Pension Recalculation After Document Annulment: Revision Blocked by Prior Res Judicata Analysis

Şedinţa publică din data de 28 februarie 2023

Asupra cererii de revizuire, din analiza dosarului, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 10 februarie 2021 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de revizuire a pensiei reclamantului, începând cu 01.01.2011, pe baza înscrisurilor din dosarul de pensie şi fără a se ţine cont de înscrisurile desfiinţate prin încheierea penală nr. 116/26.08.2020, pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti în dosarul nr. x/2020.

Prin sentinţa civilă nr. 8616 pronunţată la data de 10 decembrie 2021 de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a admis cererea de chemare în judecată.

A fost obligată pârâta la emiterea unei noi decizii de revizuire a pensiei reclamantului, începând cu data de 01.01.2011, pe baza înscrisurilor din dosarul de pensie şi fără a se ţine cont de înscrisurile desfiinţate prin încheierea penală nr. 116/26.08.2020, pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti în dosarul nr. x/2020.

Totodată, a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 4.770,70 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

2. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, solicitând schimbarea sentinţei apelate, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 5344 din data de 13 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a admis apelul formulat de pârâtă.

A fost schimbată în tot sentinţa civilă apelată, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

De asemenea, a fost respinsă cererea intimatului de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată în apel, ca neîntemeiată.

3. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamantul A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând anularea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivare, revizuentul a arătat că, prin decizia nr. 75884 din 05.06.2013, pârâta a revizuit drepturile sale de pensie pentru limită de vârstă, la emiterea acestei decizii, fiind avute în vedere adeverinţa nr. x din 20.01.2012, eliberată de Unitatea Militară nr. 2301 Bucureşti, situaţia veniturilor realizate lunar (S.V.R.L.) nr. 727 din 04.03.2013, eliberată de Unitatea Militară nr. 02409 Bucureşti şi adeverinţa nr. x din 17.05.2013, eliberată de Clubul Sportiv al B..

Prin Hotărârea nr. 17710 din 23.08.2013 Comisia de contestaţii a Ministerului Apărării Naţionale a respins contestaţia formulată împotriva deciziei nr. 75884 din 05.06.2013.

Prin decizia nr. 4873 din 7 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2013, definitivă, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de anulare a deciziei nr. 75884 din 05.06.2013.

Ulterior, prin încheierea penală nr. 116 din 26 august 2020, pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti în dosarul nr. x/2020, definitivă, au fost desfiinţate adeverinţa nr. x din 17.05.2013 şi adeverinţa nr. x din 20.01.2012, aflate în original la emitenta Unitatea Militară nr. 2301 Bucureşti, precum şi S.V.R.L. nr. A727 din 04.03.2013, aflată în original la emitenta Unitatea Militară nr. 02409 Bucureşti.

A susţinut revizuentul că a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei definitive nr. 4873 din 7 decembrie 2015, însă prin decizia nr. 5123 din 21 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, definitivă, a fost respinsă cererea de revizuire. A invocat şi că, potrivit considerentelor instanţei de revizuire, procedura de recalculare a pensiei trebuie să fie reluată în baza unor înscrisuri legal întocmite.

Respectând această decizie, s-a adresat Tribunalului Bucureşti, solicitând instanţei să oblige pârâta la emiterea unei noi decizii de revizuire a pensiei reclamantului, începând cu 01.01.2011, pe baza înscrisurilor aflate la dosarul de pensie, fără a se ţine cont de înscrisurile desfiinţate prin încheierea penală nr. 116/26.08.2020.

Deşi în primă instanţă i s-a admis acţiunea, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin decizia nr. 5344 din 13 octombrie 2022, admiţând apelul pârâtei, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, reţinând că la dosarul de pensie al reclamantului nu se află situaţia reală a veniturilor acestuia, impunându-se emiterea unor noi înscrisuri.

Revizentul a arătat că, prin decizia nr. 5344 din 13 octombrie 2022, a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 5123 din 21 decembrie 2020, în ceea ce priveşte modalitatea de revizuire a pensiei.

Astfel, prin decizia nr. 5123 din 21 decembrie 2020, instanţa nu a stabilit obligativitatea emiterii altor înscrisuri. De asemenea, s-a reţinut că revizuirea drepturilor de pensie trebuie să se realizeze în condiţiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2011, aceste dispoziţii menţionând că revizuirea se face pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar. Potrivit revizuentului, ulterior desfiinţării înscrisurilor de către instanţa penală, unităţile militare competente nu au transmis pârâtei o altă situaţie privind veniturile sale, cu consecinţa că, revizuirea trebuie să se realizeze pe baza actelor aflate deja la dosarul de pensie.

Or, în mod greşit, instanţa de apel, încălcând cele reţinute prin decizia nr. 5123 din 21 decembrie 2020, a motivat că revizuirea drepturilor nu se poate face decât prin emiterea unor înscrisuri noi, care să ateste situaţia reală a veniturilor sale.

Revizuentul a invocat încălcarea autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 5123 din 21 decembrie 2020 şi sub aspectul situaţiei de fapt reţinute, arătând că, în mod greşit, instanţa de apel a apreciat că, prin decizia anterioară, s-ar fi reţinut cu putere de lucru judecat că, prin emiterea ultimei situaţii a veniturilor realizate lunar, unitatea militară în cauză a revocat/modificat în parte documentul eliberat anterior.

A apreciat, în cele din urmă, că decizia a cărei revizuire o solicită a încălcat şi autoritatea de lucru judecat a încheierii penale nr. 116 din 26 august 2020, pronunţate de Tribunalul Militar Bucureşti, în dosarul nr. x/2020.

La data de 21 februarie 2023 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimată, prin care s-a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de revizuire.

4. Înalta Curte, analizând cererea de revizuire din perspectiva motivului prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmează să o respingă pentru considerentele care succed:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, iar dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea acesteia nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În continuare, art. 513 alin. (4) C. proc. civ. prevede că, dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre şi va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. civ., oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Aceste texte de lege vizează încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, concretizat în nesocotirea unei chestiuni litigioase tranşate anterior, raţiunea edictării lor constând în evitarea pronunţării unor hotărâri contradictorii.

În cauză, revizuentul invocă contrarietatea deciziei nr. 5344 din 13 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în raport cu decizia nr. 5123 din 21 decembrie 2020, pronunţată anterior, în revizuire, de către aceeaşi curte de apel, în dosarul nr. x/2020.

Înalta Curte aminteşte că pentru a se putea invoca motivul de revizuire referitor la hotărâri potrivnice trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii.

Astfel, pe lângă existenţa unor hotărâri definitive potrivnice care să fie pronunţate în dosare diferite şi să privească aceeaşi pricină, deci să fi existat tripla identitate de elemente, constând în aceleaşi părţi, acelaşi obiect, aceeaşi cauză, mai este necesar ca, în cel de-al doilea proces, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat ori, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat.

Dacă în acest din urmă proces prima hotărâre a fost invocată şi instanţa a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, partea nu o mai poate reitera pe calea revizuirii, deoarece se opune însăşi autoritatea de lucru judecat asupra rezolvării date excepţiei procesuale respective.

Se constată că, în cauză, această condiţie nu este îndeplinită.

Astfel, în primul litigiu, prin decizia nr. 5123 din 21 decembrie 2020, pronunţată în calea de atac a revizuirii, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a reţinut că, urmare a încheierii penale nr. 116 din 26 august 2020, documentaţia pe care s-a fundamentat decizia de revizuire a drepturilor de pensie nr. 75884 din 05.06.2013, nu mai există, retroactiv, fiind necesară emiterea altor înscrisuri corespunzătoare situaţiei reale a veniturilor părţii pentru revizuirea drepturilor, în condiţiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2011. De asemenea, s-a reţinut că procedura de revizuire a drepturilor de pensie trebuie reluată în baza unor înscrisuri legal întocmite.

Ulterior, în al doilea proces, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de revizuire a pensiei, începând cu 01.01.2011, pe baza înscrisurilor aflate la dosarul de pensie, fără a fi avute în vedere înscrisurile desfiinţate prin încheierea penală nr. 116/26.08.2020.

Prin decizia nr. 5344 din 13 octombrie 2022, pronunţată în apel de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a cărei revizuire se solicită, curtea de apel a reţinut că "decizia civilă nr. 5123/21.12.2020 (...) se impune cu putere de lucru judecat şi în prezenta cauză, însă nu în interpretarea reţinută de tribunal".

Curtea de apel a reţinut situaţia de fapt stabilită cu putere de lucru judecat prin decizia anterioară, respectiv aceea că înscrisurile din dosarul de pensie al reclamantului, anterioare celor desfiinţate, nu pot sta la baza recalculării pensiei, deoarece aceste înscrisuri au fost revocate prin emiterea actelor desfiinţate.

În continuare, a stabilit că reclamantului trebuie, mai întâi, să i se emită noi acte referitoare la veniturile obţinute şi, mai apoi, în baza acestora, să îi fie revizuite drepturile de pensie, arătând că, în acelaşi sens, s-a exprimat instanţa, anterior, în cuprinsul deciziei nr. 5123 din 21 decembrie 2020.

În cel de-al doilea litigiu, motivat şi de faptul că pârâta nu este competentă să emită documente privind veniturile obţinute de reclamant, concluzia instanţei a fost în sensul că tribunalul a admis în mod greşit acţiunea.

Aşa cum rezultă din considerentele hotărârii atacate, revizuentul a invocat, atât în faţa primei instanţe, cât şi a instanţei de apel, autoritatea de lucru judecat cu efect pozitiv a deciziei nr. 5123 din 21 decembrie 2020, iar instanţele de fond s-au pronunţat asupra acestui aspect.

Reţine, aşadar, Înalta Curte, că, în cel de-al doilea proces, a fost dezbătută şi valorificată autoritatea de lucru judecat cu efect pozitiv a deciziei nr. 5123 din 21 decembrie 2020.

Este lipsit de relevanţă pentru soluţionarea cererii de revizuire că, în raport cu considerentele deciziei nr. 5123 din 21 decembrie 2020, instanţa de apel a ajuns la o concluzie diferită faţă de cea a tribunalului, pronunţând, cu caracter definitiv, o hotărâre în favoarea poziţiei procesuale exprimate de pârâtă, determinantă fiind doar analiza autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 5123 din 21 decembrie 2020.

Or, tocmai analiza din cadrul deciziei nr. 5344 din 13 octombrie 2022 asupra autorităţii de lucru judecat a problemelor dezlegate prin decizia nr. 5123 din 21 decembrie 2020 probează neîndeplinirea condiţiei de admisibilitate a cererii de revizuire privitoare la contrarietatea hotărârilor.

Prin aceea că a analizat şi a dat eficienţă efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, dezlegările oferite de instanţa de apel, prin decizia nr. 5344 din 13 octombrie 2022, au intrat ele însele în puterea lucrului judecat, nemaiputând fi contrazise.

Revizuentul îşi exprimă dezacordul faţă de decizia instanţei de apel supusă revizuirii, criticând soluţia de respingere a cererii sale de chemare în judecată, însă aspectele invocate nu pot fi cenzurate de instanţa învestită cu cererea de revizuire, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte, verificând, în calitatea sa de instanţă de retractare, numai condiţiile de admisibilitate a revizuirii, respectiv dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri, nu poate realiza un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei deciziei supuse revizuirii. În caz contrar, s-ar deschide o cale de reformare a hotărârii atacate, ceea ce este inadmisibil în raport cu caracterul definitiv al deciziei nr. 5344 din 13 octombrie 2022.

Res judicata presupune că, odată ce o hotărâre civilă a devenit definitivă, aceasta să nu mai fie pusă sub semnul întrebării. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în mod constant, că revizuirea, cale extraordinară de atac, de retractare, nu se poate transforma într-un apel sau recurs deghizat prin care s-ar obţine o rejudecare a cauzei, întrucât s-ar aduce atingere prezumţiei de validitate a hotărârilor judecătoreşti definitive, principiului securităţii raporturilor juridice şi dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (cauzele Costache şi alţii c. României, nr. 30464/03, Stanca Popescu c. României, nr. 8.727/03, Eugenia, Doina Duca c. Moldovei, nr. 75/07 şi altele).

În cauză, câtă vreme autoritatea de lucru judecat cu efect pozitiv a deciziei nr. 5123 din 21 decembrie 2020 a fost supusă analizei instanţei în cel de-al doilea proces, în care s-a pronunţat decizia nr. 5344 din 13 octombrie 2022, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, formulată în baza dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este neîntemeiată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 5344 din 13 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 5344 din 13 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 februarie 2023.