Validity of pre-emption right conditioned on authenticity of underlying third-party offer triggering civil suspension for criminal forgery

Şedinţa publică din data de 1 martie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

În cursul soluţionării apelului promovat de recurenta-pârâtă A. împotriva sentinţei civile nr. 1808 din 19 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul B., prin încheierea din 17 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost suspendată judecata apelului, în baza dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluţionarea cauzei penale înregistrate cu nr. x la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Împotriva încheierii din 17 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, reclamantul B. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului şi, în temeiul art. 496 alin. (2) şi art. 414 alin. (2) C. proc. civ., casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei instanţei de apel in vederea reluării judecăţii apelului în limitele dispuse de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În argumentarea recursului, a susţinut, în esenţă, că dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. permit judecătorului cauzei să aprecieze asupra oportunităţii sistării temporare a judecăţii în condiţiile în care s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dar impune existenţa unor elemente suficiente din care să rezulte că existenţa infracţiunii ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să se pronunţe în cauza supusă suspendării.

Or, în speţă, această condiţie nu este îndeplinită.

Astfel, în opinia sa, trebuie avut în vedere că apelanta urmăreşte doar tergiversarea pronunţării unei hotărâri definitive împotriva sa şi, în acest scop, uzează de toate mijloacele, cum este şi acela al plângerii penale.

Apelanta este cea care a solicitat falimentul societăţii C. S.R.L., prin intermediul firmelor soţului său, care s-au erijat în creditori ai societăţii în care părţile erau asociaţi.

Recurentul a specificat faptul că oferta primită de acesta de la ofertantul D. a stat la baza notificării pe care a transmis-o către ceilalţi asociaţi privind intenţia de a-şi înstrăina unui terţ părţile sociale şi creanţele, la preţul de 65.000 Euro. Apelanta a înţeles să îşi manifeste dreptul de preemţiune la cumpărare în aceleaşi condiţii, această manifestare a apelantei, de cumpărare a creanţelor şi părţilor sociale fiind cea care a produs efecte, iar nu oferta emisă de D..

Recurentul a susţinut că indiferent care ar fi soluţia organelor de urmărire penală şi chiar a unei instanţe penale privind presupusul caracter fals al ofertei din perspectiva semnatarului ei, manifestarea de voinţă a apelantei materializată în înscrisurile de la dosar a condus la admiterea acţiunii reclamantului.

Mai mult, a arătat recurentul, urmare a ofertei pe care D. i-a făcut-o, pe care a adus-o la cunoştinţa coasociaţilor săi, apelanta înseşi a intrat în legătura directă cu ofertantul D., cunoaşte de la acesta că i-a propus vânzarea şi a verificat în mod direct realitatea ofertei. Totodată, a negociat cu acesta vânzarea propriilor părţi sociale, ceilalţi asociaţi fiind interesaţi la un moment dat să cesioneze participaţiile lor la capitalul social al societăţii C. şi împreună cu mandatarii ofertantului a analizat actele societăţii şi posibilitatea stingerii creanţelor pe care fiecare asociat le deţinea asupra societăţii pe care o creditase.

Totodată, a susţinut că şi în situaţia existenţei presupusei infracţiuni invocate de apelantă, aceasta nu ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să se pronunţe în cauza supusă suspendării.

A solicitat admiterea recursului şi, în temeiul art. 496 alin. (2) şi art. 414 alin. (2) C. proc. civ., casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei instanţei de apel în vederea reluării judecăţii apelului în limitele dispuse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, prin raportare la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar, pe fond, a solicitat respingerea acestuia, ca neîntemeiat.

Recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat să se constate că, în speţă, criticile indicate în recurs se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că excepţia nulităţii se impune a fi respinsă. Pe fond, apreciază se impune admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Deşi recurentul nu şi-a încadrat criticile în temeiul de drept al art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., se constată că anumite critici pot fi încadrate în pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., care prevede că hotărârea poate fi casată când prin aceasta, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, însă se constată că acest motiv de casare nu-şi găseşte incidenţa.

Din argumentarea cererii de recurs, se constată că recurentul a invocat greşita aplicare a dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., motivat de faptul că textul legal menţionat impune existenţa unor elemente suficiente din care să rezulte că existenţa infracţiunii ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să se pronunţe în cauza supusă suspendării, iar, în speţă, apreciază recurentul, această condiţie nu este îndeplinită.

A mai susţinut că şi în situaţia existenţei presupusei infracţiuni invocate de apelantă, aceasta nu ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să se pronunţe în cauza supusă suspendării.

Potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. instanţa poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel.

Înalta Curte subliniază că suspendarea prevăzută de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. este o suspendare facultativă, lăsată la aprecierea instanţei de judecată şi se întemeiază pe declanşarea urmăririi penale pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se pronunţe.

Textul impune în mod expres şi neechivoc condiţia declanşării urmăririi penale pentru o infracţiune, precum şi existenţa unor elemente suficiente din care să rezulte că existenţa infracţiunii ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să se pronunţe în cauza supusă suspendării.

Astfel cum s-a arătat, suspendarea în temeiul de lege evocat, este o suspendare facultativă şi este lăsată la latitudinea instanţelor de judecată care în raport de înscrisurile aflate la dosar apreciază dacă această măsură poate fi dispusă sau nu, pentru a preîntâmpina, totodată, pronunţarea unor hotărâri contradictorii.

Pentru a facilita deplina înţelegere a raţionamentului care stă la baza prezentei decizii, se impune a se arăta că, prin acţiunea promovată, reclamantul B. a solicitat instanţei obligarea pârâtei A. la semnarea contractului de cesiune de părţi sociale pentru 28 de părţi sociale, reprezentând 14% din capitalul sociala al societăţii C. S.R.L. şi a contractului de cesiune de creanţă pentru creanţa în sumă de 145.570 RON, pentru preţul total de 65.000 euro, iar în caz de refuz pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contracte.

Acţiunea s-a fundamentat pe obligaţia pârâtei de a încheia contractele ca urmare a exercitării dreptului de preemţiune la cumpărarea celor 28 de părţi sociale, în condiţiile în care reclamantul a primit o ofertă de cumpărare pentru respectivele părţi sociale de la un terţ, respectiv D..

Prin sentinţa apelată s-a admis cererea de chemare în judecată şi s-a constatat că între părţi a intervenit un contract de cesiune de părţi sociale pentru 28 de părţi sociale reprezentând 14% din capitalul social al C. S.R.L. şi un contract de cesiune a creanţei în cuantum de 145.570 RON, la preţul total de 65.000 euro, specificându-se că hotărârea ţine lor de contract de cesiune.

În primul ciclu procesual apelul a fost respins ca nefondat, iar prin decizia pronunţată în recurs s-a dispus rejudecarea apelului, instanţa de apel urmând a analiza dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract.

În rejudecare, instanţa de apel a constatat că urmare a concluziilor raportului de expertiză criminalistică grafică nr. 38/27.11.2019, întocmit de expert E. la solicitarea apelantei-pârâte A., prin care s-a constatat că semnătura de pe oferta menţionată mai sus a fost contrafăcută prin procedeul denumit "imitaţie liberă", apelanta-pârâtă a formulat plângere penală pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals, înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti cu nr. 366/P/2020.

Astfel, contrar susţinerilor recurentului, în rejudecare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în mod legal, a apreciat că se impune suspendarea judecăţii apelului în temeiul de lege invocat, în condiţiile în care, infracţiunea pentru care s-a dispus sesizarea organelor penale are înrâurire asupra hotărârii ce va pronunţa în speţă.

Sunt nefondate criticile recurentului în sensul că şi în situaţia existenţei presupusei infracţiuni invocate de apelantă, aceasta nu ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să se pronunţe în cauza supusă suspendării, întrucât, dreptul de preemţiune la cumpărarea celor 28 de părţi sociale nu subzistă în lipsa ofertei de cumpărare din partea terţului D.; aspect reţinut cu justeţe şi în hotărârea recurată.

Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de apel a aplicat în mod legal dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant B. împotriva încheierii din 17 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant B. împotriva încheierii din 17 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2023.