Recourse annulled for non-payment of judicial stamp duty in debt collection from profit association

Şedinţa publică din data de 12 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia a II-a civilă la 03.04.2018, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanţei ca, pe calea ordonanţei de plată, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3.632.434,25 RON, reprezentând restul neachitat din factura nr. x/04.12.2017 în valoare totală de 5.676.353,51 RON, emisă în baza contractului de asociere în participaţiune la profit autentificat sub nr. x/30.01.2017 de B.N.P. C., modificat prin actele adiţionale nr. x autentificat sub nr. x/08.06.2017 şi nr. 2 autentificat sub nr. x/24.11.2017 de B.N.P. C., confirmată de către debitoare prin confirmarea soldului la data de 11.01.2018, cu cheltuieli de judecată.

La 31.05.2018, reclamanta a efectuat o modificare a cererii de chemare în judecată iniţiale; această modificare a constat în transformarea procedurii iniţiale, care viza somaţia de plată, într-o acţiune de drept comun, context în care reclamanta a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta la plata sumei de 3.632.434,25 RON reprezentând debit parţial restant şi neachitat ca urmare a emiterii facturii fiscale cu nr. x/04.12.2017, a dobânzii legale penalizatoare, începând cu data scadenţei facturii şi până la data plăţii efective a acesteia, precum şi a cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 119/LP/04.08.2020, Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă a respins acţiunea precizată şi a obligat reclamanta să plătească Biroului Local de Expertize Judiciare de pe lângă Tribunalul Bihor şi în contul expertului D. suma de 2.700 RON, reprezentând diferenţa de onorariu expert, şi să suporte cheltuielile de judecată în sumă de 3.000 RON.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia nr. 318/2022-A/08.11.2022, Curtea de Apel Oradea, secţia II-a civilă a respins ca nefondat apelul şi a obligat apelanta-reclamantă să plătească intimatei-pârâte suma de 11.900 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe de apel.

În susţinerea motivului de recurs fundamentat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susţinut că hotărârea atacată este nelegală din două perspective. Mai precis, hotărârea nu a fost motivată din punct de vedere faptic, respectiv lipseşte motivarea în drept a deciziei pronunţate.

Referitor la lipsa motivării din punct de vedere faptic, recurenta a susţinut că instanţa de apel nu a analizat argumentele prezentate de aceasta în susţinerea apelului şi nu a abordat aspectele de fapt în mod adecvat.

În ceea ce priveşte lipsa motivării în drept, recurenta a argumentat că instanţa de apel nu a indicat temeiurile de drept şi modul în care acestea au fost interpretate.

Potrivit recurentei, instanţa de apel nu a răspuns la argumentele esenţiale prezentate, ceea ce a condus la o motivare deficitară a deciziei.

În acest context, recurenta a evidenţiat nulitatea hotărârii din două perspective; astfel, a susţinut că în apel a criticat modalitatea în care a fost efectuată imputaţia plăţilor din perspectiva art. 1.506-1.508 C. civ. şi a prezentat argumente esenţiale sub acest aspect. Cu toate acestea, instanţa de apel nu i-a analizat argumentele, ci doar s-a rezumat la a prelua concluziile din raportul de expertiză contabilă, fără a arăta care sunt motivele pentru care nu pot fi reţinute aspectele referitoare la modalitatea de imputaţie şi la faptul că anterior exista o mărturisire extrajudiciară a pârâtei cu privire la sumele aferente debitului.

Totodată, recurenta a afirmat că această abordare nu este în concordanţă cu jurisprudenţa, care indica necesitatea unei motivaţii adecvate şi a răspunsului la argumentele esenţiale din partea părţilor.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a subliniat că decizia atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, având în vedere că instanţa de apel nu a interpretat corect şi aplicat normele legale relevante în materie şi nu a cercetat în mod adecvat apărările sale. S-a susţinut că există lacune şi inadvertenţe în motivarea hotărârii.

Recurenta a subliniat încălcarea prevederilor art. 1.506, art. 1.507 şi art. 1.508 C. civ. şi interpretarea greşită a art. 280 C. proc. civ. În acest sens, a argumentat că diferenţele în contabilitate sunt date de felul în care părţile au procedat la efectuarea imputaţiei plăţilor şi că în raportul de expertiză s-a reţinut o culpă în sarcina ambelor societăţi. Cu toate acestea, recurenta a evidenţiat faptul că în virtutea art. 1.506-1.508 C. civ., în cazul în care debitorul nu specifică pe ordinul de plată asupra cărei datorii se face plata, creditorul are dreptul să efectueze imputaţia datoriilor.

Autoarea căii de atac a argumentat că această apărare a fost înlăturată de către experţii contabili şi nu de către instanţă.

Astfel, în aceste condiţii, creditoarea a îndeplinit imperativul impus de art. 1.508 alin. (1) C. civ., în sensul că a arătat debitul existent şi modul în care a fost făcută imputaţia plăţilor. Prin urmare, pârâta trebuia să-şi adapteze propria contabilitate conform modalităţii de imputare comunicată expres şi clar de către societatea recurentă.

Recurenta a concluzionat că nu exista o culpă concurentă a părţilor litigante, ci doar o culpă a societăţii pârâte care nu a înregistrat în contabilitate aşa cum a fost comunicat de către recurentă. A mai argumentat că instanţa de apel a preluat concluziile greşite ale experţilor contabili şi a neglijat să analizeze şi să se pronunţe asupra acestei apărări.

În continuare, recurenta a subliniat că factura fiscala cu nr. x/04.12.2017 a fost emisă în baza unui contract semnat, ştampilat şi autentificat de un notar public. Totodată, lucrările efectuate de către societatea recurentă au fost decontate de către societatea debitoare de la beneficiarul final, conform înscrisurilor depuse la dosar.

În final, a argumentat că existenţa creanţei era certă, deoarece lucrările au fost efectuate, factura a fost recunoscută de societatea debitoare prin inserarea ei în contabilitate, iar beneficiarul lucrărilor a efectuat plăţi fără obiecţiuni. Astfel, nu se putea susţine că creanţa nu era certă.

La 07.02.2023, intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune punct de vedere la raport; nicio parte nu a prezentat punct de vedere.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, în conformitate cu prevederile art. 248, raportat la art. 24 alin. (1) şi (2), coroborat cu art. 32 şi cu art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, precum şi art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, chestiunea prealabilă a timbrajului şi reţine următoarele:

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru.

Dispoziţiile art. 32 din aceeaşi ordonanţă stabilesc că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege, iar art. 33 statuează că acestea se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ..", iar la alin. (2) se prevede că "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON".

Pe de altă parte, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În speţă, în etapa regularizării, constatându-se că recursul nu este timbrat, Înalta Curte a stabilit în sarcina recurentei obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20.064,67 RON, conform art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013.

Astfel, recurentei i s-a pus în vedere să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul datorat, sub sancţiunea anulării cererii, potrivit dovezii de înmânare a adresei ce i-a fost comunicată la 25.01.2023, măsură asupra căreia nu s-a conformat. Acest aspect a fost arătat şi în cuprinsul raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, ce i-a fost comunicat recurentei.

Prin urmare, având în vedere faptul că recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia de timbrare ce îi revenea şi că nu operează scutirea legală - personală sau obiectivă - de la obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează a da eficienţă dispoziţiilor art. 32 şi art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 şi ale art. 197 C. proc. civ., rap. la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în sensul anulării ca netimbrată a cererii de recurs.

Cererea intimatei-pârâte de obligare a recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă ca neîntemeiată, având în vedere lipsa dovezilor privind efectuarea acestor cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 318/2022 - A/08.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A.

Respinge cererea intimatei-pârâte de acordare a cheltuielilor de judecată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2023.