Conflict of jurisdiction over contractual forum selection clause and timeliness of territorial incompetency objection in payment order procedure

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe sub nr. x/2022, creditoarea A. S.R.L a chemat-o în judecată, în procedura ordonanţei de plată, pe debitoarea B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige debitoarea la plata sumei de 103.565.44 RON, sumă compusa din:

- 59.247,00 RON, reprezentând chirie restantă aferentă perioadei februarie- decembrie 2019;

- 1.999,20 RON, reprezentând costurile cu utilităţile (apă-canal) consumate în perioada februarie - decembrie 2019;

- 2.076.47 RON, reprezentând costurile cu energia electrică consumată în perioada februarie - martie 2019;

- 1.666.00 RON, reprezentând costurile cu efectuarea curăţeniei în curte/taxa de salubritate în perioada februarie - martie 2019;

- 38.576.77 RON, reprezentând costurile cu reparaţia clădirii ca urmare a degradărilor datorate folosinţei necorespunzătoare a acesteia.

Totodată, creditoarea a solicitat obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile O.U.G. nr. 119/2007, art. 1014 C. proc. civ.

Debitoarea a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, întrucât sediul său este situat pe raza teritorială a sectorului 4. A precizat că, în contractul de închiriere a fost inserată o clauză atributivă de competenţă, prin care părţile au stabilit ca litigiile să fie soluţionate de instanţele de judecată de la sediul chiriaşului.

La data de 13.10.2022, cauza a fost repusă pe rol şi s-a acordat termen pentru data de 10.11.2022, în vederea comunicării către creditoare a întâmpinării depuse de debitoare. La termenul din 10.11.2022, cauza a fost din nou amânată pentru data de 02.02.2022, pentru a se comunica debitoarei răspunsul la întâmpinare.

La termenul din 02.02.2022, instanţa a rămas în pronunţare pe excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de debitoare prin întâmpinare.

Prin sentinţa civilă nr. 135/2023 din 02 februarie 2023, pronunţată de Judecătoria Sfântu Gheorghe în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că, aşa cum rezultă din fişa de evidenţă ONRC, la momentul formulării cererii, sediul pârâtei se afla în municipiul Bucureşti.

Potrivit art. 7.1 din contractul de închiriere nr. x/05.11.2015, "orice diferend rezultând din interpretarea şi/sau executarea prezentului contract, care nu va putea fi soluţionat în niciun fel pe cale amiabilă, va fi suspus competenţei instanţelor române de drept comun de la sediul chiriaşului".

Astfel, a reţinut în prezenta cauză incidenţa dispoziţiilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ., precum şi faptul că necompetenţa teritorială de ordine privată a fost invocată cu respectarea dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., respectiv prin întâmpinarea depusă de către societatea pârâtă.

Cauza a înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti la 03.03.2023, sub dosar nr. x/2022.

Prin sentinţa civilă nr. 5355 din 06.04.2023, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe, a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, faptul că, prin raportare la dispoziţiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., faptul că Judecătoria Sfântu Gheorghe şi-a verificat competenţa şi s-a declarat competentă general, material şi teritorial la termenul din 06.10.2022 conduce la concluzia că această instanţă nu mai putea reveni asupra deciziei luate, pentru a-şi declina ulterior competenţa, prin hotărârea finală, în condiţiile în care o instanţă de judecată nu poate reveni asupra unei încheieri interlocutorii, aşa cum prevede în mod expres art. 235 C. proc. civ.

Împrejurarea că încheierea de la termenul respectiv nu cuprinde consideraţiile Judecătoriei Sfântu Gheorghe referitoare la competenţă nu intră în contradicţie cu concluzia enunţată mai sus, din moment ce respectiva instanţă a reţinut cauza spre soluţionare pe fond, aşa cum s-a menţionat în mod expres în încheierea menţionată.

Or, atât timp cât dezbaterile au fost închise, este evident că a fost depăşită faza procesuală a verificării competenţei, independent de menţiunile din încheiere.

În acest sens, a menţionat că, prin decizia nr. 31/2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii, s-a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ..".

În considerentele acestei decizii, s-a reţinut că:

"64. Aşadar, efectul neinvocării excepţiei de necompetenţă materială cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii este acela că instanţa sesizată devine competentă să soluţioneze cauza.

65. Drept urmare, dacă excepţia de necompetenţă nu a fost invocată în condiţiile menţionate mai sus, atunci necompetenţa instanţei sesizate se acoperă definitiv, cu consecinţa pentru instanţa sesizată a definitivării competenţei de soluţionare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispoziţiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ.

66. Din interpretarea prevederilor art. 130-131 din C. proc. civ. rezultă că neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă are ca efect consolidarea competenţei instanţei iniţial sesizate, în condiţiile operării unei prorogări legale de competenţă sui-generis.".

Faţă de cele expuse, instanţa a considerat că Judecătoria Sfântu Gheorghe a fost legal învestită şi este competentă să soluţioneze cauza, ca primă instanţă sesizată, fiind lipsit de relevanţă faptul că Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti ar fi competentă, potrivit regulii generale.

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 135 C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces, condiţie îndeplinită în cauză cât timp niciuna din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Potrivit art. 1016 C. proc. civ., "dacă debitorul nu plăteşte în termenul prevăzut la art. 1015 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanţa de plată la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă".

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Totodată, art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. consacră o competenţă teritorială alternativă în materia răspunderii contractuale, iar potrivit art. 116 din C. proc. civ. reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei, că procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.

Dispoziţiile art. 126 alin. (1) din C. proc. civ. reglementează un caz de prorogare voluntară a competenţei teritoriale de soluţionare a litigiilor care au ca obiect bunuri şi alte drepturi de care acestea pot să dispună. Aceste dispoziţii se aplică deci numai în cazul competenţei teritoriale reglementată de norme juridice de ordine privată, aşa cum este cazul şi în litigiul de faţă, ce priveşte atragerea răspunderii contractuale a pârâtei-chiriaş B. S.R.L.

Înalta Curte constată că, în cuprinsul contractului de închiriere nr. x/05.11.2015, la art. 7.1 - Alte clauze, părţile au convenit că, "orice diferend rezultând din interpretarea şi/sau executarea prezentului contract, care nu va putea fi soluţionat în niciun fel pe cale amiabilă, va fi supus competenţei instanţelor române de drept comun de la sediul Chiriaşului".

Prin inserarea acestei clauze atributive de competenţă, părţile au înlăturat posibilitatea ca litigiile privitoare la raportul juridic obligaţional dintre acestea să fie soluţionate de alte instanţe deopotrivă competente, decât instanţa de la sediul chiriaşului B. S.R.L.

În cauză, sediul chiriaşului-pârât B. S.R.L. este în raza de competenţă a Judecătoriei Sector 4 Bucureşti.

Cu privire la momentul procesual până la care partea îndreptăţită poate invoca încălcarea competenţei teritoriale relative, art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prevede că "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii".

Aceste dispoziţii legale nu pot fi însă interpretate şi aplicate decât în corelare cu necesitatea asigurării celorlalte garanţii procesuale ale părţilor, îndeosebi a efectivităţii principiilor contradictorialităţii şi dreptului la apărare.

Astfel, pentru a se putea efectua verificarea competenţei, instanţa trebuie să se asigure că părţile au posibilitatea de a pune concluzii, problema competenţei urmând a fi tranşată definitiv înaintea instanţei respective printr-o încheiere interlocutorie.

Or, în cadrul aceleiaşi sarcini ce revine instanţei de a asigura celeritatea judecăţii, în sensul art. 6 alin. (1) C. proc. civ., în care se înscrie şi verificarea propriei competenţe, este înscrisă expres, prin dispoziţiile art. 241 alin. (3) C. proc. civ., şi obligaţia de a se proceda la verificarea procedurii de comunicare a actelor de procedură pentru termenul de judecată şi de a se ordona, dacă e cazul, luarea măsurilor de efectuare ori de refacere a acestor proceduri.

În situaţia particulară a litigiului pendinte, deşi prin întâmpinarea formulată la 30.09.2023, în termen legal, şi înregistrată la dosarul cauzei la 03.10.2023, pârâta B. S.R.L. a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, motivat de clauza atributivă de competenţă prevăzută în contractul de închiriere, la primul termen de judecată acordat în cauză, 06.10.2023, instanţa de judecată a omis să observe depunerea acestui înscris, reţinând dosarul în pronunţare.

Ulterior, aflată în procedura de deliberare, urmare a identificării la dosarul cauzei a întâmpinării depuse de pârâta B. S.R.L., instanţa a apreciat că nu a fost parcursă procedura de comunicare a întâmpinării şi a înscrisurilor ataşate acesteia astfel încât a repus cauza pe rol, pentru a da posibilitatea reclamantei să depună răspuns la întâmpinare. Totodată, după depunerea răspunsului la întâmpinare de către reclamantă, a apreciat necesară comunicarea acestui act de procedură pârâtei.

Spre deosebire de forma anterioară a art. 131 alin. (3) C. proc. civ., care impunea invocarea excepţiei necompetenţei de ordine privată şi verificarea competenţei cel mai târziu la primul termen la care părţile sunt legal citate, textul, în forma modificată prin Legea nr. 310/2018 face referire la "primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii".

Prin urmare, noua reglementare permite ca, în mod excepţional, verificarea competenţei şi invocarea subsecventă a excepţiei de necompetenţă să aibă loc şi la termenul imediat următor termenului la care părţile au fost legal citate, dacă s-au ivit alte incidente procedurale, fără a opera sancţiunea decăderii din dreptul de a invoca excepţia necompetenţei, ipoteză care se regăseşte în speţă.

Este de observat, din această perspectivă, că stabilirea limitei temporale pentru invocarea excepţiei de necompetenţă teritorială de ordine privată este dată de termenul la care părţile din proces pot pune şi concluzii asupra competenţei, deci pricina nu se amână pentru un motiv care implică imposibilitatea unor dezbateri contradictorii, astfel cum se reţine în considerentele Deciziei nr. 31/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 133/19.02.2020, cu referire, ca exemplu, la amânarea judecăţii în temeiul art. 222 C. proc. civ.

Pe de altă parte, potrivit aceleiaşi hotărâri de unificare a jurisprudenţei menţionate anterior, în această situaţie, instanţa sesizată prin declinarea competenţei poate să verifice modul în care normele referitoare la condiţiile şi termenul de invocare a excepţiei de necompetenţă au fost respectate, fără a se putea transforma într-o instanţă de control judiciar, deci fără a avea de analizat aspectele privind legalitatea şi oportunitatea măsurilor procesuale concrete luate pentru respectarea principiului dreptului la apărare şi al contradictorialităţii, care au condus la amânarea judecăţii (vezi paragraful 71).

Prin urmare, în contextul în care instanţa nu a observat existenţa la dosar a întâmpinării, prin care pârâta invocase excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, şi a măsurilor dispuse odată cu repunerea cauzei pe rol, de comunicare prealabilă a actelor de procedură, măsuri ce urmăreau tocmai garantarea dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii, părţile neputând pune concluzii asupra competenţei în sensul art. 130 alin. (3) şi art. 131 alin. (1) C. proc. civ., menţiunea din cuprinsul încheierii de şedinţă de la termenul din 06.10.2023 a instanţei iniţial sesizate, privind faptul că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cererii, nu poate conduce la concluzia că Judecătoria Sfântu Gheorghe ar fi devenit competentă teritorial să soluţioneze litigiul după acest prim termen, prin acoperirea necompetenţei sale iniţiale, invocate în termenul legal de pârâtă, prin întâmpinare.

Contrar celor reţinute de Judecătoria Sectorului 4, în speţă nu sunt incidente dezlegările instanţei supreme, prin decizia pronunţată în recurs în interesul legii nr. 31/2019, ce vizează sancţionarea neinvocării excepţiei de necompetenţă materială de către instanţă, în termenul defipt de lege. Or, în speţă, necompetenţa de ordine privată, teritorială, a fost invocată de partea interesată în termenul legal, anume prin întâmpinare. Aşadar, faptul că instanţa a omis să o soluţioneze la primul termen de judecată nu poate atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a invoca prorogarea voluntară a competenţei teritoriale, prin clauza atributivă de competenţă.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sector 4 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 4 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2023.