Shareholder exclusion upheld; revision petition declared inadmissible because foreign penal order is not a judicial decision

Şedinţa publică din data de 07 martie 2023

Asupra cererii de revizuire, reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, la 29 noiembrie 2011, sub dosar nr. x/2011, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună excluderea pârâtului din cadrul societăţii C. S.R.L., cu stabilirea structurii participării la capitalul social al acesteia, urmare a excluderii şi, de asemenea, să dispună cu privire la suma care i se cuvine pârâtului asociat, care să reprezinte valoarea părţii proporţionale din patrimoniul societăţii, în cazul în care părţile nu o pot stabili de comun acord.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 80 - art. 82 şi art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca nefondată, iar pe calea cererii reconvenţionale a solicitat excluderea reclamantului A. din societatea C. S.R.L., iar, în subsidiar, dizolvarea societăţii în temeiul art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990.

Prin sentinţa civilă nr. 116 din 21 ianuarie 2015, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011, a fost admisă în parte cererea principală şi s-a dispus excluderea pârâtului din cadrul societăţii C. S.R.L., urmând ca părţile sociale ale acestuia să-i revină reclamantului.

Totodată, a fost respins, ca prematur, capătul de cerere privind stabilirea contravalorii părţilor sociale cuvenite pârâtului B.; a fost respinsă cererea reconvenţională, prin care pârâtul a solicitat excluderea reclamantului din societate şi dizolvarea acesteia.

Prin decizia civilă nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2011, a fost respins, ca nefondat, apelul pârâtului B..

Prin decizia civilă nr. 1618 din 7 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosar nr. x/2016, au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 2/11.01.2016 şi a încheierii de şedinţă din 07.10.2015 şi de pârâtul B. senior împotriva încheierii de şedinţă din 25.10.2015, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub nr. x/12.02.2021, B. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2/11.01.2016 a Curţii de Apel Constanţa şi a sentinţei civile nr. 116/21.01.2015, a Tribunalului Constanţa, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2011.

Dosarul a fost transferat la secţia a II-a Civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesioniştii şi Societăţi, cu număr versionat, respectiv 65/36/2021*, având în vedere faptul că, începând cu 01.01.2022, în locul secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, funcţionează în cadrul Curţii de Apel Constanţa două secţii: secţia a II-a Civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesioniştii şi Societăţi, respectiv secţia de contencios administrativ şi fiscal, conform Hotărârii CSM nr. 1083/16.09.2021.

În motivarea căii extraordinare de atac, revizuentul a arătat, în esenţă, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, precizând că înscrisul pe care îşi fundamentează cererea de revizuire este ordonanţa penală din 12.01.2021, emisă de Parchetul Berlin în dosarul nr. x, care i-a fost comunicată la 28 ianuarie 2021.

Astfel, revizuentul precizează că, prin această ordonanţă penală se atestă faptul că nu există nicio declaraţie notarială a intimatului A., înscrisul reprezentând doar o autentificare de semnătură, care nu are valoare doveditoare asupra conţinutului documentului.

Conchide revizuentul arătând că, ordonanţa penală invocată are autoritate de lucru judecat, având în vedere dispoziţiile art. 6 din C. proc. pen., dispoziţiile art. 4 din Protocolul nr. 7 din Carta Europeană a Drepturilor Omului, precum şi jurisprudenţa CEDO, din care rezultă că şi actele de urmărire penală au autoritate de lucru judecat, fiind emise de magistraţi.

În susţinerea cererii, revizuentul B. a mai arătat că nu a fost în măsură să depună, în dosarul nr. x/2011, ordonanţa penală emisă la 12.01.2021, în dosarul penal nr. x/JS/4795/20, întrucât aceasta i-a fost comunicată la 28 ianuarie 2021.

La 11 mai 2021, intimata C. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire formulată în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 şi pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, având în vedere că, nu sunt îndeplinite condiţiile expres şi limitativ prevăzute de legiuitor pentru admisibilitatea căii extraordinare de atac.

Prin încheierea de şedinţă din 04.05.2022, instanţa a dispus disjungerea cererii de revizuire îndreptată împotriva deciziei nr. 2/11.01.2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosar nr. x/2011, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., şi formarea unui nou dosar asociat cu indicativul A2.

Prin încheierea de şedinţă din 09.02.2022, pronunţată în dosar nr. x/2021, Curtea de Apel Constanţa a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a soluţionării cauzei, în temeiul art. 413 pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2019 A respins, ca nefondată, cererea de suspendare a soluţionării cauzei, în temeiul art. 413 alin 2 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2019 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti. A respins, ca nefondate, excepţiile lipsei dovezii calităţii de reprezentant convenţional şi legal pentru intimata C. S.R.L. A respins, ca nefondată, cererea de anulare a actelor de procedură efectuate de intimata C. S.R.L.

A respins, ca inadmisibile, cererile de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu dezlegarea unor probleme de drept, formulate de revizuentul B. prin răspunsul la întâmpinare. A respins, ca inadmisibilă, cererea de înscriere în fals cu privire la împuternicirea avocaţială întocmită de D. pentru intimata C. S.R.L. şi cu privire la actele întocmite de intimat. A fixat termen la 04.05.2022, cu citarea părţilor, revizuentul cu menţiunea de a preciza dacă cererea de revizuire vizează doar decizia 2/11.01.2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa sau şi sentinţa civilă nr. 116/21.01.2015 a Tribunalului Constanţa şi dacă invocă şi motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 din vechiul C. proc. civ.. A dispus citarea intimatului A. prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, conform art. 14 din Regulamentul nr. 1393/2007.

Prin precizările formulate pentru termenul din data de 04.05.2022, revizuentul B. a menţionat că invocă ambele cazuri de revizuire, atât cea întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 cât şi cea întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 172 din 11 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesioniştii şi Societăţi, în dosar nr. x/2021, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa, fiind declinată în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, competenţa de soluţionare a cererii de revizuire împotriva deciziei civile nr. 2 din 11.01.2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2011, formulată de revizuentul B., în contradictoriu cu intimaţii A. şi societatea C. S.R.L., întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Urmare a declinării, dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă, sub nr. x/2021*/a2.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecăţii, prin raportare la dispoziţiile art. 322 pct. 7 şi art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În sistemul dreptului procesual civil, căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti sunt guvernate de principiul legalităţii, regulă cu valoare de ordin constituţional, care semnifică faptul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Conform prevederilor art. 322 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una sau aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate" (pct. 7).

Textul de lege anterior evocat stabileşte condiţiile de exercitare a căii extraordinare de atac a revizuirii şi indică obiectul acestei căi de atac.

Prin urmare, potrivit acestor dispoziţii de strictă interpretare şi aplicare, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865 presupune ab initio existenţa unei contrarietăţi între hotărâri judecătoreşti.

Pentru a putea beneficia de remediul prevăzut de calea extraordinară de atac a revizuirii, în situaţia în care se ajunge la încălcarea autorităţii de lucru judecat prin pronunţarea a două hotărâri potrivnice, este necesar ca această contrarietate să rezulte din confruntarea dispozitivelor celor două hotărâri.

În prezenta cauză, cererea de revizuire, astfel cum a fost formulată, a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, solicitându-se anularea deciziei nr. 2 din 11 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2011, pe motiv de contrarietate în raport cu ordonanţa penală din 12.01.2021, emisă de Parchetul Berlin în dosarul nr. x/JS/4795/20.

Or, ordonanţa penală invocată de revizuent ca fiind ultima hotărâre pretins a fi potrivnică, nu este o hotărâre pronunţată de o instanţă de judecată, astfel cum este definită în art. 255 din C. proc. civ. de la 1865, pentru a se putea susţine existenţa unei contrarietăţi între hotărârile judecătoreşti.

Hotărârea judecătorească este un act jurisdicţional căruia nu i se poate asimila ordonanţa emisă de parchet în cadrul urmăririi penale din procesul penal.

Prin ordonanţa emisă de parchet se dispune asupra unor acte sau măsuri procesuale în timpul urmăririi penale, în vederea asigurării bunei desfăşurări a procesului penal şi pentru atingerea scopului activităţii judiciare, spre deosebire de hotărârea judecătorească, care reprezintă actul de dispoziţie al instanţei de judecată prin care se dezînvesteşte de soluţionarea dosarului civil sau penal şi este învestit cu autoritate de lucru judecat.

Înalta Curte, având în vedere că prezenta cale extraordinară de atac, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, are în vedere cazul încălcării autorităţii de lucru judecat prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti contrare, iar în cauză se solicită anularea unei decizii civile pentru contrarietatea cu o ordonanţă penală a parchetului, constată că cererea de revizuire este inadmisibilă.

Totodată, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 327 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre.

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă când hotărârea a cărei anulare se solicită a nesocotit puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri, ceea ce presupune ca hotărârea care se solicită a fi anulată, să fie ulterioară celei a cărei putere de lucru judecat se pretinde că o încalcă.

Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării principiului autorităţii de lucru judecat şi vizează anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea acestui principiu.

Se impune precizarea faptului că instanţa competentă să se pronunţe asupra cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat, şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri pronunţate.

Pornind de la considerentele precedente, instanţa supremă reţine că, şi în situaţia în care, în cauză, dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865 ar fi prevăzut posibilitatea revizuirii unei hotărâri judecătoreşti pentru contrarietate în raport de o ordonanţă penală, prezenta revizuire nu ar fi fost admisibilă, având în vedere că ordonanţa penală potrivnică hotărârii atacate a fost pronunţată ulterior acesteia, nefiind astfel îndeplinită condiţia încălcării principiului puterii de lucru judecat prin hotărârile atacate, deoarece ordonanţa penală potrivnică acesteia, respectiv ordonanţa penală din 12.01.2021, emisă de Parchetul Berlin în dosarul nr. x, nu exista la data pronunţării hotărârii a cărei revizuire se solicită.

Aşadar, o cerere de revizuire, care tinde la anularea primei hotărâri (cum este situaţia de faţă), iar nu a celei de a doua, este inadmisibilă.

Pentru toate argumentele de fapt şi de drept care preced, constatând că nu sunt întrunite cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, ţinând cont şi de prevederile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul B. ca inadmisibilă.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, obligă revizuentul la plata către intimata C. S.R.L. a sumei de 7.028,33 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2011, ca inadmisibilă.

Obligă revizuentul la plata către intimata C. S.R.L. a sumei de 7.028,33 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 martie 2023.