Loss of use damages and inadmissible cassation appeal due to failure to articulate substantive legal errors

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la 2 iulie 2019 pe rolul Judecătoriei Galaţi, sub număr de dosar x/2019, reclamantul Municipiul Galaţi a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., obligarea pârâtei la plata sumei de 357.039,82 RON reprezentând contravaloare folosinţă conform situaţiei unui contribuabil emisă de Direcţia de patrimoniu - Serviciul de închirieri, concesiuni şi vânzări terenuri, actualizarea debitului până la data plăţii efective şi plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 194, art. 453 C. proc. civ., art. 44 din Constituţie, art. 480, art. 969, art. 1082, art. 1429 pct. 2, art. 1437 C. civ.

În şedinţa publică din 10 decembrie 2019 instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Galaţi şi, prin sentinţa civilă nr. 7720 din 12 decembrie 2019, a admis excepţia şi a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.

Prin sentinţa civilă nr. 457/2020 din 20 iulie 2020 a Tribunalului Galaţi -

Secţia I Civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a fost admisă, în parte, acţiunea civilă în pretenţii formulată de reclamantul Municipiul Galaţi, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L. Galaţi şi, în consecinţă, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 129.053,76 RON, cu titlu de contravaloare lipsă folosinţă imobil, pentru perioada 08.01.2018-08.05.2019, sumă ce va fi actualizată la data plăţii efective.

Totodată, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului şi penalităţi aferente sumei acordate, calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii.

A fost respinsă ca nefondată cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 457 din 20 iulie 2020 a Tribunalului Galaţi, pârâta A. S.R.L. a declarat apel, criticând hotărârea atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Reclamantul Municipiul Galaţi a formulat apel incident, solicitând schimbarea în parte a sentinţei civile nr. 457 din 20 iulie 2020 a Tribunalului Galaţi, în sensul obligării pârâtei la plata integrală a prejudiciului în sumă de 357.039,82 RON reprezentând contravaloare lipsă folosinţă, conform situaţiei unui contribuabil emisă de Direcţia Patrimoniu - Serviciul de închirieri, concesiuni şi vânzări terenuri, actualizată.

Prin decizia civilă nr. 172/A din 28 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a fost respins ca nefondat apelul principal declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 457 din 20 iulie 2020 a Tribunalului Galaţi, pronunţată în dosarul nr. x/2019.

A fost admis apelul incident declarat de reclamantul Municipiul Galaţi împotriva aceleiaşi hotărâri.

A fost schimbată în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că a fost obligată pârâta S.C. A. S.R.L. Galaţi să plătească reclamantului Municipiul Galaţi suma de 258.107,52 RON, cu titlu de contravaloare lipsă folosinţă imobil, pentru perioada 20.09.2016 - 17.05.2019, sumă ce va fi actualizată la data plăţii efective.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului penalităţi aferente sumei acordate prin prezenta decizie, calculate de la data rămânerii definitive a acesteia.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate şi au fost înlăturate din cuprinsul acesteia dispoziţiile contrare prezentei decizii.

Împotriva încheierii de şedinţă din 29 septembrie 2021 şi a deciziei civile nr. 172/A din 28 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, pârâta A. S.R.L. a declarat recurs.

După o scurtă prezentarea situaţiei de fapt, în argumentarea recursului, pârâta A. S.R.L. a arătat că prin încheierea recurată, instanţa de apel a respins obiecţiunile la raportul de expertiză formulate de către aceasta şi a rămas în pronunţare.

Solicită instanţei de recurs să constate că încheierea din 29 septembrie 2021, prin care instanţa de apel a respins obiecţiunile la raportul de expertiză, a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., nu cuprinde temeiul de drept şi de fapt, respectiv motivele pentru care au fost înlăturate obiecţiunile formulate, ci motivarea este una lapidară, cu trimitere în mod global la obiecţiuni.

În opinia recurentei-pârâte, din motivarea încheierii atacate nu rezultă care au fost motivele pentru care instanţa de apel a respins obiecţiunile referitoare la faptul că expertul ar fi trebuit să stabilească contravaloarea lipsei de folosinţă "prin raportare la chiria stabilită pe piaţă pentru terenuri similare din aceeaşi zonă a oraşului".

Subliniază că expertul a utilizat pentru evaluarea terenului 4 comparabile fără a ţine cont de această indicaţie a instanţei, iar terenurile avute în vedere de expert la evaluarea terenului ce face obiectul litigiului nu pot reprezenta "terenuri similare", câtă vreme acestea au suprafeţe mult mai mici.

Totodată, mai arată recurenta, expertul nu a avut în vedere că terenurile avute în vedere pentru comparaţie ar fi trebuit să se regăsească în aceeaşi zonă a oraşului, făcând trimitere la terenuri din altă zone.

De asemenea, mai susţine recurenta, la stabilirea contravalorii lipsei de folosinţă a terenului instanţa a pus în vedere expertului să se raporteze la preţurile practicate pentru imobile similare situate în aceeaşi zonă a oraşului şi având în vedere că terenul este ocupat în proporţie de peste 80% de imobilele ce aparţin apelantei-pârâte, criteriu pe care expertul l-a ignorat în totalitate.

Or, expertul nu a avut în vedere acest criteriu, astfel că evaluarea lipsei de folosinţă a terenului realizată de expert pentru imobilul evaluat în cauză este una total eronată.

În ceea ce priveşte nelegalitatea deciziei recurate, susţine, în esenţă că instanţa de apel a omis să analizeze motivele de apel prin care pârâta a arătat că, raportat la cererea formulată de reclamant, societăţii pârâte nu-i poate fi reţinută o răspundere civilă delictuală constând în ocuparea fără titlu a terenului, deci o posesie nelegitimă.

Consideră că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile referitoare la răspunderea civilă delictuală, neindicând în concret în ce anume constă fapta ilicită săvârşită de societatea pârâtă care a achiziţionat construcţiile şi astfel a obţinut o posesie legitimă şi implicită a terenului, nu a arătat momentul la care a fost săvârşită această faptă, nu a arătat prejudiciul efectiv suferit de reclamant, nu a arătat cum a dovedit reclamantul acest prejudiciu etc.

Instanţa a realizat o aplicare greşită a acestor dispoziţii şi atunci când a reţinut că, deşi entitatea reclamantă şi-a făcut opozabil dreptul său de proprietate prin notare la cartea funciară abia la data de 08,01.2018, societatea pârâtă, în calitate de terţ - şi, mai mult, în calitate de petentă care a solicitat în nenumărate rânduri lămuriri cu privire la terenul în litigiu şi nu i s-a răspuns niciodată până la momentul transmiterii contractului de închiriere că entitatea reclamantă este proprietara terenului -, trebuie să răspundă civil delictual şi să suporte o lipsă de folosinţă a terenului stabilită în mod unilateral şi pentru perioada anterioară notării la cartea funciară (respectiv 21.09.2016 - 01.01.2018).

Aşadar, mai susţine recurenta, şi cu aplicarea greşită a dispoziţiilor de drept material referitoare la înscrierea drepturilor reale în cartea funciară, art. 876 şi urm. C. civ., instanţa de apel a reţinut în mod eronat:

"împrejurarea că dreptul de proprietate al Municipiului Galaţi a fost notat la cartea funciară abia la data de 08.01.2018 este lipsită de relevanţă din punct de vedere al momentului de la care Municipiul a devenit proprietar, înscrierea respectivă având doar efect de opozabilitate faţă de terţi şi nu efect constitutiv de drepturi" (pag. 12 hotărâre).

Rezultă din motivarea hotărârii atacate că, deşi instanţa de apel reţine că şi entitatea reclamantă a omis să întreprindă demersurile necesare pentru a-şi valorifica lipsa de folosinţă, reţinând deci şi o culpă a instituţiei reclamante, soluţionând cauza prin decizia apelată, în mod contradictoriu, a admis apelul incident formulat în cauză şi a respins apelul principal, reţinând doar culpa pârâtei.

În raport cu împrejurările cauzei, recurenta apreciază că instanţa de apel ar fi trebuit să constatate că prejudiciul invocat în prezenta cauză este cauzat şi de "contribuţia victimei", în concret de neîndeplinirea obligaţiilor pe care le enunţă şi să se reţină incidenţa în cauză a prevederile art. 1371 alin. (1) C. civ.

Susţine că instanţa de apel, ignorând conţinutul înscrisurilor aflate la dosar, îi impută societăţii pârâte împrejurarea că "deşi prin întâmpinarea formulată la fond pârâta a susţinut că la data de 30.03.2018 a revenit cu solicitarea de a achiziţiona terenul, aceasta nu a depus nicio dovadă în acest sens" (pag. 8 hotărâre), "însăşi pârâta a rămas în pasivitate, nu a mai întreprins niciun alt demers, revenind cu solicitarea de a cumpăra terenul abia la data de 20.12.2018, dar aceasta în condiţiile în care, anterior, la 19.11.2018, reclamantul deja îi comunicase că a emis un contract de închiriere pentru terenul în litigiu (...) (pag. 10 hotărâre)".

Or, din adresa nr. x/09.07.2019 emisă de Municipiul Galaţi (aflată la dosar), rezultă că societatea pârâtă A. S.R.L. nu a stat în pasivitate, ci a adresat mai multe cereri entităţii reclamante, respectiv: cererea nr. x/19.12.2016, cererea nr. x/30.03.2018.

Aşa fiind, solicită instanţei de recurs să constate că instanţa de apel, pe de o parte, a reţinut în mod eronat că societatea pârâtă a stat în pasivitate şi că nu a întreprins demersuri pentru a lămuri situaţia terenului pe care sunt edificate construcţiile ce îi aparţin. Pe de altă parte, deşi reţine că societatea pârâta a întreprins o serie de demersuri, înaintând entităţii reclamante mai multe cererii de achiziţionare a terenului, cereri la care nu a primit răspuns, reţine că o atare atitudine nu poate avea nicio relevanţă în înlăturarea răspunderii civile delictuale.

Nu în ultimul rând, consideră că în motivarea hotărârii recurate instanţa de apel a reţinut aspecte străine de cauză, respectiv: expertul parte desemnat la cererea apelantei-reclamante, B., a stabilit exact aceeaşi valoare a lipsei de folosinţă ca şi expertul principal, în ciuda faptului că cei doi experţi au ajuns la concluzii similare cu privire la valoarea despăgubirilor, apelanta-pârâtă a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză; expertul parte desemnat la cererea apelantei-pârâte a avut un punct de vedere similar celui exprimat de expertul principal.

Recurenta solicită a se constata că nu există la dosar niciun document din care să rezulte că expertul parte desemnat de apelantă a ajuns la aceeaşi valoare a lipsei de folosinţă ca şi expertul principal. Dimpotrivă, din raportul de expertiză depus la dosar rezultă că expertul parte a avut o altă opinie, lucrarea fiind semnată de acesta cu menţiunea "punct de vedere separat ce va fi depus". De asemenea, acesta a transmis la dosar un e-mail în care a arătat că:

"convorbirile telefonice (şi pe cale electronică) purtate cu expertul desemnat au condus la concluzia existenţei unor divergenţe de opinii cu privire la elaborarea raportului de expertiză tehnică judiciară dispus de către instanţă. Contractul de prestări servicii cu pârâta A. S.R.L. nu a fost semnat şi nici onorariul expertului parte nu a fost achitat, drept pentru care nu voi putea depune opinia separată".

Or, împrejurarea că expertul parte nu a mai depus la dosar opinia separată/punctul de vedere separat nu poate fi apreciată de instanţă ca fiind o achiesare a acestuia la concluzia expertului principal, cu atât mai mult cu cât în cauză apelanta a formulat în temeiul dispoziţiilor art. 337-338 C. proc. civ. obiecţiuni la raportul de expertiză.

Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată a cererii de apel altei instanţe decât cea care a pronunţat hotărârea atacată, în conformitate cu prevederile art. 497 C. proc. civ.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimatul-reclamant MUNICIPIUL GALAŢI a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării recursului şi excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

La termenul de judecată din 2 noiembrie 2022 a fost respinsă excepţia netimbrării şi, pentru a da posibilitatea recurentei-pârâte să depună la dosar concluzii scrise asupra excepţiei nulităţii recursului, invocată de intimatul-reclamant MUNICIPIUL GALAŢI prin întâmpinare, Înalta Curte a amânat pronunţarea pentru 16 noiembrie 2022.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă din 29 septembrie 2021 şi a deciziei civile nr. 172/A din 28 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă din perspectiva criticilor indicate, astfel cum acestea au fost circumscrise temeiurilor de drept invocate (art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.), reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.:

"cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform, art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ.:

"menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e, precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ.:

"aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin urmare, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Se constată că recurenta-pârâtă a indicat formal în susţinerea recursului dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textelor de lege indicate, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva încheierii de şedinţă din 29 septembrie 2021, recurenta a susţinut, în esenţă, că prin această hotărâre instanţa de apel a respins obiecţiunile la raportul de expertiză, iar încheierea recurată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât nu cuprinde temeiul de drept şi de fapt, respectiv motivele pentru care au fost înlăturate obiecţiunile formulate, motivarea fiind lapidară, cu trimitere în mod global la obiecţiuni.

Se observă că recurenta se referă la dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanţa de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia încheierii recurate, criticile vizând exclusiv aspecte ce ţin de modalitatea în care instanţa a înţeles să-şi argumenteze soluţia adoptată în raport de situaţia de fapt reţinută în cauză.

În concret, ceea ce urmăreşte recurenta este reanalizarea concluziilor raportului de expertiză în funcţie de obiecţiunile la raport pe care aceasta le-a făcut în faţa instanţei de apel.

Or, recursul este o cale nedevolutivă de atac în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunţate în apel, indiferent de gradul de nemulţumire al recurentei-pârâte cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

De altfel, principalul argument al recurentei îl reprezintă chiar nereţinerea de către instanţa de apel a unei stări de fapt, astfel cum a fost relevată de recurentă prin probele administrate în cursul procesului, A. S.R.L. subliniind faptul că la evaluarea terenului aflat în discuţie, dar şi la stabilirea contravalorii lipsei de folosinţă a acestuia, expertul nu a avut în vedere anumite criterii pe care pârâta le-a considerat şi le consideră relevante.

Or, aceste aspecte vizează aprecierea probatoriului, respectiv aspecte ce excedează controlului instanţei de recurs.

Faţă de dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., care dispun în sensul că instanţa supremă examinează conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, nu pot fi primite spre analiză criticile recurentei privind stabilirea de către instanţa de apel a raţiunilor pentru care au fost respinse obiecţiunile la raportul de expertiză.

În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 172/A din 28 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, din expunerea argumentelor evocate de recurentă rezultă cu evidenţă că s-au readus în discuţie chestiuni de fond care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Se constată că toate argumentele invocate de către pârâtă A. S.R.L. în cuprinsul cererii de recurs constituie nemulţumiri ale acesteia referitoare la modul în care Curtea de Apel Galaţi a soluţionat pe fond cauza şi vizează, exclusiv, aspecte de netemeinicie ale hotărârii atacate, care excedează controlului instanţei de recurs.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond, în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.

Faptul că se indică anumite dispoziţii legale (ex: art. 1371 alin. (1) C. civ. art. 876 şi urm. C. civ. etc.), fără să se susţină o minimă argumentaţie în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de C. proc. civ., nu poate să atragă nicio analiză.

Reevaluarea de către instanţa de recurs a situaţiei de fapt pe aspectele invocate de recurentă nu este posibilă, criticile formulate în acest sens neputându-se încadra în niciunul dintre cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

De altfel, prevalându-se de o încălcare a dispoziţiilor de drept material referitoare la înscrierea în cartea funciară, se constată că, în realitate, recurenta a relatat opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanţa de apel, aspecte ce nu pot forma obiectul analizei instanţei de recurs.

Şi atunci când recurenta susţine că în motivarea deciziei recurate instanţa de apel a reţinut aspecte străine de cauză, în realitate aceasta impută instanţei tot greşita stabilire a situaţiei de fapt, aducând în discuţie chestiuni ce vizează exclusiv aspecte factuale ale cauzei a căror apreciere intră în atribuţia instanţelor devolutive (ex: valoarea lipsei de folosinţă stabilită de expertul parte desemnat la cererea reclamantei şi de expertul principal etc.).

Faţă de considerentele expuse, se reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, motiv pentru care, Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă din 29 septembrie 2021 şi a deciziei civile nr. 172/A din 28 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă din 29 septembrie 2021 şi a deciziei civile nr. 172/A din 28 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2022.