Debtor's untimely peremption appeals rejected; debt-for-property transfer ruling stands final.

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 14.06.2016 pe rolul Judecătoriei Constanţa şi înregistrată sub nr. x/2016, contestatorul creditor A. S.A. a chemat-o în judecată pe debitoarea B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate neîndeplinirea condiţiilor privind darea în plată prevăzută de Legea nr. 77/2016 şi, ca o consecinţă, să dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară, potrivit art. 7 alin. (5) din Legea nr. 77/2016.

Intimata debitoare B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia insuficientei timbrări a cererii şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant a semnatarului contestaţiei. Totodată, a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, dată fiind împrejurarea că sunt îndeplinite condiţiile pentru darea în plată, prevăzute de art. 4 alin. (1) din lege.

Intimata a formulat şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat obligarea creditorului să indice reprezentantul legal în vederea reprezentării sale în procedura de dare în plată, să instituie suspendarea conform art. 5 alin. (3) şi art. 6 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 şi să plătească debitorului suma de 5.500 RON pentru fiecare zi de întârziere până la operarea efectivă a suspendării.

La 06.09.2016 a fost formulată cerere de intervenţie accesorie de către codebitorul C..

Prin încheierea din 08.09.2016, instanţa a respins ca neîntemeiată excepţia insuficientei timbrări a contestaţiei formulate de creditor şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant invocate prin întâmpinare, a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtei şi a calificat ca apărare de fond excepţia de inadmisibilitate a contestaţiei pentru îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 4 alin. (1) din lege.

Prin sentinţa civilă nr. 10954/29.09.2016, pronunţată de Judecătoria Constanţa, secţia civilă, s-a admis contestaţia formulată de creditorul A. S.A., s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară formulării notificării nr. x/30.05.2016 emisă de D., s-au respins ca neîntemeiate cererea reconvenţională formulată de debitorul B. în contradictoriu cu creditorul A. S.A., precum şi cererea de intervenţie voluntară accesorie în interesul debitorului, formulată de C..

Împotriva acestei hotărâri, precum şi împotriva încheierilor din 14.07.2016, 08.09.2016 şi 22.09.2016, a formulat apel intimata debitoare B., solicitând anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, calea de atac fiind înregistrată la 07.11.2016 pe rolul Tribunalului Constanţa, constituindu-se dosar nr. x/09.12.2016.

Prin întâmpinare, intimatul A. S.A. a invocat excepţia netimbrării cererii de apel şi excepţia tardivităţii formulării apelului.

Prin încheierea din 21 iunie 2017, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a respins, ca nefondată, excepţia tardivităţii formulării apelului, respingând, totodată, ca rămasă fără obiect, cererea de repunere în termen formulată de apelanta B..

Prin decizia civilă nr. 1240 din 27.09.2017, Tribunalul Constanţa a respins ca nefondat apelul.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs debitoarea B., criticând-o pentru nelegalitate, cu indicarea temeiului de drept prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ.

Prin notele scrise depuse la dosar în procedura regularizării, la 18.01.2018, recurenta debitoare B. a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa, ca instanţă de recurs, în soluţionarea speţei.

Prin decizia civilă nr. 41/02.04.2018, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin decizia civilă nr. 2676/18.06.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, privind soluţionarea recursului declarat de recurenta-pârâtă B. împotriva deciziei civile nr. 1240/27.09.2017 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Constanţa.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa la 25.09.2023, sub nr. x/2016*.

Prin încheierea de şedinţă din 07.10.2019, pronunţată în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Curtea de Apel Constanţa a suspendat judecata recursului până la soluţionarea apelului declarat de intimatul-intervenient C. împotriva sentinţei civile nr. 10954/29.09.2016, pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. x/2016.

Având în vedere faptul că, începând cu 01.01.2022, în locul secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, funcţionează în cadrul Curţii de Apel Constanta două secţii: secţia a II - a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesioniştii şi societăţi, respectiv secţia de contencios administrativ şi fiscal, conform Hotărârii CSM nr. 1083/16.09.2021, dosarul a fost transferat la 01.01.2022 la secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesioniştii şi societăţi, cu număr versionat, respectiv x/2016.

La 26.10.2022 s-a întocmit referat de perimare din oficiu, constatându-se că dosarul nr. x/2019 a fost soluţionat definitiv prin decizia civilă nr. 17/16.02.2022 a Curţii de Apel Constanţa şi au trecut 6 luni de la data întocmirii ultimului act de procedură, perioadă în care dosarul a rămas în nelucrare.

Prin decizia civilă nr. 19 din 25 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi, a fost admisă sesizarea de perimare şi s-a constatat perimat recursul formulat de recurenta-pârâtă B., împotriva deciziei civile nr. 1240 din 27.09.2017, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosar nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata reclamantă A. S.A. şi cu intimatul-intervenient C..

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs recurenta-pârâtă B. şi recurentul-intervenient C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea acestuia.

În motivarea recursului, recurenţii susţin, în esenţă, că decizia recurată nu le-a fost comunicată, aceştia luând cunoştinţă de soluţia pronunţată în urma accesării portalului instanţelor de judecată.

Invocând dispoziţiile art. 244 şi art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., consideră că se află în prezenţa unui caz de repunere a cauzei pe rol din oficiu, conform prevederilor art. 416 alin. (3) C. proc. civ., chiar dacă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare.

Raportat la prevederile art. 175 alin. (1) C. proc. civ., susţin recurenţii că hotărârea este lovită de sancţiunea nulităţii absolute întrucât, în dosarul nr. x/2019, la 16 februarie 2022, termen la care instanţa a rămas în pronunţare, procedura de citare nu era îndeplinită.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 2, 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatului-reclamant la 9 martie 2023, care a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat .

Întâmpinarea a fost comunicată recurenţilor, care au formulat răspuns la întâmpinare, la 21 aprilie 2023, prin care au invocat excepţia nulităţii absolute a întâmpinării, motivată de faptul că aceasta a fost semnată prin fotocopierea semnăturilor, contrar dispoziţiilor art. 151 C. proc. civ.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar, prin încheierea din 25 mai 2023, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Recurenţii şi-au exprimat poziţia procesuală prin formularea unui punct de vedere cu privire la raport.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia tardivităţii recursului, constată următoarele:

Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. reglementează principiul legalităţii căii de atac, conform căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Termenele prevăzute de lege pentru exercitarea căilor de atac sunt reglementate prin norme procesuale de ordine publică, astfel încât părţile trebuie să le respecte atât în privinţa duratei, cât şi în privinţa momentului de la care acestea se calculează.

Recursul are ca obiect decizia nr. 19 din 25 ianuarie 2023, prin care Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi a constatat perimat recursul formulat de recurenta-pârâtă B., împotriva deciziei civile nr. 1240 din 27.09.2017, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosar nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata reclamantă A. S.A. şi cu intimatul-intervenient C..

Potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ., "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare".

Potrivit art. 183 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, aplicabil în cauză conform dispoziţiilor art. 24 C. proc. civ., "(1) Actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen (...); (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare (...) pe actul depus, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată".

Prin decizia nr. 34/2017, publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 803 din 11.10.2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, "în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 C. proc. civ., actul de procedură transmis prin fax sau poştă electronică, în ultima zi a termenului care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, nu este socotit a fi depus în termen".

Prin decizia pronunţată în interesul legii nr. 45/2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 961 din 20.10.2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut, "întrucât normele interpretate prin decizia în interesul legii nr. 34/2017 sunt norme de procedură civilă, aplicarea în timp a acestora trebuie raportată la dispoziţiile art. 24-27 din C. proc. civ., cu caracter general, în sensul că procedurilor judiciare (lites pendentes) le este incidentă legea în vigoare la momentul declanşării lor, iar hotărârile judecătoreşti rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul. În consecinţă, cad sub influenţa efectelor obligatorii ale acestei decizii (34/2017) doar litigiile declanşate anterior modificărilor aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018".

Cum litigiul ce face obiectul prezentei cauze a fost declanşat la 14 iunie 2016, rezultă că, în cauză, este aplicabil C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018.

Prin urmare, luând în considerare faptul că decizia prin care s-a constatat perimarea a fost pronunţată la 25 ianuarie 2023, iar cererea de recurs a fost transmisă la 31 ianuarie 2023, prin poşta electronică, la ora 23:32, se constată că recursul a fost declarat şi motivat în afara termenului legal de 5 zile de la pronunţare, prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ., calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2), art. 182 şi art. 183 C. proc. civ., în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin decizia nr. 34/2017.

Potrivit art. 12 alin. (1) C. proc. civ. "drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părţi", iar potrivit art. 10 alin. (1) din acelaşi Cod, "părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător."

Or, neexercitarea dreptului procesual, în speţă formularea cererii de recurs, în termenul imperativ stabilit de lege, atrage sancţiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care este decăderea.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la cele ale art. 185 alin. (1), art. 493 alin. (5) şi art. 499 din acelaşi cod, va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. şi de recurentul-intervenient C. împotriva deciziei civile nr. 19 din 25 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi, ca tardiv introdus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. şi de recurentul-intervenient C. împotriva deciziei civile nr. 19 din 25 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi, ca tardiv formulat.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2023.