Cassation annuls claimants' appeal as invalid; ANL's appeal rejected, preserving partial damages award for non-prescribed period.

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2022

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii Agenţia Naţională pentru Locuinţe (ANL), Ministerul Dezvoltării Regionale si Turismului, Consiliul Local al Sectorului 1 Bucureşti, Sectorul 1 Bucureşti, Consiliul Judeţean Ilfov, Judeţul Ilfov, Oraşul Voluntari, Consiliul Local Voluntari, Municipiul Bucureşti, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, C. S.A., Distrigaz Sud Reţele S.R.L., solicitând ca prin hotărâre ce se va pronunţa să se dispună:

I. În principal:

- să fie obligată pârâta Agenţia Naţională pentru Locuinţe (în continuare ANL) în temeiul răspunderii civile contractuale, la plata sumei de 833,33 euro/luna (respectiv 3.762,23 RON/luna, la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016) pentru perioada cuprinsă între data de 28.11.2008 şi data depunerii cererii de chemare în judecată, respectiv 28.11.2016, în total suma provizorie de 80.000 euro (echivalentul sumei de 361.176 RON la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016), cu titlu de daune interese, constând în:

- contravaloarea lipsei de folosinţă în sumă de 700 euro/luna (echivalentul sumei de 3.160,29 RON/luna la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016) pentru perioada cuprinsă între 28.11.2008 si 28.11.2016, în sumă totală de 67.200 euro (echivalentul a 303.387,84 RON la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016), (evaluată provizoriu, până la stabilirea prin expertiza tehnică de evaluare a sumei exacte) până la data de 24.10.2014, precum şi contravaloarea lipsei de folosinţă ce se va acumula până la data finalizării complete a Cartierului Henri Coandă din care face parte şi locuinţa tip C32S din localitatea Voluntari, judeţul Ilfov cu număr cadastral x şi înscris în CF individuală nr. 3989 conform încheierii nr. 12605/16.07.2004.

- daune morale în sumă de 133,33 euro/lună (echivalentul sumei de 601,944 RON/lună la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016) pentru perioada cuprinsă între 28.11.2008 si 28.11.2016, în sumă totală de 12.799,68 euro (echivalentul a 57.786,7152 RON la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016) până la data de 24.10.2014, precum şi daunele morale ce se vor acumula până la data finalizării complete a Cartierului Henri Coandă din care face parte şi locuinţa tip C32S din localitatea Voluntari, judeţul Ilfov cu număr cadastral x şi înscris în CF individuală nr. 3989 conform încheierii nr. 12605/16.07.2004.

II. În subsidiar:

- să fie obligate pârâtele Agenţia Naţională pentru Locuinţe (ANL) întotdeauna în temeiul răspunderii contractuale şi Ministerul Dezvoltării Regionale si Turismului, Judeţul Ilfov, Consiliul Judeţean Ilfov, Oraşul Voluntari, Consiliul Local Voluntari, Distrigaz Sud Reţele S.R.L., Municipiul Bucureşti, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, C. S.A., Sectorul 1 Bucureşti, Consiliul Local al Sectorului 1 Bucureşti, in principal in temeiul răspunderii contractuale şi în subsidiar in solidum la plata sumei de 833,33 euro/lună (respectiv 3.762,23 RON/luna, la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016) pentru perioada cuprinsă între data de 28.11.2008 şi data depunerii cererii de chemare în judecată, respectiv 28.11.2016, în total suma provizorie de 80.000 euro (echivalentul sumei de 361.176 RON la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016) constând în:

- contravaloarea lipsei de folosinţă în sumă de 700 euro/lună (echivalentul sumei de 3.160,29 RON, la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016) pentru perioada cuprinsă între 28.11.2008 si 28.11.2016, în sumă totală de 67.200 euro (echivalentul a 303.387,84 RON la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016), (evaluată provizoriu, până la stabilirea prin expertiza tehnică de evaluare a sumei exacte) până la data de 24.10.2014 precum şi contravaloarea lipsei de folosinţă ce se va acumula până la data finalizării complete a Cartierului Henri Coandă din care face parte şi locuinţa tip C32S din localitatea Voluntari, judeţul Ilfov cu număr cadastral x şi înscris in CF individuala nr. 3989 conform încheierii nr. 12605/16.07.2004.

- daune morale în sumă de 133,33 euro/lună (echivalentul sumei de 601,94 RON, la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016) pentru perioada cuprinsa între 28.11.2008 şi 28.11.2016, în sumă totală de 12.799,68 euro (echivalentul a 57.786,71 la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016), pana la data de 24.10.2014, precum şi daunele morale ce se vor acumula până la data finalizării complete a Cartierului Henri Coandă din care face parte şi locuinţa tip C32S din localitatea Voluntari, judeţul Ilfov cu număr cadastral x şi înscris în CF individuală nr. 3989 conform încheierii nr. 12605/16.07.2004.

III. să fie obligate la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză, în mod determinat în ceea ce priveşte suma de plată pentru fiecare pârâtă în parte.

La data de 19.06.2017 reclamanţii A. şi B. au depus cerere adiţională modificatoare a cererii de chemare în judecată solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

I. În principal: să fie obligată pârâta Agenţia Naţională pentru Locuinţe (în continuare ANL) în temeiul răspunderii civile contractuale, la plata sumei de 833,33 euro/lună (respectiv 3.762,23 RON/luna, la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016) pentru perioada cuprinsă între data de 30.08.2009 şi data depunerii cererii de chemare în judecată, respectiv 28.11.2016, în total suma provizorie de 72.499,71 euro (echivalentul sumei de 327.314,4407 RON la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016), cu titlu de daune interese, constând în:

- contravaloarea lipsei de folosinţă în suma de 700 euro/luna (echivalentul sumei de 3.160,29 RON/luna la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016) pentru perioada cuprinsa intre 30.08.2009 si 24.10.2014, în sumă totală de 43.400 euro (echivalentul a 195.937,98 RON la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016), (evaluată provizoriu, până la stabilirea prin expertiză tehnică de evaluare a sumei exacte)

- contravaloarea imposibilităţii cedării folosinţei, în sumă de 700 euro/lună (echivalentul sumei de 3.160,29 RON/lună la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016) pentru perioada cuprinsă între data preluării imobilului, respectiv 24.10.2014 şi data depunerii cererii de chemare în judecată, respectiv 28.11.2016, în sumă totală de 43.400 euro (echivalentul a 79.007,25 RON la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016), (evaluată provizoriu, până la stabilirea prin expertiza tehnică de evaluare a sumei exacte), precum şi contravaloarea imposibilităţii cedării folosinţei ce se va acumula până la data recepţiei la terminarea lucrărilor Cartierului Henri Coandă din care face parte şi locuinţa tip C32S din localitatea Voluntari, judeţul Ilfov cu număr cadastral x şi înscris în CF individuală nr. 3989 conform încheierii nr. 12605/16.07.2004.

- daune morale în sumă de 133,33 euro/lună (echivalentul sumei de 601,944 RON/lună la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016) pentru perioada cuprinsă între 30.08.2009 şi 28.11.2016, în sumă totală de 11.599,71 euro (echivalentul a 52.369,2107 RON la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016), precum şi daunele morale ce se vor acumula până la data finalizării complete a Cartierului Henri Coanda din care face parte şi locuinţa tip C32S din localitatea Voluntari, judeţul Ilfov cu număr cadastral x şi înscris în CF individuală nr. 3989 conform încheierii nr. 12605/16.07.2004.

II. În subsidiar:

- să fie obligate pârâtele Agenţia Naţională pentru Locuinţe (ANL) întotdeauna in temeiul răspunderii contractuale şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Judeţul Ilfov, Consiliul Judeţean Ilfov, Oraşul Voluntari, Consiliul Local Voluntari, Distrigaz Sud Reţele S.R.L., Municipiul Bucureşti, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, C. S.A., Sectorul 1 Bucureşti, Consiliul Local al Sectorului 1 Bucureşti, in principal in temeiul răspunderii contractuale şi în subsidiar în temeiul răspunderii delictuale în solidar la plata sumei de 833,33 euro/lună (respectiv 3.762,23 RON/lună, la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016) pentru perioada cuprinsă între data de 30.08.2009 şi data depunerii cererii de chemare în judecată, respectiv 28.11.2016, în total suma provizorie de 72.499,71 euro (echivalentul sumei de 327.314,4407 RON la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016) constând în:

- contravaloarea lipsei de folosinţă în sumă de 700 euro/lună (echivalentul sumei de 3.160,29 RON, la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016) pentru perioada cuprinsă între 30.08.2009 şi 28.11.2016, în sumă totală de 60.900 euro (echivalentul a 274.945,23 RON la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016), (evaluată provizoriu, până la stabilirea prin expertiză tehnică de evaluare a sumei exacte)

- contravaloarea imposibilităţii cedării folosinţei, în suma de 700 euro/luna (echivalentul sumei de 3.160,29 RON/luna la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016) pentru perioada cuprinsa intre data preluării imobilului, respectiv 24.10.2014 şi data depunerii cererii de chemare în judecată, respectiv 28.11.2016, în sumă totală de 43.400 euro (echivalentul a 79.007,25 RON la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016), (evaluată provizoriu, până la stabilirea prin expertiza tehnică de evaluare a sumei exacte), precum şi contravaloarea imposibilităţii cedării folosinţei ce se va acumula până la data finalizării complete a Cartierului Henri Coandă din care face parte şi locuinţa tip C32S din localitatea Voluntari, judeţul Ilfov cu număr cadastral x şi înscris în CF individuală nr. 3989 conform încheierii nr. 12605/16.07.2004.

- daune morale în suma de 133,33 euro/luna (echivalentul sumei de 601,94 RON, la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016) pentru perioada cuprinsa intre 30.08.2009 şi 28.11.2016, în sumă totală de 11.571 euro (echivalentul a 52.239,5937 la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016), precum şi daunele morale ce se vor acumula până la data finalizării complete a Cartierului Henri Coandă din care face parte şi locuinţa tip C32S din localitatea Voluntari, judeţul Ilfov cu număr cadastral x şi înscris în CF individuală nr. 3989 conform încheierii nr. 12605/16.07.2004.

III. să fie obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză, în mod determinat în ceea ce priveşte suma de plată pentru fiecare pârâta în parte.

Prin încheierea interlocutorie din 30 ianuarie 2018 tribunalul a admis excepţiile lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâţilor Consiliul Local Voluntari, Consiliul Judeţean Ilfov, Consiliului Local al Sectorului 1 Bucureşti, Consiliul General al Municipiului Bucureşti; a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamanţilor, ca neîntemeiată.

În motivare instanţa a reţinut că obligaţiile care ţin de finalizarea lucrărilor şi predarea locuinţei "la cheie" sunt în curs de executare ca urmare a prorogării succesive a contractului de antrepriză generală cu actele sale adiţionale. Reclamanţii, în calitate de beneficiari, nu au solicitat desfiinţarea contractelor, cu plata unor daune-interese pentru executare, ci au optat pentru menţinerea în fiinţă, solicitând executarea obligaţiilor cumulat cu despăgubirile pentru întârzierea în executare. Deoarece dreptul principal de a cere executarea contractului este actual, tribunalul apreciază că şi dreptul reclamanţilor de a pretinde despăgubiri pentru întârzierea executării prezintă aceleaşi caractere juridice, fiind apreciată ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 2722 din 11 decembrie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte cererea principală îndreptată împotriva pârâtei ANL, a obligat pârâta ANL să plătească reclamanţilor suma de 45.870 euro, în echivalentul în RON la data plăţii, cu titlu de contravaloare lipsă de folosinţă pentru perioada 30.08.2009-24.10.2014; suma de 11.599,71 euro, în echivalentul în RON la data plăţii, reprezentând daune morale pentru perioada 30.08.2009-28.11.2016; 16.316,74 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, a respins restul pretenţiilor ca neîntemeiate, a respins ca rămas fără obiect petitul subsidiar, a respins ca rămase fără obiect excepţiile invocate de pârâte faţă de petitul subsidiar şi cererile de chemare în garanţie, a obligat reclamanţii la plata sumei de 2500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtul Oraşul Voluntari.

Împotriva sentinţei civile nr. 3722 din 11 decembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă au formulat apel reclamanţii A. şi B., solicitând schimbarea în parte a acesteia, în ceea ce priveşte respingerea daunelor materiale aferente perioadei cuprinsă între 24.10.2014-28.11.2016 şi în continuare până în 28.12.2017, cu obligarea ANL la plata cheltuielilor de judecată făcute în apel.

AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU LOCUINŢE a formulat apel împotriva încheierii de şedinţă din 30 ianuarie 2018 şi a sentinţei civile nr. 3722 din 11 decembrie 2018 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin care a solicitat admiterea apelului şi modificarea încheierii şi sentinţei apelate în sensul respingerii acţiunii, în principal ca prescrisă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată.

JUDEŢUL ILFOV a formulat întâmpinare şi apel provocat prin care a solicitat ca în principal instanţa să respingă apelul formulat de pârâta ANL împotriva sentinţei civile nr. 3722 din 11 decembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în subsidiar, în măsura în care se admite apelul ANL şi se dispune obligarea pârâţilor, printre care şi Judeţul Ilfov la plata în solidar a despăgubirilor solicitate, să admită şi apelul provocat formulat împotriva intimatei MDRAP.

Prin încheierea din 2 iulie 2020, instanţa de apel a admis excepţia inadmisibilităţii apelului provocat formulat de Judeţul Ilfov, faţă de împrejurarea că în prezentul apel JUDEŢUL ILFOV nu are calitatea de parte, raportat la obiectul cererilor de apel.

Prin decizia civilă nr. 950A din 30 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost respins ca inadmisibil, apelul provocat formulat de Judeţul Ilfov.

A fost admis apelul formulat de apelanta pârâtă Agenţia Naţională pentru Locuinţe împotriva încheierii din 30 ianuarie 2018 şi împotriva sentinţei civile nr. 3722 din 11 decembrie 2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi A. şi B..

A fost admis apelul formulat de apelanţii-reclamanţi A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 3722 din 11 decembrie 2018, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Agenţia Naţională pentru Locuinţe.

A fost schimbată în parte încheierea din 30 ianuarie 2018 şi sentinţa civilă nr. 3722 din 11 decembrie 2018, în sensul că a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru creanţa constând în contravaloarea lipsei de folosinţă pentru perioada 30.08.2009-28.11.2013 şi, pe cale de consecinţă, au fost respinse ca prescrise pretenţiile aferente acestei perioade.

A fost respinsă cererea având ca obiect acordarea daunelor morale, ca neîntemeiată.

A fost anulată în parte sentinţa civilă nr. 3722 din 11 decembrie 2018, în ce priveşte capătul din cererea modificatoare având ca obiect contravaloarea imposibilităţii cedării folosinţei şi, rejudecând, a respins acest capăt de cerere, ca neîntemeiat.

Au fost menţinute, în rest, dispoziţiile sentinţei atacate.

Împotriva deciziei civile nr. 950A din 30 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamanţii A. şi B. şi pârâta Agenţia Naţională pentru Locuinţe au formulat cereri de recurs.

Recurenţii-reclamanţi A. şi B. au invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., au susţinut, în esenţă, că motivele contradictorii sunt cuprinse în raţionamentul expus de curtea de apel în sensul că locuinţa nu a fost recepţionată la terminarea lucrărilor, dar că reclamanţii nu au făcut dovada imposibilităţii închirierii.

Or, atât timp cât o construcţie nu are realizată recepţia la terminarea lucrărilor, ea nu este finalizată şi nici nu poate fi închiriată, fiind în prezenţa unei imposibilităţi absolute, obiective şi legale, care se dovedeşte prin absenţa procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor şi nu prin oferte de închiriere expuse pe piaţa relevantă, pentru că absenţa recepţiei la terminarea lucrărilor este o chestiune de legalitate şi de siguranţă publică, iar recurenţii-reclamanţi nu puteau intra într-o abordare contra legii, să expună oferte de închiriere a unei construcţii care nu îndeplineşte condiţiile legale.

Pe lângă faptul că în raportul de expertiză există determinată chiria de piaţă pe perioada aferentă cererii adiţionale, respectiv între 24.10.2014 - 28.11.2016 şi în continuare) prejudiciul fiind cuantificat, prin urmare cert sub acest aspect şi că determinarea prejudiciului şi a despăgubirii sunt operaţiuni pe care judecătorul le face pe baza probelor şi nu expertul tehnic, faptul că nu se închiriază construcţii nefinalizate înseamnă că prejudiciul este cert sub aspectul existentei sale, constând în imposibilitatea cedării folosinţei (fructus).

Motivele contradictorii, mai susţin recurenţii, sunt cuprinse în raţionamentul expus de curtea de apel în sensul că, deşi casa este neterminată şi nu s-a realizat recepţia la terminarea lucrărilor (nici în prezent nu este realizată), operaţiune care se desfăşoară în condiţiile strict prevăzute de Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii şi Regulamentul privind recepţia construcţiilor din 19.05.2001 şi că nu există branşamente la utilităţi, sigur recurenţii-reclamanţi au folosit-o şi că acest aspect al nerealizării recepţiei nu este relevant în ceea ce priveşte întrunirea elementelor răspunderii civile, respectiv prejudiciul.

Subsumat motivului de casare reglementat de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., recurenţii susţin, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 480 C. civ. de la 1864, art. 44 din Constituţia României şi art. 45 din Constituţia României.

Se arată că instanţa de apel a reţinut, în baza constatărilor din raportul de expertiză tehnică că, deşi recepţia la terminarea lucrărilor privind locuinţa nu era făcută şi branşamentele la utilităţi nu erau realizate (şi nici nu sunt realizate nici în prezent), reclamanţii nu sunt îndreptăţiţi la contravaloarea imposibilităţii cedării folosinţei (fructus), pentru că locuinţa a fost contractată doar pentru a locui şi nicidecum pentru a putea fi folosită în alt mod (prin închiriere).

Or, această motivare este nelegală, apreciază recurenţii, întrucât vine în contradicţie cu dreptul reclamanţilor de a se bucura de toate atributele dreptului de proprietate asupra locuinţei contractate, de care au fost privaţi tocmai din cauza neexecutării obligaţiilor de către pârât.

Instanţa de apel, prin aplicarea greşită a dispoziţii legale evocate, cât şi prin aplicarea greşita a dispoziţiilor legale privind determinarea prejudiciului şi a reparaţiei, a apreciat că dacă, construcţia a fost contractată pentru locuinţă, recurenţii reclamanţi sunt obligaţi să stea în ea şi nu pot fi despăgubiţi decât pentru lipsa de folosinţă, iar predarea locuinţei înseamnă şi folosinţa ei, chiar dacă la data predării aceasta nu era recepţionată la terminarea lucrărilor şi nu avea branşamente pentru utilităţi, iar pentru realizarea unor lucrări de suplinire a acestora a trecut un timp semnificativ.

Sub un ultim aspect, în opinia recurenţilor, hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 988 raportat la art. 1084-1086 C. civ. de la 1864, determinarea prejudiciului şi a reparaţiei aferente cererii adiţionale constând în contravaloarea procurării folosinţei (fructus).

În acest context, arată că determinarea prejudiciului şi determinarea reparaţiei sunt operaţiuni sau activităţi interdependente, ce constituie premisele obiective ale realizării răspunderii civile şi sunt atributul exclusiv al judecătorului şi nicidecum al expertului tehnic, care este limitat la chestiuni tehnice şi nu la aprecieri privind certitudinea prejudiciului.

Însă, în cazul de faţă, Curtea de Apel Bucureşti a lăsat expertul tehnic să facă această operaţiune prin preluarea punctului său de vedere, în sensul că nu se poate calcula chiria pentru un imobil nefinalizat şi neterminat, întrucât nimeni nu închiriază astfel de construcţii.

Or, din raportul de expertiză, subliniază recurenţii, rezultă că pentru perioada aferentă cererii adiţionale, respective între 24.10.2014 - 28.11.2016 chiria pe piaţa liberă pentru un imobil similar a fost determinată de expert prin răspunsul la obiectivul nr. 1, astfel cum a fost formulat în cererea adiţională, admis de instanţă şi reprodus de expert în raportul său.

Solicită admiterea recursului, casarea în parte a deciziei recurate, în ceea ce priveşte respingerea parţială a cererii adiţionale, respectiv daunele constând în contravaloarea imposibilităţii de procurare a folosinţei, pentru perioada 24.10.2014 - 28.11.2016 şi în continuate până la realizarea recepţiei la terminarea lucrărilor.

Intimatul-pârât Oraşul Voluntari a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesual pasive.

Pârâta Agenţia Naţională pentru Locuinţe a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului declarat de recurenţii-reclamanţi, susţinând în esenţă, că niciunul dintre motivele enumerate de către aceştia nu reprezintă motiv de recurs, fiind doar apărări ce ţin de fondul cauzei, pe care le-au formulat atât în faţa instanţei de fond, cât şi în faţa instanţei de apel.

Intimatul-pârât Municipiul Bucureşti a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesual pasive şi excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de recurenţii-reclamanţi în contradictoriu cu Municipiul Bucureşti.

În situaţia în care se va trece peste excepţia inadmisibilităţii, solicită admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a avea posibilitatea să-şi formuleze apărări în cauză, având în vedere că hotărârea recurată nu a fost pronunţată în contradictoriu cu Municipiul Bucureşti.

Intimata-pârâtă Distrigaz Sud Reţele S.R.L. a depus întâmpinare la recursurile formulate în cauză prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesual pasive, susţinând, în esenţă, că prin încheierea din 2 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti a stabilit cadrul procesual din apel în sensul că au calitatea de părţi reclamanţii A. şi B. şi de pârâta Agenţia Naţională pentru Locuinţe.

Recurenta-pârâtă Agenţia Naţională pentru Locuinţe a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi, în rejudecare, după casare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

În argumentarea cererii de recurs, redând prevederile art. 16 din Decretul nr. 167/1958, a susţinut, în esenţă, că pentru a nu fi prescris dreptul de a solicita despăgubiri constând în contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului, trebuie ca recunoaşterea făcută de ANL să vizeze pretenţiile solicitate de intimaţi.

Legea prevede în mod limitativ actele care întrerup prescripţia, acte care manifestă în mod clar şi neîndoielnic voinţa creditorului de a-şi executa dreptul său.

Or, din corespondenţa purtată între ANL şi celelalte părţi, nu se poate constata existenţa vreunui act/adresă care să se încadreaze în situaţiile prezentate în practica judecătorească şi care să determine "recunoaşterea" de către ANL de a plăti despăgubiri intimaţilor pentru neexecutarea obligaţiei asumate, aşa cum greşit reţine instanţa de apel.

ANL, subliniază recurenta, nu a recunoscut în vreun fel că ar avea obligaţia de a plăti despăgubiri intimaţilor pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractul de mandat, nefiind incidente prevederile art. 16 din Decretul nr. 167/1958.

Totodată, nu se poate susţine că în prezenta cauză suntem în prezenţa unor prestaţii succesive, obligaţiile pretins neexecutate, conform susţinerilor instanţei de apel, fiind acelea de asigurare a executării şi finalizării lucrărilor de edificare a construcţiei/de executare a lucrărilor edilitare.

Realizarea unor lucrări reprezintă o obligaţie uno ictu, independent de durata necesară realizării acestora.

Sub un alt aspect, apreciază ca fiind contradictorie motivarea instanţei de apel, fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., întrucât, pe de o parte, se reţine că:

"Nu s-a invocat şi nu s-a făcut dovada intervenirii vreunui caz de întrerupere sau suspendare a termenului de prescripţie având ca obiect daune interese pe o perioadă anterioară datei de 28.11.2013, iar, pe de altă parte, se reţine că în cauză a intervenit "efectul întreruptiv a cursului prescripţiei" prin emiterea unor adrese de către ANL în perioada 2008-2015.

Cu alte cuvinte, pentru perioada dinainte de 2013 nu a intervenit vreun caz de întrerupere sau suspendare a termenului de prescripţie, dar pentru perioada 2008-2015 a intervenit întreruperea termenului de prescripţie.

În drept au fost invocate în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât Oraşul Voluntari a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesual pasive, solicitând în principal să se constate că acesta nu are calitate procesual pasivă în declararea recursului de către ANL.

În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi, în rejudecare, să se constate că dreptul material la acţiune s-a prescris pentru întreaga perioadă dedusă judecăţii.

Intimatul-pârât Municipiul Bucureşti a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia excepţia lipsei calităţii sale procesual pasive şi excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de recurenta-pârâtă ANL în contradictoriu cu Municipiul Bucureşti.

În situaţia în care se va trece peste excepţia inadmisibilităţii, solicită admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a avea posibilitatea să-şi formuleze apărări în cauză, având în vedere că hotărârea recurată nu a fost pronunţată în contradictoriu cu Municipiul Bucureşti.

Reclamanţii A. şi B. au formulat întâmpinare prin care au solicitat, în esenţă, respingerea recursului declarat de pârâta Agenţia Naţională pentru Locuinţe, ca nefondat.

Intimata-pârâtă Distrigaz Sud Reţele S.R.L. a depus întâmpinare la recursurile formulate în cauză prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesual pasive, susţinând, în esenţă, că prin încheierea din 2 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti a stabilit cadrul procesual din apel în sensul că au calitatea de părţi reclamanţii A. şi B. şi de pârâta Agenţia Naţională pentru Locuinţe.

Prin încheierea din 21 septembrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a reţinut că, în raport de considerentele reţinute prin încheierea din 2 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi faţă de dispozitivul deciziei recurate, în recurs cadrul procesual este stabilit, având calitatea de recurenţi-reclamanţi A. şi B. şi recurentă-pârâtă AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU LOCUINŢE (ANL).

Prin aceeaşi încheiere, a fost admisă excepţia nulităţii recursului declarat de recurenţii B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 950A din 30 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă; a fost admis în principiu recursul declarat de recurenta AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU LOCUINŢE (ANL) împotriva deciziei civile nr. 950A din 30 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, fiind stabilit termen pentru soluţionarea recursului la data de 2 noiembrie 2022.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului declarat de recurenţii-reclamanţi B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 950A din 30 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.:

"cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform, art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ.:

"menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e, precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ.:

"aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin urmare, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Se constată că recurenţii-reclamanţi au indicat formal în susţinerea recursului dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textelor de lege indicate, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ.

Întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, la modalitatea în care au fost administrate şi analizate probele, precum şi succinta relatare a situaţiei de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Este de amintit că instanţa de apel ca instanţă devolutivă are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei acestora, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor dispuse.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunţate în apel, indiferent de gradul de nemulţumire al recurenţilor cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

Din expunerea argumentelor evocate de recurenţi rezultă cu evidenţă că s-au readus în discuţie chestiuni de fond care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Se observă că recurenţii au relatat opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanţa de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând exclusiv aspecte ce ţin de modalitatea în care instanţa a înţeles să-şi argumenteze soluţia adoptată în raport de stabilirea situaţiei de fapt reţinută în cauză.

În speţă, recurenţii tind, în realitate, la o restabilire a situaţiei de fapt, repunând în discuţie probele (constatările raportului de expertiză tehnică efectuată în cauză) şi solicitând instanţei de recurs să reconsidere concludenţa lor, ceea ce nu este permis în această fază procesuală, iar faptul că se indică anumite dispoziţii legale (ex: art. 480, art. 988 raportat la art. 1084-1086 C. civ. de la 1864; art. 44 şi art. 45 din Constituţie), fără să se susţină o minimă argumentaţie în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de C. proc. civ., nu poate să atragă nicio analiză.

În considerarea celor ce preced, constatând că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nici nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ, va anula recursul declarat de recurenţii-reclamanţi B., A. împotriva deciziei civile nr. 950A din 30 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, constată că recursul declarat de recurenta AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU LOCUINŢE (ANL) nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., hotărârea poate fi casată când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Subsumat acestui motiv de recurs, AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU LOCUINŢE (ANL) a susţinut, în esenţă, că motivarea hotărârii din apel este contradictorie, întrucât, pe de o parte, instanţa a reţinut că:

"Nu s-a invocat şi nu s-a făcut dovada intervenirii vreunui caz de întrerupere sau suspendare a termenului de prescripţie având ca obiect daune interese pe o perioadă anterioară datei de 28.11.2013, iar, pe de altă parte, a reţinut că în cauză a intervenit "efectul întreruptiv a cursului prescripţiei" prin emiterea unor adrese de către ANL în perioada 2008-2015.

Aspectele invocate de recurentă nu sunt de natură a schimba soluţia pronunţată şi nu justifică un interes al recurentei-pârâte, decurgând din invocarea motivului de recurs instituit de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Aceasta, întrucât, evocând fondul, instanţa de apel a prezentat argumentele atât în fapt, cât şi în drept în temeiul cărora a admis apelul pârâtei Agenţia Naţională pentru Locuinţe, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru creanţa constând în contravaloarea lipsei de folosinţă pentru perioada 30.08.2009-28.11.2013 şi, pe cale de consecinţă, a respins ca prescrise pretenţiile aferente acestei perioade, menţinând prevederile sentinţei apelate referitoare la acordarea despăgubirilor constând în contravaloarea lipsei de folosinţă pentru perioada neprescrisă, respectiv pentru o perioadă de 3 ani anteriori formulării cerii de chemare în judecată (29.11.2016).

Instanţa de prim control judiciar a reţinut aplicabilitatea prevederilor Decretului nr. 167/1958, raportat la momentul naşterii drepturilor şi obligaţiilor părţilor, respectiv data încheierii contractului de mandat, conform prevederilor art. 201 din Legea nr. 71/2011, cererea fiind supusă unui termen de prescripţie de 3 ani, conform art. 3 alin. (1) din Decretul 167/1958.

Pe baza unor adrese emise în perioada 2008-20015 de pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU LOCUINŢE către constructor, a reţinut că recunoaşterea obligaţiei asumate contractual conduce la întreruperea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune în ceea ce priveşte executarea obligaţiilor asumate prin contractul de mandat, însă nu a dat înscrisurilor aceeaşi valoare de acte întreruptive de prescripţie în ceea ce priveşte acţiunea în repararea prejudiciului cauzat de neexecutarea obligaţiei contractuale, constând în lipsa de folosinţă a imobilului.

De asemenea, în hotărârea atacată se reţine că nici nu s-a invocat intervenirea vreunui caz de întrerupere sau de suspendare a termenului de prescripţie a dreptului la acţiune având ca obiect daunele interese cauzate de neîndeplinirea obligaţiilor contractuale pe o perioadă anterioară datei de 28.11.2013.

Or, în aceste condiţii, invocarea de către recurenta-pârâtă a cazului de casare prescris de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., teza privitoare la existenţa unor motive contradictorii, apare ca fiind în mod evident lipsită de interes, pentru că a primi criticile recurentei ar echivala cu a considera că termenul de prescripţie a fost întrerupt, prin acte de recunoaştere emanând de la pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU LOCUINŢE şi în ceea ce priveşte daunele-interese, cu consecinţa că pretenţiile reclamanţilor aferente acestui capăt de cerere nu ar mai fi parţial prescrise.

În ceea ce priveşte criticile subsumate de recurenta-pârâtă dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, deşi se invocă o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 16 ale Decretului - lege nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, autoarea recursului critică de fapt valorificarea unor înscrisuri ca dovezi ale recunoaşterii dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia, solicitând, practic, o reapreciere a probatoriului.

Existenţa unei cauze întreruptive de prescripţie a fost reţinută de instanţa de apel în urma aprecierii probelor administrate în cauză, această chestiune de fapt rămânând câştigată cauzei şi nemaiputând fi examinată în cadrul căii extraordinare de atac a recursului.

Apelul, prin efectul său devolutiv, a permis instanţei să conchidă că recunoaşterea obligaţiei asumate contractual de către apelanta - pârâtă, pe parcursul derulării raporturilor contractuale, conduce la întreruperea prescripţiei dreptului la acţiune având ca obiect executarea acestei obligaţii, nefiind astfel prescris dreptul reclamanţilor de a solicita obligarea pârâtei la executarea obligaţiilor asumate prin contractul de mandat.

Trebuie subliniat că un act de recunoaştere trebuie să privească chiar dreptul care se prescrie, însă această constantă juridică nu trebuie înţeleasă într-un mod rigid, cu ignorarea raporturilor concrete existente sau pretinse.

De asemenea, sintagma recunoaşterea dreptului care se prescrie nu poate fi înţeleasă doar prin consecinţele pe care una dintre părţi le dă încălcării dreptului său, respectiv solicitarea de despăgubiri materiale şi/sau morale, ci chiar a dreptului care se pretinde a fi fost nesocotit, respectiv dreptul la folosinţa imobilului în condiţii normale.

Dezlegarea dată în apel asupra modului de evaluare a actelor săvârşite de ANL şi probelor administrate (ex. adrese emise de ANL pe parcursul derulării raporturilor contractuale, corespondenţa purtată etc.) vizează aspecte factuale ale cauzei, a căror evaluare intră în atribuţia exclusivă a instanţelor devolutive.

În acest context, împrejurarea că recurenta nu este de acord cu motivarea instanţei de apel nu determină aplicarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel încât criticile întemeiate pe aceste dispoziţii legale vor fi respinse ca nefondate.

Pentru raţiunile înfăţişate, constatând că nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu aplicarea art. 496 alin. (1) C. proc. civ., văzând şi prevederile art. 499 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU LOCUINŢE (ANL) împotriva deciziei civile nr. 950A din 30 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenţii-reclamanţi B., A. împotriva deciziei civile nr. 950A din 30 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU LOCUINŢE (ANL) împotriva deciziei civile nr. 950A din 30 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2022.