Municipality's recourse over time-barred concession damages held inadmissible; final judgment stands.

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 22.06.2021, reclamanta U.A.T. Municipiul Deva a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.022.533 RON, reprezentând despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat bugetului local al municipiului Deva, prin decontarea facturilor emise în baza contractului nr. x/20.10.2015 şi a sumei de 72.925,43 RON, cu titlu de dobândă legală calculată de la data plăţii facturilor până la 27.07.2020 - când a fost stabilită întinderea prejudiciului - şi în continuare, până la data plăţii efective a debitului, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 753/CA/09.12.2021, Tribunalul Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtă şi, în consecinţă, a respins acţiunea ca prescrisă.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a declarat apel, care, prin decizia nr. 133/20.04.2022 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, a fost respins ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, U.A.T. Municipiul Deva a declarat recurs, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

În motivare, după prezentarea etapelor procesuale anterioare, a arătat că instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiile art. 2.500 alin. (1), art. 2.517, art. 2.523 şi ale art. 2.528 C. civ. şi considerentele deciziei nr. 19/03.06.2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Astfel, a afirmat că, în mod eronat, s-a apreciat că termenul de prescripţie a început să curgă de la data plăţii facturilor emise de intimată în perioada 2016-2017, în condiţiile în care actele administrative, inclusiv plăţile efectuate, se bucurau de prezumţia de legalitate până la proba contrară, conform art. 6 şi art. 371 alin. (3) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ.

În continuare, raportându-se la dispoziţiile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 şi la jurisprudenţa în materie, a susţinut că, în speţă, termenul de prescripţie nu putea începe să curgă decât de la data la care a cunoscut în mod efectiv producerea prejudiciului, respectiv de la data actului de control al Curţii de Conturi, întrucât, în lipsa lui, nu putea şti că plăţile efectuate au fost nelegale.

Pe acest temei, autoarea căii de atac a precizat că termenul de prescripţie trebuia să fie calculat fie de la data la care a cunoscut paguba, respectiv de la data comunicării încheierii nr. 39, 12.07.2018, prin care Curtea de Conturi i-a soluţionat contestaţia, fie de la momentul la care a cunoscut pe cel responsabil, 11.05.2021, data notificării intimatei în legătură cu acoperirea prejudiciului.

În acest context, a arătat că, faţă de data iniţierii procesului, 22.06.2021, dreptul său la acţiune nu era prescris.

În final, a susţinut că în cauză decizia nr. 19/03.06.2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, nu era aplicabilă în cauză, întrucât paguba produsă nu este rezultatul culpei angajatorului şi viza o stare de fapt diferită de cea din speţă.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 23.09.2022, intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Astăzi, în şedinţă publică, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului, asupra căreia, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), rap. la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ., în art. 457.

În speţă, U.A.T. Municipiul Deva a învestit Tribunalul Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere având ca obiect angajarea răspunderii contractuale a S.C. A. S.R.L. pentru executarea necorespunzătoare a contractului nr. x/20.10.2015 privind delegarea gestiunii prin concesiune a serviciului de iluminat public pentru activităţile de întreţinere şi reparaţii la sistemul de iluminat public, precum şi verificarea, repararea, montarea/demontarea ornamentelor pentru sărbători în municipiul Deva.

Contractul a fost încheiat sub imperiul dispoziţiilor Legii nr. 101/2006, ca urmare a parcurgerii procedurii de achiziţii publice prevăzută de O.U.G. nr. 34/2006.

Potrivit art. 36 alin. (1) din Legea nr. 101/2006, "Soluţionarea litigiilor dintre unităţile administrativ-teritoriale sau, după caz, dintre asociaţiile de dezvoltare intercomunitară şi operatori în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractelor de delegare a gestiunii, precum şi a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit dispoziţiilor art. 51 alin. (4) şi (41) din Legea nr. 51/2006 (...)".

Faţă de calitatea părţilor şi obiectul contractului, Înalta Curte constată că acesta este unul de achiziţie publică, în sensul art. 3 lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006 şi art. 3 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 98/2016, împrejurare faţă de care în cauză devin aplicabile prevederile art. 51 alin. (4) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, potrivit cărora regimul juridic al remediilor şi căilor de atac în litigiile dintre unităţile administrativ- teritoriale sau, după caz, dintre asociaţiile de dezvoltare intercomunitară având ca scop serviciile de utilităţi publice şi operatori în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractelor de delegare a gestiunii, precum şi a celor privind acordarea de despăgubiri, este cel prevăzut de dispoziţiile Legii nr. 101/2016.

Conform art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "(...) nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Potrivit art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, în forma aplicabilă la data iniţierii procesului, potrivit art. 24 C. proc. civ., "Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul", iar art. 55 alin. (31) din aceeaşi lege prevede că "Hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzute de art. 53 alin. (11) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară".

Din coroborarea textelor de lege sus-evocate cu prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. rezultă că decizia recurată este definitivă încă de la data pronunţării ei, împotriva ei nefiind deschisă calea de atac a recursului.

În consecinţă, reţinând că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ar fi de natură să încalce principiul legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, urmează ca, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul U.A.T. Municipiul Deva împotriva deciziei nr. 133/20.04.2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 noiembrie 2022.