Competence conflict over "litigation with professionals" specialization: appellate court bound by first-instance court's general civil jurisdiction

Şedinţa publică din data de 25 octombrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Topoloveni la 7 iulie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei anuale evaluată provizoriu la 139.710 RON (3 RON/mp), reprezentând chirie/lipsă de folosinţă anuală, începând cu trei ani anteriori datei de 16 mai 2017, aferentă terenului proprietatea reclamantei până la încetarea folosinţei şi/sau afectării suprafeţei de cca. 46.570 mp; obligarea pârâtei la mutarea stâlpilor de electricitate, a postului trafo şi a tuturor instalaţiilor (care pot fi mutate) de pe terenul proprietatea reclamantei în afara acestuia sau la marginea proprietăţii, pe costul pârâtei, sau autorizarea reclamantei la mutarea acestor instalaţii pe costul pârâtei; obligarea reclamantei la furnizarea tuturor informaţiilor şi actelor legate de instalaţiile care sunt pe terenul proprietatea sa sau afectează acest teren şi care au impact din punct de vedere al protecţiei mediului, siguranţei la foc, protecţiei civile, protecţiei sănătăţii, construcţii, limitări, acorduri speciale etc.; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 53 din 23 ianuarie 2018, Judecătoria Topoloveni a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Argeş, secţia Civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 193 din 6 aprilie 2022, Tribunalul Argeş, secţia Civilă a admis excepţia lipsei de interes privind capătul 3 al cererii de chemare în judecată, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, a admis în parte cererea de chemare în judecată privind pe reclamanta A. S.R.L. şi a obligat pârâta OMV Petrom S.A. să achite reclamantei o rentă anuală în valoare de 13.176,04 RON (4 RON/mp x 3294,1 mp), începând cu data de 16 mai 2014 şi a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la mutarea instalaţiilor sale de pe terenul reclamantei.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta a declarat apel principal şi reclamanta a formulat apel incident.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

La termenul de la 28 aprilie 2023, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a invocat din oficiu, excepţia necompetenţei materiale procesuale, având în vedere natura şi obiectul pricinii. Prin încheierea de la aceeaşi dată, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale (funcţionale) şi a declinat competenţa de soluţionare a apelurilor în favoarea secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Piteşti.

În esenţă, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a reţinut că, faţă de dispoziţiile art. 35 alin. (2) şi art. 41 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi văzând considerentele Deciziei nr. 17/2018 şi ale Deciziei nr. 18/2016, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii, în condiţiile în care există o secţie civilă a curţii de apel în competenţa căreia s-a stabilit în mod exclusiv soluţionarea "cauzelor cu profesionişti", această competenţă materială este de ordine publică, nefiind permis ca o astfel de cauză să fie soluţionată de o altă secţie civilă, care nu are stabilită o astfel de competenţă. A menţionat şi că, potrivit Hotărârii Colegiului de conducere al Curţii de Apel Piteşti nr. 5/2016, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Piteşti judecă toate cauzele cu profesionişti. A concluzionat că obiectul dosarului este reprezentat de un litigiu cu profesioniştii, motiv pentru care este competentă să soluţioneze cauza secţia a II-a Civilă a Curţii de Apel Piteşti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017*.

La termenul de la 14 septembrie 2023, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a invocat din oficiu, excepţia necompetenţei materiale procesuale, faţă de Decizia nr. 4/2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii. Prin încheierea de la aceeaşi dată, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei, a declinat competenţa de soluţionare a apelurilor în favoarea secţiei I Civile, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia şi a constatat suspendarea de drept a judecăţii.

În esenţă, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a reţinut că litigiul pune în discuţie lipsa de folosinţă pentru terenuri asupra cărora reclamanta invocă drepturi reale, instanţa fiind chemată să statueze, cu prioritate, cu privire la calitatea de proprietar a reclamantei, respectiv cu privire la dreptul de proprietate/folosinţă pe care pârâta le exercită asupra terenurilor. În structura Curţii de Apel Piteşti funcţionează două secţii civile, iar colegiul de conducere a stabilit obiectele din sistemul ECRIS corespunzătoare fiecărei secţii, iar prin Hotărârea nr. 5/2016, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti a stabilit ca, începând cu data de 15 martie 2016, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secţii civile, dosarele în materia litigiilor cu profesionişti, indiferent de tribunalul care le-a soluţionat pe fond, să fie soluţionate de secţia a II-a Civilă. Fiind vorba de un litigiu ce aparţine materiei civile lato sensu, propriu-zise, competenţa de soluţionare revine secţiei I a Curţii de Apel Piteşti, conform hotărârii menţionate a colegiului de conducere. Instanţa a ţinut cont şi de statuările din Deciziile nr. 18/2016 şi nr. 4/2023 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii şi a concluzionat că secţia competentă să judece cauza este secţia I Civilă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Dispoziţiile privitoare la conflictul de competenţă sunt aplicabile şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere, conform art. 136 alin. (1) C. proc. civ.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că că cele două secţii ale aceleiaşi instanţe, respectiv secţia I Civilă şi secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal ale Curţii de Apel Piteşti, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre aceste instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Nici una din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere material procesual, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu o acţiune prin care urmează a se stabili contravaloarea lipsei de folosinţă pentru terenuri asupra cărora reclamanta invocă drepturi reale, respectiv restrângerea exercitării acestora, analizându-se, între altele, calitatea de proprietar a reclamantei şi dreptul de proprietate/folosinţă pe care pârâta le exercită asupra terenurilor.

Apelurile declarate împotriva acestei sentinţe au fost înregistrate pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 95 pct. 2 din C. proc. civ., în cazul hotărârilor pronunţate în primă instanţă de judecătorie, competenţa funcţională de soluţionare a apelului revine tribunalului. Conform prevederilor art. 96 pct. 2 C. proc. civ., instanţa de apel de drept comun competentă funcţional să soluţioneze apelurile împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în primă instanţă este curtea de apel.

Înalta Curte, plecând de la statuările cuprinse în Decizia nr. 17/2018, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, în sensul că invocarea excepţiei de necompetenţă materială procesuală de soluţionare a cauzei nu mai este posibilă ulterior primului termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii, competenţa fiind câştigată în mod definitiv de instanţa pe rolul căreia a fost înregistrată cererea, a analizat recursul în interesul legii promovat de Curtea de Apel Galaţi cu privire la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 şi 136 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 4/2023, Înalta Curte a stabilit astfel:

"competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac."

În considerentele aceleiaşi decizii s-a reţinut că "în ipoteza în care litigiul a fost soluţionat în fond de o/un instanţă/secţie/complet specializată/specializat (potrivit reglementărilor din legi speciale sau legilor de organizare judecătorească), în cadrul verificărilor privind competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar aceasta va respecta specializarea primei instanţe, care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac, fiind depăşit momentul procesual până la care, în mod obiectiv, putea fi verificată competenţa materială procesuală, potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) şi ale art. 131 alin. (1) raportat la art. 136 alin. (1) din C. proc. civ.."

Astfel, în stadiul procesual al fondului, dosarul a fost soluţionat de secţia civilă a Tribunalului Argeş, fără a se ridica problema unei eventuale necompetenţe şi declinări în favoarea Tribunalului Specializat Argeş. În acord cu deciziile de unificare a practicii menţionate mai sus, competenţa materială procesuală a instanţei de fond se păstrează, în mod corespunzător, în calea de atac.

Instanţa de control judiciar, respectiv Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, ar fi trebuit să se limiteze la a îşi verifica propria competenţă materială procesuală în soluţionarea căii de atac, fără a mai putea analiza modul în care tribunalul s-a declarat competent material să judece pricina. Numai în situaţia în care instanţa de fond nu ar fi organizată în structuri specializate (secţii/completuri), "instanţa de control judiciar specializată, cu ocazia verificărilor privind propria competenţă materială procesuală, va avea în vedere obiectul şi natura pricinii (…)".

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 octombrie 2023.