Jurisdictional error in public procurement contract execution disputes: obligation to apply special cassation route under Law 101/2016 over common civil procedure

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Odorheiu Secuiesc, la 17.01.2019, sub nr. x/2019, reclamanţii Oraşul Vlăhiţa şi Consiliul local al Oraşului Vlăhiţa în contradictoriu cu pârâţii: A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., D. a solicitat instanţei să dispună:

- rezilierea contractului de concesiune nr. x din 31 mai 2004 încheiat între Consiliul local al Oraşului Vlăhiţa, în calitate de concedent, pe de o parte şi pârâtele în calitate de concesionare, pe de altă parte;

- obligarea pârâtelor la plata redevenţei restante pe perioada 1.07.2018-31.12.2018 în cuantum de 2.599,8 Euro;

- obligarea pârâtelor la plata redevenţei în continuare până la momentul rămânerii definitive a hotărârii privind rezilierea contractului de concesiune nr. x din 31 mai 2004;

- obligarea pârâtelor să predea reclamanţilor toate bunurile ce fac obiectul contractului de concesiune nr. x din 31 mai 2004;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 219/1998 şi ale Legii nr. 215/2001, clauzele Contractului de concesiune nr. x din 31 mai 2004, dispoziţiile Caietului de sarcini aferent procedurii de atribuire a contractului de concesiune sus menţionat, oferta tehnică şi financiară din 12.05.2004 care face parte integrantă din Contractul de concesiune, art. 1549 şi urm. C. civ., art. 453 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1182/2019, pronunţată de Judecoria Odorheiu Secuiesc s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a acţiunii favoarea Tribunalului Harghita.

Prin încheierea civilă nr. 245 din 25 februarie 2020, Tribunalul Harghita, secţia Civilă a declinat în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă între Tribunalul Harghita şi Judecătoria Odorheiu Secuiesc, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a trimis dosarul Curţii de Apel Târgu-Mureş pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Prin încheierea civilă nr. 56/CC/16.09.2020, Curtea de Apel Târgu Mureş a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, secţia Civilă.

Pentru a pronunţa regulatorul de competenţă, Curtea de Apel Târgu Mureş a reţinut că, raportat la pretenţia concretă a reclamanţilor şi la dispoziţiile legale aplicabile, prezentul litigiu are caracterul unei cereri de despăgubiri ce decurge din executarea contractului de achiziţie publică şi nu are legătură cu procedura de atribuire. De asemenea, în speţă se cere şi rezilierea unui contract de concesiune şi nu se pune problema privind anularea sau nulitatea contractelor.

În consecinţă, competenţa este stabilită de art. 53 alin. (1) indice 1 din Legea nr. 101/2016 şi nu alin. (1) al aceluiaşi articol, astfel cum acesta era în vigoare la data introducerii cererii. Acest articol a fost modificat prin ordonanţa de urgenţă nr. 114 din 9 iulie 2020, privind modificarea şi completarea unor acte normative cu impact în domeniul achiziţiilor publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 614 din 13 iulie 2020, însă, potrivit art. 25 alin. (2) din C. proc. civ., procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe, potrivit legii sub care au început. În caz de trimitere spre rejudecare, dispoziţiile legale privitoare la competenţă, în vigoare la data când a început procesul, rămân aplicabile.

În consecinţă, competenţa va fi stabilită de curtea de apel raportat la legea în vigoare la data sesizării instanţei şi anume data de 17.01.2019.

Potrivit acestui text normativ, procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante.

În continuare, potrivit art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ., judecătoriile judecă în primă instanţă, orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti. Per a contrario, dacă valoarea obiectului este de peste 200.000 RON, competenţa aparţine tribunalului, secţia civilă, care este secţia de drept comun.

De asemenea a reţinut că, atunci când se solicită şi rezilierea unui contract, va fi avută în vedere la stabilirea competenţei valoarea obiectului cererii, care în speţa de faţă o reprezintă valoarea bunurilor care fac obiectul contractului, rezultînd o sumă de 648.960 RON, ceea ce atrage competenţa materială după valoare în sarcina tribunalului, secţia civilă.

Cum în speţa de faţă sunt incidente dispoziţiile de competenţă prevăzute de art. 53 alin. (1) indice 1, în forma în vigoare la momentul introducerii cererii, care stabileşte că procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante, având în vedere această competenţă stabilită de art. 94 alin. (1) lit. k) din C. proc. civ., în temeiul art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Curtea de Apel Târgu Mureş a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita.

Ulterior, cererea formulată de reclamanţii Oraşul Vlăhiţa şi Consiliul local al oraşului Vlăhiţa în contradictoriu cu pârâţii: A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., D. a fost înregistrată la Tribunalul Harghita, sub nr. x/2019* la data de 01.10.2020.

Prin sentinţa civilă nr. 306/17 martie 2022 pronunţată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. x/2019 s-a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtei D. invocată de pârâta S.C. A. S.R.L. şi s-a respins acţiunea formulată de reclamanţii Oraşul Vlăhiţa şi Consiliul Local Vlăhiţa împotriva pârâtei D. pentru lipsa capacităţii de folosinţă; S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. invocată de pârâta S.C. A. S-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii Oraşul Vlăhiţa şi Consiliul Local Vlăhiţa, împotriva pârâtelor S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L.; s-a dispus rezilierea contractului de concesiune nr. x din 31 mai 2004 încheiat între Consiliul local al Oraşului Vlăhiţa şi pârâte şi pârâtele au fost obligate să predea reclamanţilor toate bunurile ce fac obiectul contractului de concesiune nr. x din 31 mai 2004; S-au respins capetele de cerere privitoare la plata redevenţei pentru perioada 01.07.2018-31.12.2018 şi în continuare, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti privind rezilierea contractului de concesiune nr. x din 31 mai 2004; De asemenea, pârâta S.C. A. S.R.L. a fost obligată să plătească reclamanţilor parte din cheltuielile de judecată, respectiv suma de 10.186 RON cheltuieli cu expertiza tehnică judiciară, 1.000 RON cheltuieli pentru deplasare şi 10.000 RON parte din onorariul avocaţial.

Prin decizia nr. 275/A din 14 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins apelul formulat de A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 306/17.03.2022 pronunţată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. x/2019.

Totodată, a admis apelul formulat de Oraşul Vlăhiţa şi Consiliul Local al Oraşului Vlăhiţa împotriva aceleiaşi sentinţe; a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a admis cererea de obligare a pârâtelor A. S.R.L., B. S.R.L. şi C. S.R.L. la plata în favoarea reclamanţilor Oraşul Vlăhiţa şi Consiliul Local al Oraşului Vlăhiţa a redevenţei restante pt. perioada 01.07.2018-13.12.2022 în cuantum de 5200 euro/an (echivalent în RON).

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

De asemenea, a obligat pârâţii să plătească reclamanţilor cu titlu de cheltuieli de judecată în apel suma de 15.067,48 RON.

Împotriva acestei decizii, recurenta-pârâtă A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând, în sinteză, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Targu Mureş care, constatând că sentinţa civilă nr. 306 din data de 17.03.2022 a Tribunalului Harghita a fost pronunţată cu încălcarea normelor de ordine publică privind competenţa materială procesuală, va dispune anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Harghita, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a evidenţiat, în cuprinsul memoriului de recurs, argumentele pentru care consideră că judecarea cauzei de către o secţie/complet nespecializat în materia contenciosului administrativ şi fiscal este nelegală.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut că, deşi instanţa de apel înţelege să facă referire la condiţiile de admisibilitate ale acţiunii în rezilierea contractului de concesiune, aceasta se pronunţă cu privire la temeinicia acestei acţiuni.

Astfel, evidenţa motivelor contradictorii pentru care s-a reţinut caracterul fondat al apelului promovat de apelantele-reclamante este certă, inadmisibilitatea neputând fi asimilată caracterului temeinic al acţiunii civile.

Totodată, instanţa de apel a reţinut că, în privinţa excepţiei de neexecutare a propriilor obligaţii de către reclamanţi, privitor la predarea parţială a suprafeţei de teren concesionate, pârâtele nu au făcut dovada, nu au notificat UAT Vlahita sau Consiliul Local Vlahita cu privire la predarea diferenţei de suprafaţă concesionată, lăsând să se înţeleagă că soluţionarea unei excepţii s-a efectuat, în condiţiile în care, în realitate, a fost invocată (din oficiu) o altă împrejurare care, dacă ar fi făcut obiectul apelului, ar fi trebuit soluţionată separat.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut că, în mod greşit, a aplicat instanţa de apel dispoziţiile vechiul C. civ. pe care Ie-a reţinut ca fiind normele de drept substanţial aplicabile, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat, litigiul aparţinea materiei conteciosului administrativ, fiind supus acestor norme de drept.

De asemenea, în mod greşit a făcut instanţa de apel aplicarea dispoziţiilor art. 193 alin. (2) C. proc. civ., în condiţiile în care acest text de lege nu putea fi privit individual, ci prin coroborare cu dispoziţiile art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, întrucât natura litigiului era circumscrisă sferei contenciosului administrativ.

Intimaţii-reclamanţi CONSILIUL LOCAL AL ORAŞULUI VLĂHIŢA şi ORAŞUL VLĂHIŢA au depus o întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, de asemenea, şi intimatele-pârâte B. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L. au depus fiecare câte o întâmpinare.

La termenul de judecată din 26 septembrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pus în discuţie, în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., şi a invocat, din oficiu, motivul de casare de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., respectiv nelegala alcătuire a instanţei, prin raportare la hotărârea prealabilă nr. 40/2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum şi la calea de atac incidentă în cauză.

Înalta Curte, analizând recursul din perspectiva motivului de casare de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., invocat din oficiu de instanţă, reţine următoarele:

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii Oraşul Vlăhiţa şi Consiliul local al Oraşului Vlăhiţa în contradictoriu cu pârâţii: A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., D. a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Secuiesc la data de 17 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, şi are ca obiect o cerere de despăgubiri ce decurge din executarea contractului de achiziţie publică, neavând legătură cu procedura de atribuire, precum şi o cerere de reziliere a unui contract de concesiune, nepunându-se problema privind anularea sau nulitatea contractului, aşa cum a statuat Curtea de Apel Târgu Mureş, în cadrul regulatorului de competenţă prin încheierea civilă nr. 56/CC/16.09.2020.

Prin acelaşi regulator de competenţă s-a reţinut că, în speţă, competenţa este stabilită de art. 53 alin. (1) indice 1 din Legea nr. 101/2016, astfel cum acesta era în vigoare la data introducerii cererii.

Prin Legea nr. 101/2016 a fost reglementat în mod distinct regimul juridic al remediilor şi căilor de atac, aplicabil în mod unitar şi valabil în materie de atribuire a contractelor de achiziţii publice, achiziţii sectoriale, concesiuni de lucrări şi concesiuni de servicii.

Legea nr. 101/2016 prevede în mod expres, în art. 1 alin. (2), că acest regim juridic special se aplică şi cererilor privind executarea contractelor sus-menţionate, categorie de litigii în care se include şi cererea dedusă judecăţii.

În conformitate cu Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (forma în vigoare la data învestirii instanţei cu soluţionarea cererii de chemare în judecată - 17 ianuarie 2019):

"Art. 53. - (1) Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, prin completuri specializate în achiziţii publice. (1^1) Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante. (...)"

"Art. 55. - (1) În cazuri justificate, dacă instanţa de judecată nu ia hotărârea de îndată, poate dispune amânarea pronunţării pentru un termen de 5 zile.(2) Hotărârea se redactează într-un termen de 7 zile de la pronunţare şi se comunică de îndată părţilor în cauză.(3) Hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, care judecă în complet specializat în achiziţii publice. Recursul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei.(4) Recursul suspendă executarea şi se judecă de urgenţă şi cu precădere. (5) În cazul admiterii recursului, instanţa de recurs rejudecă, în toate cazurile, litigiul în fond."

Totodată, potrivit dispoziţiilor exprese ale Legii nr. 101/2016:

"Art. 68. - Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 134/2010, republicată, cu modificările ulterioare, şi cu cele ale Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, în măsura în care prevederile acestora din urmă nu sunt contrare."

Analiza coroborată a textelor legale sus - menţionate relevă faptul că, în condiţiile în care prin modificările aduse art. 53 din Legea nr. 101/2016, potrivit Legii nr. 212/2018, s-a făcut trimitere la dreptul comun exclusiv din perspectiva determinării instanţei civile competente material să soluţioneze o anumită categorie de litigii dintre cele avute în vedere de legea specială, respectiv litigiile decurgând din executarea contractelor administrative, rezultă că nu au fost modificate nici calea de atac incidentă în astfel de cauze, nici procedura specială de soluţionare a acesteia, în lipsa unor dispoziţii exprese în acest sens.

Prin urmare, trimiterea la dispoziţiile dreptului comun cuprinsă în art. 68 din Legea nr. 101/2016 vizează exclusiv normele de reglementare a competenţei materiale (funcţională şi procesuală) a instanţei civile competente să soluţioneze litigiile decurgând din executarea contractelor de achiziţii publice/sectoriale, fără ca această trimitere să poată fi extinsă implicit şi asupra căii de atac de drept comun în materie civilă, prevederile cuprinse în Legea nr. 101/2016 fiind norme speciale nu numai prin raportare la procedura de drept comun în materie civilă, ci chiar şi prin raportare la dreptul comun în materia contenciosului administrativ (Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004).

În acelaşi sens a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin decizia nr. 40/2020 din 18 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 683 din 31 iulie 2020.

Aşa fiind, constatând fondat motivul de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., referitor la nealcătuirea instanţei potrivit dispoziţiilor legale aplicabile căii de atac a recursului, pe care legea o prevedea a fi exercitată împotriva hotărârii primei instanţe, şi, pe cale de consecinţă, faţă de nelegalitatea deciziei pronunţate de instanţa de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul, în temeiul art. 497 C. proc. civ., va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre o nouă judecată Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca instanţă de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 275/A din 14 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca instanţă de recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2023.