Labor dispute: Nullity of extraordinary appeals for failure to substantiate specific cassation grounds under art. 488 C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2022

Asupra recursurilor de faţă, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 20.01.2016 pe rolul Tribunalului Giurgiu - complet contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând anularea în totalitate a preavizului de concediere din data de 08.05.2014 emis de Consiliul de Administraţie şi Adunarea Generală a B., precum şi plata unor daune morale în cuantum de 23.000 euro.

Prin încheierea din 14.09.2016, instanţa a admis excepţia de necompetenţă materială funcţională a completului de contencios administrativ şi fiscal şi, totodată, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului de litigii de muncă şi asigurări sociale, formându-se dosarul nr. x/2016 înregistrat la data de 23.09.2016.

Prin încheierea din 10.05.2017, instanţa a dispus scoaterea cauzei de pe rol, fiind trimisă la repartizare aleatorie unui alt complet din cadrul secţiei civile a Tribunalului Giurgiu, formându-se dosarul nr. x/2017, înregistrat la data de 16.05.2017.

Prin sentinţa civilă nr. 63/2018 din 26 martie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B.. Totodată, a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 500 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentinţe, au formulat apel numitul C. şi reclamanta A..

Prin decizia civilă nr. 4275 din 16 noiembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins apelul declarat de apelantul C. ca fiind formulat de o persoană lipsită de legitimare procesuală de parte.

Totodată, a fost admis apelul declarat de apelanta A. împotriva sentinţei civile nr. 63/26.03.2018, pronunţate de Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu intimata-pârâtă B.; s-a dispus anularea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Împotriva deciziei civile nr. 4275/16.11.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, a formulat cerere de revizuire petentul C. în calitate de procurator, intervenient şi apelant.

Prin decizia civilă nr. 5269/2021 din 27 octombrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a petentului C. şi a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul C. împotriva deciziei civile nr. 4275/16.11.2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimaţii A. şi B., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat cerere de revizuire, care a făcut obiectul dosarului nr. x/2021, înregistrat la 29.11.2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La data de 18 aprilie 2022, intimatul C. a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul revizuentei A..

Prin încheierea din 26 septembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a rămas în pronunţare cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie accesorie formulată de intimatul C., iar cu privire la cererea de revizuire a acordat termen la 21.11.2022.

Prin încheierea din 26 septembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie accesorie formulată de intimatul C..

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 61 C. proc. civ. reglementează în favoarea unui terţ posibilitatea de a interveni (sub forma intervenţiei principale ori a intervenţiei accesorii) într-un proces care se judecă între părţile originare. Însă, în speţă, această condiţie de a fi terţ faţă de proces nu este îndeplinită faţă de numitul C., semnatarul cererii de intervenţie accesorie, acesta având deja calitatea de parte în cauză - intimat, fiind parte în cauza în care s-a pronunţat decizia civilă nr. 5269/27.10.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a a cărei revizuire se solicită.

Cum, în cauză, intimatul C. nu îndeplineşte condiţia de a fi parte străină de proces şi cum formularea unei cereri de intervenţie astfel cum a fost promovată de către intimatul C. nu este permisă de dispoziţiile legale anterior citate, care condiţionează admisibilitatea cererii de intervenţie de calitatea de persoană străină de procesul care se judecă între părţile originare, Curtea, în baza art. 64 C. proc. civ., a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie accesorie.

Împotriva încheierii din 26 septembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie accesorie formulată de intimatul C., au formulat recursuri C. şi A..

Prin recursul formulat, recurentul C. a arătat că formulează prezenta cale de atac în temeiul art. 488 pct. 1, 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

În concret, a susţinut că instanţa i-a interzis dreptul la justiţie conform Constituţiei României, raportat la faptul că, până la data de 18.04.2022, nu se cunoştea componenţa acestui complet C31A AS-IM.

În continuare, autorul prezentului demers judiciar a reluat ceea ce a susţinut prin cererea de intervenţie formulată la 18.04.2022 pentru dosarul nr. x/2021.

În încheiere, recurentul C. a solicitat proba cu întâmpinarea pârâtei B. pentru un punct de vedere dacă este de acord cu acest recurs, admiterea recursului propriu, desfiinţarea în totalitate a încheierii de şedinţă din 26.09.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2021, prin care, în opinia recurentului, s-au invocat abuziv dispoziţiile art. 61 C. proc. civ. în condiţiile în care art. 63 C. proc. civ. este foarte clar.

Împotriva aceleiaşi încheieri, a formulat recurs şi revizuenta A., în temeiul art. 488 pct. 1, 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivare, recurenta a arătat că instanţa i-a interzis concubinului său, C., dreptul la justiţie, aşa cum prevede Constituţia României.

În susţinerea admisibilităţii demersului său judiciar, recurenta a arătat că, la data de 18.04.2022, concubinul său a descoperit probe noi şi, pentru faptul că nu se cunoştea componenţa completului C31A AS-IM, acesta a invocat în cererea sa de intervenţie şi proba relevantă constând în procesul-verbal din 09.04.2014 emis de Adunarea generală a acţionarilor din B., din care nu reiese concedierea recurentei.

În continuare, autoarea prezentului demers judiciar a reiterat ceea ce a susţinut şi recurentul C. prin propria cerere de recurs.

În încheiere, recurenta a solicitat proba cu întâmpinarea pârâtei, admiterea recursului, desfiinţarea în totalitate a încheierii de şedinţă din 26.09.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2021, prin care, în opinia recurentei, s-au invocat abuziv dispoziţiile art. 61 C. proc. civ. în condiţiile în care art. 63 C. proc. civ. este foarte clar.

Totodată, recurenta a solicitat instanţei de recurs trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât cererea de intervenţie a concubinului său, C., nu a fost contestată de nicio parte din dosarul nr. x/2021, astfel încât instanţa de revizuire nu poate aprecia cererea de intervenţie ca nelegală raportat la lipsa de procedură cu pârâta B. la termenul din 18.04.2022 şi din 26.09.2022.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursurilor invocată din oficiu, Înalta Curte urmează a o admite pentru următoarele considerente:

În speţă, ambele recursuri vizează încheierea din 26 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021 (având ca obiect cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 5269/27.10.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a în dosarul nr. x/2021), prin care instanţa a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie accesorie formulată de intimatul C., pentru considerentul că acesta avea deja calitatea de parte în cauză - intimat, fiind parte în cauza în care s-a pronunţat decizia a cărei revizuire se solicită.

Recursurile, similare în conţinut, au fost întemeiate în drept pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 6, 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi act normativ, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de legea procesual civilă, precum şi formularea acestora cu depăşirea termenului legal este sancţionată cu anularea recursului.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor în cel puţin unul din motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, în considerarea faptului că recursul este o cale de atac extraordinară, autorul/autorii acestuia trebuie să îşi exprime nemulţumirea în tiparele fixate de lege, iar controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi se arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Având în vedere că, prin încheierea recurată, instanţa a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie accesorie formulată de intimatul (din acea cauză) C., pentru motivele dezvoltate în cuprinsul acesteia, recurenţii nu au adus critici concrete de nelegalitate care să vizeze considerentele încheierii recurate, conform cerinţei impuse de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., ci s-au rezumat la simpla afirmaţie potrivit căreia instanţa a invocat abuziv art. 61 din C. proc. civ. în condiţiile în care dispoziţiile art. 63 sunt foarte clare, restul susţinerilor nefiind altceva decât o reiterare a celor arătate deja în cuprinsul cererii de intervenţie formulate de autorul acesteia/C., fiind, astfel, străine de considerentele încheierii recurate.

Prin urmare, pentru a declanşa un veritabil control de nelegalitate, autorii aveau obligaţia de a expune o argumentaţie juridică a nelegalităţii invocate, atât prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă, cât şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu dispoziţiile legale menţionate, instanţa de recurs neputându-se substitui părţii, în sensul de a completa deductiv argumentaţia căii de atac.

Or, aşa cum s-a arătat mai sus, o astfel de argumentaţie juridică nu se regăseşte în niciunul dintre recursuri, acestea nefiind altceva decât o reiterare a celor arătate prin cererea de intervenţie formulată (la 18.04.2022) de C., în dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a, care pot fi asociate cel mult unor critici/nemulţumiri care privesc fondul cauzei, însă, străine de considerentele încheierii recurate.

Nici criticile care vizează alcătuirea instanţei/completului nu pot fi primite, acestea nefiind altceva decât argumentele aduse de recurenţi în susţinerea "motivului" pentru care s-a formulat cererea de intervenţie, respectiv că, până la 18.04.2022, nu se cunoştea componenţa completului.

În altă ordine de idei, nu poate fi primită nici afirmaţia recurentului C. în sensul că, prin modul de soluţionare a cererii de intervenţie formulate în dosarul nr. x/2021, i s-a interzis dreptul de acces la justiţie aşa cum prevede Constituţia României, întrucât dreptul de a avea acces efectiv la o instanţă nu este un drept absolut, ci, poate fi exercitat în condiţiile stabilite de lege (în speţă, de C. proc. civ.).

Reţinând, aşadar, că nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, Înalta Curte constată că susţinerile recurenţilor nu sunt veritabile critici de nelegalitate care să permită, astfel, exercitarea controlului de legalitate în această fază procesuală din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ.

Nefiind motivat în raport cu cerinţele art. 488 C. proc. civ., devine incidentă sancţiunea nulităţii recursurilor, în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să impună aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1), art. 486 alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ, Înalta Curte va anula recursurile declarate de recurenţii C. şi A. împotriva încheierii de şedinţă din 26 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursurile declarate de recurenţii C. şi A. împotriva încheierii de şedinţă din 26 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 noiembrie 2022.