Social insurance working-class recognition barred by statutory prohibition of cassation against final appellate decisions

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş la data de 18.03.2021, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Argeş, solicitând obligarea pârâtei să-i recunoască grupa a II-a de muncă pentru perioada 12.09.1979 - 27.06.1989.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2753/2022 din 20 mai 2022, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă cererea formulată de reclamant.

3. Hotărârea recurată

Împotriva acestei sentinţe, a formulat apel reclamantul.

Prin decizia civilă nr. 1427/2023 din 08 martie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 2753 din data de 20 mai 2022.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul A..

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 03.05.2023, sub nr. x/2021.

III. Procedura de soluţionare a recursului

Cu titlu prealabil, se reţine că prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 18 martie 2021, deci după intrarea în vigoare a acestei legi.

Prin rezoluţia din 28 iulie 2023, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului, la data de 26 octombrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

IV. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Prezentul recursul este îndreptat împotriva deciziei civile nr. 1427/2023 din 08 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 2753 din data de 20 mai 2022, pronunţate de Tribunalul Argeş.

Obiectul litigiului este reprezentat de cererea privind acordarea grupei a II-a de muncă, formulată de reclamant în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Argeş.

Potrivit dispoziţiilor art. 155 din Legea nr. 263/2010, forma în vigoare la data sesizării instanţelor cu prezenta cauză, "Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă; Hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

În acelaşi timp, legiuitorul a prevăzut la art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

În sfârşit, consacrând principiul legalităţii, art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. statuează că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege".

Rezultă aşadar că hotărârea pronunţată de către Curtea de Apel Piteşti în soluţionarea apelului declarat împotriva hotărârii primei instanţe este definitivă, prevederile legale enunţate înlăturând în mod expres posibilitatea atacării cu recurs a hotărârilor pronunţate în materia asigurărilor sociale.

Prin urmare, calea de atac declarată în cauză de recurent, câtă vreme este exclusă în mod expres de către legiuitor, apare ca inadmisibilă.

Nu se poate aprecia că respingerea cererii de recurs ca inadmisibilă ar fi de natură să încalce dreptul de acces la justiţie al recurentului, consacrat de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi de Constituţia României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuând în Cauza Botten împotriva Norvegiei că modalitatea de aplicare a art. 6 depinde de caracteristicile procedurii în justiţie, de întreaga procedură internă şi de rolul cuvenit instanţelor în ordinea juridică internă, urmând să se ţină seama de natura situaţiei de drept intern, de competenţa instanţelor, de modul în care interesele reclamantului au fost expuse şi prezentate în faţa instanţei şi, în special, de natura problemei pe care aceasta a trebuit să le soluţioneze.

Prin urmare, de vreme ce recurentul a beneficiat de o judecată în primă instanţă, precum şi în calea de atac prevăzută de lege, nu se poate susţine că prin respingerea recursului ca inadmisibil i s-ar încălca accesul la justiţie, în condiţiile în care hotărârea atacată este, potrivit dispoziţiilor legale enunţate, definitivă.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., raportat la art. 155 din Legea nr. 263/2010, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1427/2023 din 08 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2023.