Sheep-sale price claim upheld; hidden-defect defense requires counterclaim, appeal rejected

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 26 noiembrie 2020, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă sub număr de dosar x/2020 şi completată în procedura prealabilă la 7 ianuarie 2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat instanţei obligarea pârâtei la plata sumei de 231 385,20 RON, cu titlu de preţ al mărfii livrate şi a dobânzii legale penalizatoare aferente calculate de la data de 01.02.2018.

Prin încheierea din 6 aprilie 2021, Tribunalul Bucureşti a încuviinţat parţial proba cu interogatoriu şi a respins proba cu martori ca nefiind utilă cauzei şi proba cu expertiză tehnică în specialitatea zootehnie, ca nefiind pertinentă în raport cu împrejurarea că pârâta nu a formulat pretenţii proprii în litigiu.

Prin sentinţa civilă nr. 1370 din 19 mai 2021, Tribunalul Bucureşti a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 231 385,20 RON, cu titlu de preţ al bunurilor livrate şi dobânda legală penalizatoare aplicabilă în raporturile dintre profesionişti, prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, calculată începând cu data scadenţei facturii x/2018 până la data achitării integrale a debitului pretins.

Împotriva acestei sentinţe, precum şi a încheierii din 6 aprilie 2021, a declarat apel pârâta, solicitând anularea lor, cu consecinţa rejudecării cauzei.

Prin decizia civilă nr. 847A/2022 din 25 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost admis apelul formulat de apelanta B. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 1370 din 19 mai 2021 şi a încheierii din 6 aprilie 2021, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata A.; a fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 181.385,2 RON cu titlul de rest de preţ al bunurilor livrate. S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 847A/2022 din 25 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 847A/2022 din 25 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

În argumentarea recursului, a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel a îmbrăţişat în mod eronat optica instanţei de fond, reţinând că atât pentru invocarea excepţiei de neexecutare a contractului, cât şi pentru invocarea garanţiei vânzătorului pentru viciile ascunse, era necesară promovarea unei cereri reconvenţionale din partea recurentei-pârâte.

De asemenea, în hotărârea atacată, instanţa de apel a reţinut faptul că existenţa unei pretinse acceptări din partea pârâtei cu privire la reducerea preţului nu a fost probată, iar din examinarea tezei probatorii nu ar fi rezultat că probele solicitate ar fi avut în vedere acest aspect.

Este evident faptul că instanţa de apel în mod eronat a reţinut acest aspect, având în vedere că recurenta prin intermediul probei testimoniale cu martorul C. a dorit să dovedească tocmai poziţia sa procesuală cu privire la reducerea de comun acord a preţului mărfii achiziţionate, aspect discutat la întâlnirea din cursul lunii mai 2018.

Precizează că B. S.R.L. nu a dorit să atragă răspunderea contractuala a intimatei, ci refuzul de plată integrală a facturii a fost unul justificat prin raportare la garanţia contra viciilor ascunse ale bunurilor şi obligaţia cocontractantului de a-şi îndeplini în mod corespunzător propriile obligaţii.

Cu alte cuvinte, recurenta a individualizat prejudiciul suferit ca urmare a achiziţionării de la intimată a unei cantităţi de marfă viciată, ca modalitate de dovedire a cuantumului reducerii preţului.

Subliniază că în doctrină este acceptat faptul că neîndeplinirea obligaţiilor de către una dintre părţi declanşează în favoarea celeilalte părţi puterea de a opta pentru invocarea excepţiei de neexecutare a obligaţiilor contractuale. Refuzul executării obligaţiei asumată în condiţiile legii este justificat în situaţia unei neexecutări totale, parţiale sau necorespunzătoare a obligaţiilor de către cocontractant.

Excepţia de neexecutare a contractului a fost invocată tocmai pentru a justifica reducerea corespunzătoare a preţului şi conduita recurentei în sensul de a efectua plata parţială a contravalorii mărfii.

Pe de altă parte, instanţa a trecut cu vederea garanţia contra viciilor ascunse ale bunurilor invocată de recurentă ca şi apărare, care pe lângă excepţia de neexecutare, justifică poziţia acesteia de refuz a achitării integrale a preţului mărfii.

Doctrina şi practica judiciară apreciază că este ascuns acel viciu care, la data predării, nu putea fi descoperit, fără asistenţă de specialitate, de către un cumpărător prudent şi diligent, astfel cum este situaţia în prezenta speţă, întrucât starea de gestaţie a femelelor nu putea fi descoperită fără o verificare amănunţită, de către o persoană de specialitate.

Redând prevederile art. 1709 şi art. 1710 C. civ., arată că marfa achiziţionată prezenta vicii ascunse, întrucât femelele erau gestante în număr de 453 de capete, astfel cum reiese din Procesul-verbal din 29.01.2018 şi Procesul-verbal din data de 20.02.2018, înscrisuri care au fost depuse la dosarul cauzei în faţa instanţei de fond odată cu întâmpinarea, acest fapt cauzându-ne un prejudiciu semnificativ.

Subliniază că prejudiciul suportat de recurentă ca urmare a livrării de către intimată a unor bunuri ce prezentau vicii ascunse a fost invocat ca şi modalitate de dovedire a cuantumului reducerii preţului şi implicit pentru justificarea refuzului de plată integrală a contravalorii mărfii.

Cu referire la diminuarea preţului, arată că prejudiciul a cauzat de numărul celor 162 de ovine, pe care nu a reuşit să le valorifice, raportat la suportarea unor costuri semnificative cu privire la necesitatea alocării unor resurse suplimentare pentru a crea condiţiile necesare naşterii mieilor, adăpostirea şi întreţinerea ovinelor, imposibilitatea de a vinde marfa achiziţionată la valoarea pieţei.

Conchizând, precizează că intimata a vândut o marfă necorespunzătoare calitativ, contrar înţelegerii dintre părţi, recurenta fiind îndreptăţită să uzeze de toate mijloacele legale pentru reducerea corespunzătoare a preţului, în speţă fiind aplicabilă garanţia contra viciilor ascunse ale bunurilor, şi, implicit excepţia de neexecutare a contractului.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului.

Prealabil, excepţia nulităţii recursului declarat de către pârâtă nu este întemeiată, având în vedere că anumite critici pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi invocat de recurentă.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Se impune observaţia că, în ierarhia căilor de atac, recursul este o cale de atac extraordinară, spre deosebire de apel, care este o cale de atac ordinară şi devolutivă, fiind limitat numai la motivele de nelegalitate ale hotărârii recurate expres şi limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În consecinţă, Înalta Curte va reţine spre examinare numai acele critici ce pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. şi care se referă strict la aspecte de nelegalitate.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate de recurentă, casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, însă, în cauză, nu este incident acest motiv de recurs, pentru considerentele care urmează.

Este ştiut că excepţia de neexecutare a contractului (exceptio non adimpleti contractus) reprezintă dreptul oricăreia din părţile unui contract bilateral, sinalagmatic, de a refuza îndeplinirea obligaţiilor pe care şi le-a asumat, atâta vreme cât cealaltă parte nu-şi îndeplineşte propriile sale obligaţii.

Or, este de necontestat că nu se poate pune semnul egalităţii între excepţia de neexecutare a contractului şi invocarea neexecutării corespunzătoare a obligaţiilor contractuale (în sensul că marfa livrată nu a corespuns din punct de vedere calitativ).

Aşa fiind, procedând la o examinare reală a problemelor esenţiale deduse judecăţii, în raport de situaţia de fapt reţinută, instanţa de apel a constatat cu justeţe că B. S.R.L. urmăreşte în realitate acoperirea unui prejudiciu produs prin executarea pretins necorespunzătoare a obligaţiei de livrare sau diminuare a preţului bunurilor ca urmare a aplicării regulilor privind garanţia vânzătorului pentru vicii ascunse, în condiţiile în care pârâtei i-au fost livrate toate bunurile ce au format obiectul vânzării.

Redând dispoziţiile art. 1710 alin. (1) lit. d) C. civ., conform cărora: "în temeiul obligaţiei vânzătorului de garanţie contra viciilor, cumpărătorul poate obţine, după caz: c) reducerea corespunzătoare a preţului", recurenta-pârâtă reiterează o executare necorespunzătoare a contractului, precizând că aceasta a fost invocată pentru a justifica reducerea corespunzătoare a preţului şi conduita sa în sensul de a efectua plata parţială a contravalorii mărfii.

Contrar susţinerilor recurentei, în mod legal instanţa de control judiciar a apreciat că o atare analiză, în legătură exclusiv cu elementele răspunderii vânzătorului, nu poate fi făcută, în condiţiile în care pârâta nu a învestit instanţa cu soluţionarea unei acţiuni în răspundere contractuală întemeiată pe contractul de vânzare-cumpărare, printr-o eventuală cerere reconvenţională, acesta fiind mijlocul procedural prin care pârâtul dintr-un proces pendinte formulează pretenţii proprii împotriva reclamantului.

De altfel, s-a arătat că la dosarul de fond există probe că pârâtă a promovat o acţiune separată împotriva reclamantei, acţiune având ca obiect obligarea acesteia la plata unui prejudiciu cauzat de îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale de a livra ovine sănătoase şi care să nu fie gestante.

Totodată, se cuvine menţionat că instanţa nu poate interveni în acordul de voinţă al părţilor în sensul reducerii preţului, iar, în cauză, apelul, prin efectul său devolutiv, a permis instanţei să conchidă că existenţa unei pretinse acceptări din partea pârâtei cu privire la reducerea preţului nu a fost probată.

Astfel, în condiţiile în care restabilirea situaţiei de fapt şi interpretarea probelor aflate la dosar excedează competenţei instanţei de recurs, se impune respingerea criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigenţele impuse de art. 488 C. proc. civ.

Pentru raţiunile înfăţişate, constatând că nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi invocat de recurentă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., văzând şi prevederile art. 499 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 847A/2022 din 25 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca nefondat, menţinând decizia recurată, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 847A/2022 din 25 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2022.