Cassation appeal nullified for lacking valid grounds: contract interpretation and evidence valuation do not constitute illegality

Şedinţa publică din data de 12 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, secţia Civilă la 25.06.2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 380.052 RON, reprezentând despăgubiri, conform art. 8.2 pct. 1 din contractul nr. x/06.09.2019, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1031/23.10.2020, Tribunalul Vaslui, secţia Civilă a admis acţiunea, a obligat pârâta să îi achite reclamantei suma de 380.052 RON, reprezentând despăgubiri şi 8.702,76 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, S.C. B. S.R.L. a declarat apel, care, prin decizia nr. 508/03.11.2021 a Curţii de Apel Iaşi, secţia Civilă, a fost admis; ca o consecinţă, sentinţa primei instanţe a fost schimbată în tot, în sensul că a fost respinsă acţiunea, iar intimata a fost obligată la plata către apelantă a sumei de 3.702 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

În motivare, a arătat că instanţa de prim control judiciar în mod greşit a interpretat clauzele contractuale, în condiţiile în care art. 3.1 din contract prevedea că vânzătorul trebuia să livreze cumpărătorului o cantitate de soia boabe de 2.500 tone, iar termenul de livrare a fost stabilit la art. 6.3, între 01.11.2019 şi 29.02.2020. Cum acest termen nu a fost respectat, recurenta a precizat că a achiziţionat produsul de la alt furnizor la un preţ mai mare.

De asemenea, a afirmat că instanţa de apel a pronunţat hotărârea recurată cu încălcarea normelor de drept material ce reglementează mijloacele de probă şi admisibilitatea lor şi că, în mod nelegal, a înlăturat din probatoriu notificarea nr. x/10.02.2019 şi corespondenţa electronică transmisă intimatei, în măsura în care înscrisurile de la dosar făceau dovada transmiterii solicitărilor sale de livrare a produsului.

În drept, recurenta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 26.04.2022 intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii/nulităţii recursului, în argumentarea căreia, făcând referire la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., a arătat că susţinerile autoarei căii de atac nu pot fi încadrate în motivul de casare pe care aceasta şi-a fundamentat recursul, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil potrivit normei de trimitere de la art. 494 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimată prin întâmpinare, Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, dezvoltarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază, cu raportare strictă şi limitativă la cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de textul de lege indicat, condiţia legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul formulează critici de nelegalitate punctuale la adresa hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţa de apel, cu referire la motivele de casare expres prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În speţă, afirmând nelegalitatea deciziei recurate, autoarea căii de atac a invocat incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cerere când hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

Analizând argumentele părţii expuse în motivare, Înalta Curte constată că acestea nu reprezintă critici concrete de nelegalitate, ci susţineri care reflectă, în realitate, nemulţumirea recurentei faţă de modalitatea în care, în apel, a fost valorificat probatoriul administrat în cauză şi s-a stabilit situaţia de fapt.

Astfel, autoarea căii de atac a susţinut nelegalitatea hotărârii atacate din perspectiva interpretării greşite a clauzelor contractuale de către instanţa de apel şi valorificării greşite a înscrisurilor aferente corespondenţei purtate între părţi.

Totodată, deşi a reclamat încălcarea normelor legale care reglementează probele în procesul civil, recurenta nu a indicat, în concret, dispoziţiile legale pretins aplicate şi interpretate greşit. Prin argumentele expuse în motivare autoarea căii de atac a criticat modalitatea în care instanţa de apel a apreciat asupra elementelor probatorii ale cauzei, respectiv în care a evaluat înscrisurile pe care le-a indicat.

Sub un alt aspect, interpretarea greşită a unei clauze contractuale nu poate fi analizată din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât această ipoteză de casare se referă la aplicarea unui text de lege străin cauzei, extinderea sau restrângerea domeniului de aplicare a unui text de lege sau nerespectarea unor principii de drept, nu şi la interpretarea actului dedus judecăţii, ipoteză nepreluată în actuala legislaţie din C. proc. civ. de la 1865.

Aspectele sesizate excedează sfera motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât vizează elemente de pretinsă netemeinicie, a căror reevaluare lor scapă cenzurii instanţei de recurs, al cărei control este limitat, potrivit art. 488 alin. (1) C. proc. civ., doar la criticile de nelegalitate.

Aşa fiind, în ansamblul lor, susţinerile recurentei nu pot face obiectul analizei în calea extraordinară de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare, în sens procedural, a recursului.

O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce analiza memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică aptă să poată fi încadrată în ipotezele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind invocat doar în mod formal.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul şi, constatând culpa procesuală a recurentei, o va obliga, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., la plata către intimată a sumei de 4.087 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 508/03.11.2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.

Obligă recurenta la plata către intimată a sumei de 4.087 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 octombrie 2022.