Material incompetence of appellate court to review low-value first-instance judgment as appeal instead of direct recourse
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice admitted the exception of material incompetence raised by the defendant, vacated the appellate decision, and referred the case to the District Court of Prahova for resolution of the appeal, thereby leaving the first-instance judgment pending further review by the correct appellate body. The dispute involved a claim for payment of goods value and litigation costs against multiple railway and service entities, where the appellate court of Prahova had decided the case on appeal. The Supreme Court determined that the appellate court lacked material jurisdiction because the subject matter value of the case did not exceed the statutory threshold that renders judgments of the court of first instance non-appealable, making the only available legal remedy a direct appeal to the court immediately superior to the first-instance court. This determination was based on the provisions of the Code of Civil Procedure regarding the non-appealability of judgments with limited value and the rules for assigning jurisdiction for such appeals.
Legislator headnote
AI generatedart. 2821 C. proc. civ; Material incompetence of appellate court to review low-value first-instance judgment as appeal instead of direct recourse: Instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență materială a Curții de Apel Ploiești de a soluționa pricina ca apel, în raport de dispozițiile art. 2821 C. proc. civ., potrivit cărora „nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la un miliard de lei, inclusiv, atât în materie civilă cât și în materie comercială ..”.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 3633 din 30 aprilie 2004, Judecătoria Ploiești, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala Bihor, împotriva pârâtelor C.F.R. M. SA, sucursala Cluj, SC P. SA Ploiești și S.N.P. P. SA București, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei în sarcina căreia se va stabili culpa.
Prin decizia nr. 577 din 5 august 2004, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a apelul declarat de reclamanta S.N.P. P. SA, împotriva sentinței nr. 3633 din 30 aprilie 2004, pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu pârâtele C.F.R. M. SA, sucursala Iași, SC P. SA Ploiești și S.N.P. P. SA București, sucursala Pitești și în consecință, a obligat pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Cluj să plătească reclamantei suma de 98.506.830 lei cu contravaloare marfă, plus 6.675.410 lei cheltuieli de judecată. A respins acțiunea față de pârâta SC P. SA Ploiești, ca neîntemeiată și față de pârâta S.N.P. P. SA București, sucursala Pitești, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Cluj.
Instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență materială a Curții de Apel Ploiești de a soluționa pricina ca apel, în raport de dispozițiile art. 2821 C. proc. civ., potrivit cărora „nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la un miliard de lei, inclusiv, atât în materie civilă cât și în materie comercială ..”.
În speță, cauza a fost judecată în primă instanță de Judecătoria Ploiești și având în vedere dispozițiile legale sus-menționate, se constată că hotărârea pronunțată nu era supusă apelului, ci recursului.
În conformitate cu dispozițiile art. 299 alin. (1) și (3) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 195/2004, competența de soluționare a recursului declarat în cauză revine Tribunalului Prahova, ca instanță imediat superioară Judecătoriei Ploiești.
În consecință, urmează a se admite excepția de necompetență materială a Curții de Apel Iași, a se casa decizia atacată și a se trimite cauza la Tribunalul Prahova, pentru soluționarea recursului declarat de pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Cluj, împotriva sentinței menționată anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția necompetenței materiale.
Casează decizia nr. 577 din 5 august 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și trimite cauza la Tribunalul Prahova, pentru soluționarea recursului declarat de pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Cluj, împotriva sentinței nr. 3633 din 30 aprilie 2004, a Judecătoriei Ploiești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 martie 2005.