai 2022, cursul termenului de perimare nu a fost întrerupt, iar cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, din vina părţilor, astfel că la data de 04 noiembrie 2022 a intervenit perimarea.

Faţă de caracterul imperativ al dispoziţiilor art. 420 C. proc. civ., instanţa este obligată să constate perimarea, fără a mai efectua vreun act de procedură.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 416 coroborat cu art. 420 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 183/C/2021-R din 28 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 183/C/2021-R din 28 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 martie 2023.