Jurisdictional conflict over civil delictual liability: adherence to first-instance section specialization over professional party status

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată şi reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă sub dosar nr. x/2018, reclamanţii A. şi B. au solicitat să fie obligată C. S.A., împreună cu CET Govora S.A., Ministerul Energiei, Consiliul Judeţean Vâlcea, Instituţia Prefectului Vâlcea, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi Ministerul Finanţelor Publice, la plata unor despăgubiri civile reprezentând valoarea de înlocuire la nou a imobilului construcţie situat în Comuna Alunu, sat Alunu, jud. Vâlcea, urmare a alunecării haldei de steril, cu consecinţa acoperirii imobilelor proprietate a acestora, eveniment ce a avut loc în perioada mai- iulie 2017.

În drept, reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 998-999 vechiul C. civ., art. 1382 C. civ., O.U.G. nr. 195/2005, Legea minelor nr. 85/2003, H.G. nr. 1208/2003, Directiva nr. 35/2004/CE modificată prin Directiva nr. 2006/21/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind gestionarea deşeurilor din industriile extractive, O.U.G. nr. 195/2005, aprobata prin Legea nr. 265/2006 R, H.G. nr. 856/2008, Hotărârea nr. 42/2015 şi Hotărârea nr. 980/2015.

Prin sentinţa civilă nr. 738/04 aprilie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Vâlcea a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi, în sensul că:

A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Energiei, Instituţia Prefectului Judeţului Vâlcea, Ministerul Finanţelor Publice şi respinsă cererea de chemare în judecată formulată împotriva acestor pârâţi, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin aceeaşi sentinţă a fost admisă excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtului Consiliul Judeţean Vâlcea şi respinsă cererea de chemare în judecată împotriva acestui pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate de folosinţă.

De asemenea, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată împotriva pârâtei Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A.

A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii CET GOVORA S.A., prin administrator judiciar D.. şi COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A. şi s-a dispus obligarea pârâţilor COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A. şi CET GOVORA S.A. la plata către reclamanţi a unor despăgubiri civile în cuantum total de 537.253,4 RON.

Au fost obligaţi aceiaşi pârâţi la plata către reclamanţi a sumei de 6.488.77 RON, cheltuieli de judecată.

În temeiul art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, au fost obligaţi pârâţii COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A. şi CET GOVORA S.A. la plata către stat a sumei de 5.507,3 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, pentru care s-a încuviinţat ajutorul public judiciar în favoarea reclamanţilor.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă la 6 mai 2022, pârâtul COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A. a solicitat lămurirea şi completarea sentinţei civile nr. 738 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă la 04 aprilie 2022, în dosarul civil nr. x/2018

Astfel, pârâtul a susţinut faptul că dispozitivul hotărârii necesită lămuriri cu privire înţelesul şi modalitatea de punere în executare, în sensul stabilirii modalităţii de efectuare a plăţii despăgubirilor către reclamanţii A. şi B. de către pârâtele COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A. şi CET GOVORA S.A.

Prin sentinţa civilă nr. 1637/2022 din 19 septembrie 2022, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a respins cererea formulată de petentul pârât COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A., prin care a solicitat lămurirea şi completarea sentinţei civile nr. 738, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2018.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel C. S.A.

Prin încheierea din 25.04.2023, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018 a fost declinată competenţa materială procesuală de soluţionare a cauzei privind apelul formulat de petenta COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1637 din 19 septembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2018, în favoarea secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti.

Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a reţinut că, în structura Curţii de Apel Piteşti funcţionează două secţii civile, care soluţionează litigii civile, în baza art. 19 alin. (1) lit. g) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Consiliul Superior al Magistraturii nr. 1375/2015. Colegiul de conducere al Curţii de Apel Piteşti a stabilit, pentru o echilibrare echitabilă, ca toate dosarele în materia litigiilor cu profesionişti, indiferent de tribunalul care le-a soluţionat pe fond, să fie repartizate spre soluţionare secţiei a II-a Civile şi de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti.

Prin urmare, instanţa a reţinut că, prin hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Piteşti s-a decis drept criteriu de repartizare al dosarelor între cele două secţii civile ale instanţei ca litigiul să fie cu profesionişti, indiferent de tribunalul care le-a soluţionat pe fond. Această ultimă menţiune are în vedere tocmai faptul că, începând cu 01.10.2011, şi cauzele cu profesionişti sunt cauze civile. Altfel spus, în ce priveşte cauzele civile, ambele secţii, I-a şi a II-a, ale Curţii de Apel Piteşti au această specializare.

Or, conform art. 19 alin. (1) lit. g) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, la instanţele la care funcţionează mai multe secţii cu aceeaşi specializare, Colegiul de conducere stabileşte, pentru fiecare an, obiectele din sistemul ECRIS corespunzătoare fiecărei secţii, ţinând seama de circumstanţele concrete ale instanţei, precum şi de necesitatea de a se asigura repartizarea aleatorie şi echilibrată a dosarelor între secţii.

Cum, apelanta C. S.A. şi intimata CET Govora S.A. sunt profesionişti în sensul legii, instanţa a apreciat că, potrivit Hotărârii nr. 5/2016 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Piteşti, prezenta cauză trebuie repartizată secţiei a II-a Civile, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018/a2*, care, prin încheierea din 15 iunie 2023, a admis excepţia, invocată din oficiu, a necompetenţei materiale-procesuale a secţiei a II-a civile a Curţii de Apel Piteşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civile a aceleiaşi Curţi de apel.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul, pentru soluţionarea acestuia, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. A suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că, prezentul dosar are ca obiect lămurirea şi completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 738/4.04.2022, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018.

Cererea de chemare în judecată a reclamanţilor, soluţionată în dosarul nr. x/2018 prin sentinţa civilă nr. 738/4.04.2022, a fost întemeiată în drept pe răspunderea civilă delictuală a pârâţilor, respectiv pe dispoziţiile art. 998 - 999 vechiul C. civ., invocându-se fapta culpabilă a pârâţilor ca fiind cauza prejudiciului încercat de reclamanţi ca urmare a exploatării necorespunzătoare a unei halde de steril, iar instanţa de fond, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, a considerat îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, obligând pârâtele CET Govora S.A. şi C. S.A. la repararea prejudiciului.

Dat fiind obiectul litigiului, instanţa a constatat că soluţionarea căii de atac este de competenţa secţiei I Civile din cadrul Curţii de Apel Piteşti.

Determinant în stabilirea competenţei materiale procesuale a celor două secţii este criteriul ce ţine de natura litigiului, iar nu exclusiv calitatea persoanelor implicate în proces, aceea de profesionişti.

În consecinţă, a reţinut că, punând în discuţie condiţiile răspunderii civile delictuale, litigiul de faţă nu are natura unui litigiu cu profesionişti, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, ci aparţine materiei civile lato-sensu, propriu-zise, ce revine în competenţa de soluţionare a secţiei I a Curţii de Apel Piteşti, conform hotărârii Colegiului de conducere.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două secţii ale aceleiaşi instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. necompetenţa este de ordine publică "în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat.".

Prin prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., legiuitorul a stipulat că:

"Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.".

Conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., "La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.".

Totodată, prin dispoziţiile art. 136 C. proc. civ., legiuitorul recunoaşte existenţa unui conflict de competenţă între secţiile sau completele de judecată ale aceleiaşi instanţe, "Dispoziţiile prezentei secţiuni privitoare la excepţia de necompetenţă şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere. (...) Dispoziţiile alin. (1) - (3) se aplică în mod corespunzător şi în cazul completelor specializate."

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că cele două secţii ale Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi secţia I Civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece apelul formulat în cauză, declinările de competenţă între secţiile sesizate fiind reciproce.

Cu privire la competenţa specializată a completului de judecată învestit cu soluţionarea unui proces, competenţă subsumată competenţei materiale procesuale, notează instanţa supremă faptul că aceasta constituie un aspect care se analizează în etapa judecăţii în primă instanţă, fie cu ocazia verificării competenţei în condiţiile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., fie cu aceea a soluţionării excepţiei de necompetenţă.

Prin decizia nr. 17/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că necompetenţa materială procesuală a secţiei/completului specializat este de ordine publică.

Potrivit deciziei nr. 40/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii:

"organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare; (…) astfel, în condiţiile reglementării în vigoare în perioada avută în vedere în prezenta cauză, competenţa trebuie atribuită instanţei ierarhic superioare celei care a pronunţat hotărârea în fond, prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului ierarhic din treaptă în treaptă (…)".

Se constată că, în primă instanţă, litigiul a fost soluţionat de către secţia I Civilă a Tribunalului Vâlcea, instanţă în cadrul căreia există şi o secţie specializată în soluţionarea litigiilor cu profesionişti, respectiv secţia a II-a Civilă, motiv pentru care, la verificarea competenţei materiale procesuale în calea de atac este necesar a se avea în vedere specializarea primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac.

În acest sens, se impune a se reţine cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 4/2023, respectiv:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 şi art. 136 din C. proc. civ., competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina: (...) cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac".

Această decizie vine în completarea jurisprudenţei obligatorii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent în soluţionarea recursului în interesul legii, potrivit căreia competenţa materială procesuală a instanţei de fond se va păstra, în mod corespunzător, în calea de atac (a se vedea paragraful 164 din Decizia nr. 18 din 17 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 06 aprilie 2016).

Prin decizia pronunţată în interesul legii nr. 4/2023, instanţa supremă a statuat că "(109) ...atunci când pricina a fost judecată de o secţie civilă de drept comun, secţia corespunzătoare a instanţei superioare va judeca procesul, chiar dacă pricina era de competenţa materială procesuală (specializată) a secţiei pentru litigii cu profesionişti ori chiar de contencios administrativ sau de litigii de muncă. Competenţa instanţei de control judiciar se stabileşte în raport cu instanţa ori, după caz, secţia sau completul specializat care a judecat procesul. Singura situaţie în care instanţa de control judiciar îşi poate verifica, în apel sau recurs, competenţa materială procesuală este aceea în care doar de la nivelul instanţei superioare există secţii ori complete specializate pentru materia respectivă, nu şi la nivelul instanţei a cărei hotărâre se atacă; (119) Concluzionând, în ipoteza în care litigiul a fost soluţionat în fond de o/un instanţă/secţie/complet specializată/specializat (potrivit reglementărilor din legi speciale sau legilor de organizare judecătorească), în cadrul verificărilor privind competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar aceasta va respecta specializarea primei instanţe, care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac, fiind depăşit momentul procesual până la care, în mod obiectiv, putea fi verificată competenţa materială procesuală, potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) şi ale art. 131 alin. (1) raportat la art. 136 alin. (1) din C. proc. civ.."

Prin urmare, având în vedere că în primă instanţă litigiul a fost repartizat şi soluţionat de un complet civil de drept comun, în calea de atac, competenţa de soluţionare a apelului revine secţiei din cadrul curţii de apel corespunzătoare secţiei din cadrul tribunalului care a pronunţat hotărârea apelată, respectiv secţiei I Civile a Curţii de Apel Piteşti.

De altfel, invocarea în cauză a excepţiei de necompetenţă materială procesuală prin raportare la obiectul şi natura litigiului direct în apel, aduce în discuţie chiar competenţa materială a instanţei de fond, cu nerespectarea dispoziţiilor legale privind invocarea excepţiei de necompetenţă.

În acest context, instanţa supremă reţine că, prin încheierea din 25.09.2019, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, instanţa s-a declarat competentă să soluţioneze cauza, sub aspect general, material şi teritorial, potrivit dispoziţiilor art. 95 coroborat cu art. 94 alin. (1) lit. k) din C. proc. civ., iar acest aspect nu a fost contestat în apel, dobândind caracter defintiv. Întrucât dosarul nr. x/2018 priveşte soluţionarea unei cereri de lămurire şi completare a sentinţei primei instanţe, competenţa aparţine instanţei care a pronunţat hotărârea a cărei lămurire şi completare se solicită, aşa cum dispun dispoziţiile art. 443 şi art. 444 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2023.