Jurisdiction conflict over standard contract clause resolved by validating buyer's location for contract claims

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată şi reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia, la 23.11.2021, sub număr unic de dosar x/2021, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 189.000 RON, reprezentând penalizare de 30% pentru cantitatea nelivrată, conform contract nr. x/29.06.2020, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

La 11.01.2022, pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care, pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată şi pe cale de excepţie a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Slobozia şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila, în temeiul art. 107 C. proc. civ.. În motivarea excepţiei necompetenţei teritoriale, pârâta a invocat faptul că, în cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 113 C. proc. civ., care reglementează competenţa teritorială alternativă, iar art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. precizează că excepţia de necompetenţă teritorială este de ordine publică.

Prin sentinţa nr. 2992 din 18 noiembrie 2022, pronunţată de Judecătoria Slobozia, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâtă şi s-a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, din probatoriul administrat în cauză, respectiv contractul încheiat între cele două părţi, rezultă că dispoziţiile contractuale (din contractele în cauză) privitoare la competenţa instanţelor judecătoreşti sunt standard, în sensul dispoziţiilor art. 1203 C. civ., şi nu au fost negociate de reclamantă, care le-a propus, cu pârâta, care a semnat.

Astfel, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. X - Clauze finale din contractul părţilor reprezintă clauze neuzuale şi, drept urmare, pentru a produce efecte este necesar să fi fost acceptate expres şi în scris, de către pârâtă.

Având în vedere că în cauză, reclamanta nu a pretins şi nu a făcut dovada unei acceptări exprese şi în scris de către pârâtă a clauzelor neuzuale privind competenţa instanţelor de judecată, distinctă de contractele în care sunt inserate aceste clauze, instanţa a constatat că aceste clauze nu produc efecte, prin urmare, competenţa instanţelor judecătoreşti urmând a fi analizată potrivit dreptului comun în materie.

Din înscrisurile de la dosar şi precizările părţilor, instanţa a reţinut că pârâta are sediul în municipiul Brăila, strada x, nr. 25, judeţ Brăila, aspect ce, raportat la dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., determină competenţa Judecătoriei Brăila de soluţionare a cauzei, potrivit normelor generale şi alternative în privinţa competenţei teritoriale, enunţate anterior.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Brăila sub acelaşi nr. de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 2868/2023 din 31 mai 2023, Judecătoria Brăila a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat în favoarea Judecătoriei Slobozia competenţa teritorială pentru soluţionarea cererii.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut faptul că articolul X din contractul încheiat între reclamantă şi pârâtă este o clauză atributivă de competenţă, în sensul art. 126 alin. (1) C. proc. civ., derogatorie de la normele privitoare la competenţa instanţelor judecătoreşti de drept comun.

Pârâta şi-a întemeiat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Slobozia pe prevederile art. 107 din C. proc. civ.

Clauza inserată în art. X din contractul încheiat între reclamantă şi pârâtă reprezintă, într-adevăr, o clauză standard, ce se regăseşte în contractele semnate de către reclamantă cu partenerii săi, inclusiv cu pârâta din prezenta cauză.

Cu toate acestea, clauza în discuţie nu este neuzuală în raporturile dintre profesionişti, în general, şi în raporturile dintre reclamanta şi pârâta din prezenta cauză, în particular.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Slobozia şi Judecătoria Brăila, instanţa, în temeiul art. 135 alin. (1) şi art. 134 C. proc. civ., a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă, precum şi suspendarea judecării cauzei având ca obiect pretenţii şi părţi pe reclamanta A. S.R.L. şi pârâta B. S.R.L. până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, asupra conflictului negativ de competenţă, constată şi reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces, condiţie îndeplinită în cauză cât timp niciuna din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Totodată, art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. consacră o competenţă teritorială alternativă în materia răspunderii contractuale, iar potrivit art. 116 din C. proc. civ. reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei, că procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.

Dispoziţiile art. 126 alin. (1) din C. proc. civ. reglementează un caz de prorogare voluntară a competenţei teritoriale de soluţionare a litigiilor care au ca obiect bunuri şi alte drepturi de care acestea pot să dispună. Aceste dispoziţii se aplică deci numai în cazul competenţei teritoriale reglementată de norme juridice de ordine privată, aşa cum este cazul şi în litigiul de faţă, ce priveşte atragerea răspunderii contractuale a pârâtei-vânzător B. S.R.L.

Înalta Curte constată că, în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nr. x/29.06.2020, la art. X - Clauze finale, părţile au convenit că, "orice dispută, controversă, litigiu sau încetare provocată de prezentul contract va fi rezolvată în faţa instanţelor de judecată competente, în a căror circumscripţie îşi are sediul Cumpărătorul".

Prin inserarea acestei clauze atributive de competenţă, părţile au înlăturat posibilitatea ca litigiile privitoare la raportul juridic obligaţional dintre acestea să fie soluţionate de alte instanţe deopotrivă competente, decât instanţa de la sediul cumpărătorului A. S.R.L.

În cauză, sediul cumpărătorului-reclamant A. S.R.L. este în raza de competenţă a Judecătoriei Slobozia.

Din analiza actelor dosarului, instanţa supremă reţine că, deşi a invocat excepţia necompetenţei teritoriale prin întâmpinare, pârâtul nu a contestat valabilitatea clauzei atributive de competenţă prevăzută la art. X din contract din perspectiva incidenţei dispoziţiilor art. 1203 C. civ., invocate din oficiu de instanţa Judecătoriei Slobozia, ci apărările sale au vizat stabilirea competenţei teritoriale în temeiul art. 107 C. proc. civ. raportat la sediul pârâtului-vânzător, ce se află în raza Judecătoriei Brăila.

Cu privire la momentul procesual până la care partea îndreptăţită poate invoca încălcarea competenţei teritoriale relative, art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prevede că "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Or, în condiţiile în care pârâtul nu a invocat faptul că această clauză contractuală, ce cuprinde atribuirea competenţei în favoarea instanţei de la sediul Cumpărătorului, este o clauză standard ce nu produce efecte între părţile contractante, instanţa astfel învestită nu poate invoca din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale relative, aceasta rămânând competentă să soluţioneze cauza.

Prin urmare, Înalta Curte constată că invocarea, din oficiu, a excepţiei necompetenţei teritoriale relative de către Judecătoria Slobozia s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 130 C. proc. civ., în condiţiile în care dreptul de a contesta valabilitatea clauzei atributive de competenţă revenea exclusiv pârâtului, care nu a înţeles să invoce excepţia necompetenţei teritoriale din această perspectivă.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Slobozia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2023.