Revision petition inadmissible: Final exclusion from company upheld despite subsequent contradictory judgment on different company

Şedinţa publică din data de 07 martie 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, la 29 noiembrie 2011, sub dosar nr. x/2011, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună excluderea pârâtului din cadrul societăţii C. S.R.L., cu stabilirea structurii participării la capitalul social al acesteia, urmare a excluderii şi, de asemenea, să dispună cu privire la suma care i se cuvine pârâtului asociat, care să reprezinte valoarea părţii proporţionale din patrimoniul societăţii, în cazul în care părţile nu o pot stabili de comun acord.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 80-art. 82 şi art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca nefondată, iar pe calea cererii reconvenţionale, a solicitat excluderea reclamantului A. din societatea C. S.R.L., iar, în subsidiar, dizolvarea societăţii în temeiul art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990.

Prin sentinţa civilă nr. 116 din 21 ianuarie 2015, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011, a fost admisă în parte cererea principală şi s-a dispus excluderea pârâtului din cadrul societăţii C. S.R.L., urmând ca părţile sociale ale acestuia să-i revină reclamantului.

Totodată, a fost respins, ca prematur, capătul de cerere privind stabilirea contravalorii părţilor sociale cuvenite pârâtului B.; a fost respinsă cererea reconvenţională, prin care pârâtul a solicitat excluderea reclamantului din societate şi dizolvarea acesteia.

Prin decizia civilă nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2011, a fost respins, ca nefondat, apelul pârâtului B. împotriva sentinţei primei instanţe.

Prin decizia nr. 1618 din 7 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosar nr. x/2016, au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 2/11.01.2016 şi a încheierii de şedinţă din 07.10.2015 şi de pârâtul B. senior împotriva încheierii de şedinţă din 25.10.2015, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin cererea de revizuire înregistrată la 13 mai 2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub dosar nr. x/2022, revizuentul B. a solicitat revizuirea deciziei nr. 1618 din 7 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în sensul anulării acestei hotărâri şi, rejudecând recursul, să se dispună admiterea acestuia, cu consecinţa respingerii acţiunii formulate de intimatul A., ca nefondată.

În dezvoltare, se arată că motivul revizuirii este decizia nr. 892 din 13.04.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2011, iar în virtutea autorităţii de lucru judecat, hotărârea definitivă este considerată ca exprimând adevărul.

Astfel, revizuentul arată, în esenţă, că, în dosarul nr. x/2011 s-au folosit aceleaşi argumente pentru excluderea acestuia din societatea D. ca şi în dosarul nr. x/2011, având ca obiect excluderea sa din societatea C. S.R.L., iar, prin decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2011, instanţa de recurs a constatat că intimaţii erau în cunoştinţă de cauză despre toate tranzacţiile şi despre pretinsele fraudări, mai ales că ei erau beneficiarii acestor tranzacţii.

Arată revizuentul că, motivele de revizuire pe care se întemeiază cererea sa sunt cele prevăzute de art. 322 pct. 5 şi 7 C. proc. civ. de la 1865, respectiv existenţa unor înscrisuri noi şi existenţa unor hotărâri potrivnice, care încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 892 din 13.04.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2011.

În continuare, indică un extras din Registrul Comerţului din data de 23.03.2021, privind societatea D. S.R.L.; extrase de pe portalul instanţelor de judecată, care atestă, potrivit revizuentului, condamnarea pentru trafic de influenţă şi spălare de bani a avocatei intimaţilor-reclamanţi; extrase de pe prima pagină a acţiunii de excludere, care atestă faptul că acţiunea de excludere şi menţiunea că revizuentul a fraudat societatea provin de la doamna avocat care a primit banii de la intimaţi, prin intermediul revizuentului, fiind apărătoarea convenţională a intimaţilor; un extras dintr-un rechizitoriu; încheierea penală nr. 178 din 23.04.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020; contractul de vânzare părţi sociale; ordonanţa de clasare pe motiv de prescriere a faptelor.

Arată revizuentul că, aspectele care reies din aceste înscrisuri le-a denunţat cât timp dosarul se afla pe rolul instanţelor de judecată. După excluderea acestuia, arată că, pe rolul parchetului a fost format dosarul de urmărire penală nr. 388/P/2017 (124/P/2012), dosar care a fost iniţiat înainte de pronunţarea hotărârii de excludere, iar trimiterea în judecată a fost efectuată prin hotărârea pronunţată în dosarul nr. x/2018, la 29.07.2020. Or, arată că dosarul nr. x/2011 se afla pe rolul instanţelor din 2011, respectiv anterior solicitării de excludere a sa din cadrul societăţii C..

De asemenea, arată că, decizia civilă nr. 892/13.04.2022 din dosarul nr. x/2011 este atât un înscris nou, cât şi o hotărâre potrivnică, care constată contrariul faţă de sentinţa recurată, dosarul fiind pe rolul instanţelor de judecată, anterior dosarului de excludere din C..

La 15.06.2022, intimata C. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată în cauză, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 322 din C. proc. civ., pot face obiectul cererii de revizuire hotărârile pronunţate de instanţele de recurs, doar în măsura în care acestea evocă fondul, or, în cazul de faţă, prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, instanţa a dispus respingerea recursurilor, ca nefondate.

Totodată, a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile expres şi limitativ prevăzute de legiuitor pentru admisibilitatea unei asemenea căi extraordinare de atac.

Intimata a solicitat obligarea revizuentului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecăţii, prin raportare la dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Art. 322 C. proc. civ. prevede că pot fi atacate cu revizuire hotărârile rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum şi hotărârile date de o instanţă de recurs atunci când se evocă fondul, pentru motivele prevăzute expres şi limitativ la pct. 1 - 10 din acelaşi articol.

Textul de lege anterior evocat stabileşte condiţiile de admisibilitate ale revizuirii, indicând hotărârile care pot face obiectul acestei căi extraordinare de atac.

În privinţa hotărârilor date de o instanţă de recurs este instituită condiţia de admisibilitate a evocării fondului, care presupune aplicarea altor dispoziţii legale la situaţia de fapt reţinută în cauză şi darea unei dezlegări diferite raportului juridic dedus judecăţii.

Motivele de revizuire invocate de revizuent în susţinerea cererii vizează dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 5 şi pct. 7 C. proc. civ.

Conform acestor prevederi, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere:

"dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere" (pct. 5 C. proc. civ.), respectiv:

"dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate" (pct. 7 C. proc. civ.).

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 327 alin. (1) din C. proc. civ., dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre.

În sistemul dreptului procesual civil, căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti sunt guvernate de principiul legalităţii, regulă cu valoare de ordin constituţional, care semnifică faptul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Pornind de la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că, prin decizia nr. 1618 din 7 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, ce face obiectul cererii de revizuire, au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016 şi a încheierii de şedinţă din 7 octombrie 2015 şi de pârâtul B. senior împotriva încheierii de şedinţă din 25 noiembrie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Cât priveşte motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., fiind atacată cu revizuire o hotărâre de respingere ca nefondat a unui recurs, Înalta Curte constată că hotărârea dată în recurs nu îndeplineşte cerinţa de admisibilitate a evocării fondului, impusă de dispoziţiile art. 322 C. proc. civ. din 1865.

Or, recunoaşterea unei căi extraordinare de atac în alte situaţii şi pentru alte motive decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului exercitării cu bună-credinţă a drepturilor procesuale, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Chiar dacă revizuentul a invocat, referitor la condiţia evocării fondului, autoritatea de lucru judecat a unor decizii irevocabile, instanţa supremă reţine că jurisprudenţa din România nu este izvor de drept şi, ca atare, nu obligă instanţele decât în măsura în care hotărârile sunt pronunţate în cadrul mecanismului de unificare a practicii judiciare, reprezentat de recursul în interesul legii, remediu al practicii neunitare a instanţelor. Prin urmare, invocarea autorităţii de lucru judecat nu poate fi primită.

Cât priveşte motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă atunci când hotărârea a cărei anulare se solicită a nesocotit puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri, ceea ce presupune ca hotărârea care se solicită a fi anulată, să fie ulterioară celei a cărei putere de lucru judecat se pretinde că o încalcă.

Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării principiului autorităţii de lucru judecat şi vizează anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea acestui principiu.

Se impune precizarea faptului că instanţa competentă să se pronunţe asupra cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat, şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri pronunţate.

De altfel, unul din elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluţie definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată (Cauza Brumărescu contra României, paragraful 61).

În cauză, revizuentul a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., anularea deciziei nr. 1618/07.11.2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016 în raport cu decizia civilă nr. 892/13.04.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2011, situaţie în care cererea de revizuire este inadmisibilă, având în vedere că hotărârea potrivnică celei atacate a fost pronunţată ulterior acesteia, nefiind astfel îndeplinită condiţia încălcării principiului puterii de lucru judecat prin hotărârea atacată, deoarece hotărârea potrivnică acesteia nu exista la data pronunţării hotărârii a cărei revizuire se solicită.

O cerere de revizuire, care tinde la anularea primei hotărâri, cum este situaţia de faţă, iar nu a celei de a doua, este inadmisibilă.

De altfel, este evident că nu există identitate de părţi între cele două cauze şi nici identitate de obiect, invocându-se doar o pretinsă similitudine între chestiunile de fapt supuse dezbaterii.

Pentru raţiunile înfăţişate, în temeiul art. 322 C. proc. civ. raportat la art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge cererea de revizuire întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 şi pct. 7 C. proc. civ., ca inadmisibilă.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, obligă revizuentul la plata către intimata C. S.R.L. a sumei de 5.290,42 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei nr. 1618 din 7 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.

Obligă revizuentul la plata către intimata C. S.R.L. a sumei de 5.290,42 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 martie 2023.