Jurisdiction for objection to forced execution: stability of enforcement court despite change of debtor's domicile

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2022 pe rolul Judecătoriei Ineu, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B.., a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite efectuate în dosarul execuţional nr. x/2021 al C., solicitând, pe cale de excepţie, să se constatate că dreptul intimatei de a cere executarea silită este prescris, conform dispoziţiilor art. 706 C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, a solicitat anularea încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 743/21.06.2018, pronunţată de către Judecătoria Ineu, având în vedere că nu era competentă să judece cererea de încuviinţare a executării silite, instanţa de executare fiind cea de la domiciliul debitorului; să se constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzelor contractuale privitoare la dobândă, dobânda penalizatoare, comision de administrare, comision de risc, comision de acordare credit; anularea executării silite ce face obiectul dosarului de executare silita nr. x/2021, al S.C. C.; suspendarea executării silite, până la soluţionarea irevocabilă a prezentei contestaţii la executare, în temeiul dispoziţiilor art. 719 C. proc. civ. întoarcerea executării, în situaţia în care contestatorul va fi executat silit; restituirea taxei de timbru, precum şi a cauţiunii, în situaţia admiterii contestaţiei la executare; cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din 29.11.2022, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Ineu, raportat la faptul că domiciliul contestatorului este în municipiul Constanţa, strada x, nr. 47, judeţul Constanţa.

Prin sentinţa civilă nr. 753/15.12.2022, pronunţată de Judecătoria Ineu în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că, potrivit procesului-verbal încheiat în urma verificărilor DEPABD, debitorul are domiciliul în municipiul Constanţa din septembrie 2021. Totodată, a reţinut că debitorul a indicat în cererea de chemare în judecată adresa din Constanţa.

Instanţa a apreciat că, deşi executarea silită a fost încuviinţată de către Judecătoria Ineu, într-un alt dosar de executare silită, chiar dacă cu privire la acelaşi titlu, totuşi acest fapt nu este de natură să o transforme în instanţă de executare pentru totdeauna, nefiind incidente considerentele deciziei nr. 20/2021 de soluţionare a recursului în interesul legii, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât această decizie priveşte situaţia unei pluralităţi de debitori cu domicilii diferite, ceea ce nu este cazul în speţă.

Cauza a înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la 10.02.2023, sub dosar nr. x/2022.

Prin sentinţa civilă nr. 6829 din 06.07.2023, Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ineu, a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea civilă nr. 743/21.06.2018 a Judecătoriei Ineu, prin urmare, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare revine acestei instanţe care a încuviinţat executarea silită, ca instanţă de executare, potrivit principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 135 C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Ineu, pentru următoarele considerente:

Cu privire la starea de fapt, se reţine că, prin încheierea civilă nr. 743/21.06.2018 a Judecătoriei Ineu, pronunţată în dosarul nr. x/2018, s-a încuviinţat executarea silită pornită în dosarul execuţional nr. x/2018 al B.E.J. D., ca urmare a cererii formulate de creditoarea B.., împotriva debitorului A., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/26.06.208, emis de E. S.A. - Agenţia Stei, pentru recuperarea creanţei în sumă totală de 11.504,91 euro, reprezentând creanţa stabilită prin titlul executoriu, la care se vor adăuga cheltuielile de executare silită.

Prin Hotărârea nr. 7/11.08.2021, pronunţată de Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, s-a dispus repartizarea către S.C. C. şi Asociaţii a unor dosare aflate pe rolul B.E.J. D., printre care şi dosarul nr. x/2018. În urma repartizării, dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2021 pe rolul S.C. C. şi Asociaţii.

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Ineu la 19 iulie 2022, sub nr. x/2022, contestatorul A. a formulat contestaţie la executarea silită însăşi şi împotriva actelor de executare efectuate în dosarul de executare silită nr. x/2021 pe rolul S.C. C. şi Asociaţii, solicitând să se dispună anularea încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 743/21.06.2018 a Judecătoriei Ineu, pronunţată în dosarul nr. x/2018 şi a actelor de executare emise de executorul judecătoresc în dosarul de executare silită nr. x/2021, anularea executării silite ce face obiectul dosarului de executare silită nr. x/2021, al C.; suspendarea executării silite, până la soluţionarea irevocabilă a prezentei contestaţii la executare, în temeiul dispoziţiilor art. 719 C. proc. civ. întoarcerea executării, în situaţia în care contestatorul va fi executat silit; restituirea taxei de timbru, precum şi a cauţiunii, în situaţia admiterii contestaţiei la executare

Înalta Curte reţine că determinarea instanţei de executare competentă să soluţioneze contestaţia la executare se face prin raportare la dispoziţiile art. 714 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 651 din acelaşi cod. Normele legale evocate stabilesc că aceasta se introduce la instanţa de executare, care este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. La alin. (3) al art. 651 C. proc. civ. se stabileşte că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Astfel, conform art. 666 şi art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de executare încuviinţează executarea silită şi îşi validează implicit, în această procedură, calitatea de instanţă competentă să soluţioneze litigiile privind contestaţia la executare.

Totodată, art. 714 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte regula potrivit căreia instanţa de executare soluţionează contestaţia la executare propriu-zisă.

De altfel, dispoziţiile legale anterior menţionate au făcut obiectul interpretării Înaltei Curţi de Casaţiei şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, care, prin decizia nr. 20/2021 din 27 septembrie 2021 a stabilit că "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

În considerentele acestei decizii, Înalta Curte a reţinut că " (71) ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestaţiei la titlu, spre exemplu - toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare"

În cauză, se constată că executarea silită a fost demarată împotriva contestatorului, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/26.06.208, emis de E. S.A. - Agenţia Stei, încheierea de încuviinţare a executării silite nr. 743 din 21 iunie 2018 fiind pronunţată de Judecătoria Ineu, în a cărei circumscripţie îşi avea, la momentul sesizării instanţei, domiciliul debitorul A..

Din perspectiva dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., instanţa de executare a fost stabilită odată cu pronunţarea încheierii de încuviinţare a executării silite, iar acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul contestaţiei la executare propriu-zise, prin care se contestă executarea silită deja declanşată, pentru că hotărârea prin care a fost încuviinţată executarea silită a tranşat în mod necesar şi problema calificării instanţei care a pronunţat-o, ca având statutul de instanţă de executare.

Totodată, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ., "schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenţei instanţei de executare". Prin urmare, în mod greşit s-a raportat instanţa Judecătoriei Ineu la actualul domiciliu al contestatorului, ca fiind pe raza Judecătoriei Constanţa începând cu luna septembrie 2021, cât timp, la data sesizării instanţei cu cererea de încuviinţare a executării silite (18.06.2018), domiciliul contestatorului era în Ineu, str. x, jud. Arad.

În raport cu dispoziţiile legale evocate şi înscrisurile de la dosar, rezultă că, în cauză, instanţa de executare este Judecătoria Ineu, competenţă ce a fost dobândită prin încheierea de încuviinţare a executării silite nr. 743/21.06.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018, instanţă căreia îi revine competenţa să soluţioneze contestaţia la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

În cauză este incident principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanţă fiind calificată de legiuitor drept instanţă de executare.

Faţă de considerentele anterior expuse şi văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ineu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ineu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2023.