Insurer wins: appeal of award annulment quashed as untimely for unpaid court fee

Şedinţa publică din data de 12 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea de arbitraj înregistrată pe rolul Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituţionalizat, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. să-i plătească suma de 4.541,09 RON, reprezentând diferenţa de sumă neîncasată aferentă reparaţiei autoturismului înmatriculat cu nr. x şi de 508,48 RON, cu titlu de penalităţi de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 12.10.2021-14.01.2022, cu cheltuieli de judecată.

Prin hotărârea arbitrală nr. 30/14.01.2022, Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat a admis acţiunea, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumelor de 4.541,09 RON, reprezentând diferenţa de sumă neachitată, de 508,48 RON, cu titlu de penalităţi de 0,2%/zi de întârziere, precum şi a sumei de 2.450 RON, reprezentând cheltuieli arbitrale.

Împotriva acestei hotărâri arbitrale, B. S.A. a formulat acţiune în anulare, solicitând şi suspendarea executării ei.

Prin sentinţa nr. 36/23.02.2022, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Prin decizia nr. 49/06.04.2022, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a suspendat judecarea cauzei, înaintând dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în vederea soluţionării conflictului negativ.

Prin decizia nr. 996/04.05.2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă la 09.01.2023.

Prin decizia nr. 19/09.02.2023, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a admis acţiunea în anulare, a anulat hotărârea arbitrală atacată şi a trimis cauza, spre soluţionare, Judecătoriei Buftea.

Împotriva deciziei menţionate, pârâta a declarat recurs, solicitând desfiinţarea ei şi, în rejudecare, admiterea acţiunii în anulare.

În motivarea recursului, recurenta a argumentat că instanţa a interpretat greşit aplicarea art. 608 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în condiţiile existenţei unei norme speciale aplicabile, respectiv Norma A.S.F. nr. 18/2017. Această normă, deşi are o forţă juridică inferioară C. proc. civ., produce efecte de la intrarea în vigoare, atât timp cât a intrat în fondul legislativ şi nu a fost declarată nelegală sau neconstituţională.

Recurenta a susţinut că, în ceea ce priveşte soluţionarea petiţiilor referitoare la activitatea societăţilor de asigurare şi reasigurare, consumatorul poate solicita soluţionarea litigiului prin arbitraj, fără a fi necesară o convenţie arbitrală. Această posibilitate se întemeiază pe cadrul special reglementat de Norma A.S.F. nr. 18/2017, care a acordat instanţei arbitrale autoritatea să soluţioneze, la cererea consumatorului, litigiile din materia asigurărilor privind despăgubirile solicitate în temeiul contractului de asigurare.

În continuare, a argumentat că în cauză cadrul special este reglementat de art. 7 alin. (4) lit. d) din Norma A.S.F. nr. 18/2017, normă ce reprezintă o completare a dispoziţiei inserate la art. 7 alin. (3) din aceiaşi normă, subliniind că din coroborarea celor două texte legale rezultă că nu este necesar acordul celeilalte părţi pentru a se urma calea alternativă de soluţionare a litigiului prin arbitraj instituţionalizat. În acest context, recurenta a făcut referire la alte reglementări, precum art. 2 alin. (5) din O.U.G. nr. 93/2012, art. 6 alin. (6) şi art. 8 alin. (16) din Legea nr. 237/2015, la competenţa Autorităţii de Supraveghere Financiară şi jurisprudenţa C.J.U.E., concluzionând că Norma A.S.F. nr. 18/2017 are caracteristicile unei legi speciale.

O altă critică se referă la încălcarea şi aplicarea greşită a art. 1.568 alin. (1) lit. a) C. civ., argumentând că cesiunea de creanţă transferă cesionarului toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanţa cedată.

În final, a relevat că prin Norma A.S.F. nr. 18/2017 se completează dispoziţiile Legii nr. 132/2017 şi ale Normei A.S.F. nr. 20/2017, fiind acordat consumatorului dreptul de a opta pentru o cale de soluţionare alternativă a litigiului, în funcţie de statutul juridic al acestuia.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astăzi, în şedinţă publică, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia netimbrării recursului, asupra căreia, în temeiul art. 248, raportat la art. 24, coroborat cu art. 32 şi cu art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, reţine următoarele:

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, "Acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti (…) sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă".

Dispoziţiile art. 32 din aceeaşi ordonanţă stabilesc că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege, iar art. 33 alin. (1) statuează că acestea se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege.

Conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ..", iar la alin. (2) se prevede că "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON".

Pe de altă parte, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol, cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În speţă, în etapa regularizării, constatându-se că recursul nu este timbrat, s-a stabilit în sarcina recurentei obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, conform art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013.

Astfel, recurentei i s-a pus în vedere să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul datorat, sub sancţiunea anulării cererii, potrivit dovezii de înmânare a adresei ce i-a fost comunicată la 02.05.2023, măsură asupra căreia nu s-a conformat.

Prin urmare, având în vedere faptul că recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia de timbrare ce îi revenea şi că nu operează scutirea legală - personală sau obiectivă - de la obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează a da eficienţă dispoziţiilor art. 32 şi art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 şi ale art. 197 C. proc. civ., rap. la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în sensul anulării ca netimbrată a cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 19/09.02.2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. S.A., prin administrator intermediar Fondul de Garantare a Asiguraţilor în calitate de Administrator Intermediar.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2023.