Conflict of competence: Consolidation of territorial jurisdiction via failure to invoke public order incompetence in labor disputes

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 14.02.2022 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, sub nr. x/2022, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. au chemat în judecată pârâţii Ministerul Public, prin Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, reprezentat prin Prim-procuror, Ministerul Finanţelor Publice, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor la înlăturarea plafonării instituite asupra indeminzaţiilor lunare de încadrare şi asupra celorlalte drepturi aferente, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 152/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, recalcularea şi plata indemnizaţiilor de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 RON, începând cu data de 01.08.2016 la zi, şi în continuare.

Obligarea pârâţilor la plata pentru fiecare lună, începând cu 01.08.2016 a diferenţei dintre venitul solicitat şi venitul efectiv plătit, cu înlăturarea plafonării instituite asupra drepturilor salariale, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată până la data păţii efective, cu obligarea şi la alocarea fondurilor necesare plăţii sumelor de bani.

Recunoaşterea stării de discriminare şi repararea prejudiciului cauzat prin maniera eronată de aplicare a legii, fără emiterea unui nou ordin de salarizare.

În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile din Legea nr. 71/2015, O.U.G. nr. 20/2016, Legea nr. 153/2017, art. 2506 C. civ., art. 2537 pct. 1 şi urm. şi art. 2541 C. civ., precum şi jurisprudenţa menţionată în cuprinsul motivării.

Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 351/2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

În motivare, instanţa a reţinut că litigiul este un conflict de muncă şi că nu sunt aplicabile prevederile art. 127 C. proc. civ.. Totodată, constatând incidenţa dispoziţiilor art. 269 alin. (1) din Codul muncii, art. 208 şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

2. Cauza a fost înregistrată la 7 martie 2023 pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2023.

Prin decizia nr. 108 din 6 aprilie 2023, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă a fost suspendată din oficiu judecata cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În argumentarea soluţiei, instanţa a reţinut cele statuate prin Decizia nr. 31/2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în complet competent să soluţioneze recursul în interesul legii şi prevederile art. 131 alin. (1) C. proc. civ. şi, constatând că Tribunalul Vâlcea s-a declarat competent general, material, cât şi teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţi prin încheierea din 24 mai 2022, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei acestei instanţe.

3. Dosarul a fost înregistrat la 24 mai 2023, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Vâlcea şi Tribunalul Mehedinţi, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, pentru următoarele considerente:

În cauză, obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cererii.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii, în calitate de procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoriile Drobeta Turnu Severin, Strehaia, Orşova, Vânju Mare, Baia de Aramă au solicitat să se dispună obligarea pârâţilor la înlăturarea plafonării instituite asupra indemnizaţiilor lunare de încadrare şi asupra celorlalte drepturi aferente, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, litigiul fiind un conflict de muncă reglementat prin legislaţia specifică jurisdicţiei muncii.

Prin urmare, norma de competenţă este cea reglementată de dispoziţiile art. 269 alin. (1) din Codul muncii, art. 208 şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, în vigoare la data sesizării şi, fiind de ordine publică, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., sunt incidente dispoziţiile art. 130 alin. (2) din acelaşi cod privind modalitatea de invocare a excepţiei de necompetenţă.

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Totodată, sunt de menţionat şi dispoziţiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu".

În cauză, se constată că prima instanţă sesizată, respectiv Tribunalul Vâlcea, la primul termen de judecată din 24 mai 2022, a reţinut că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza, niciuna dintre părţi neinvocând necompetenţa teritorială a acestei instanţe. Ulterior, la termenul din 20 februarie 2023, tribunalul a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu.

Înalta Curte constată că neinvocarea excepţiei necompetenţei teritoriale în condiţiile art. 130 alin. (2) şi art. 131 C. proc. civ. la Tribunalul Vâlcea are drept consecinţă consolidarea competenţei instanţei iniţial învestite.

În acest sens, relevantă în cauză este şi Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în complet competent pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin care s-a statuat, la paragr. 65, că în situaţia în care excepţia de necompetenţă nu a fost invocată în condiţiile menţionate mai sus, atunci necompetenţa instanţei sesizate se acoperă definitiv, cu consecinţa pentru instanţa sesizată a definitivării competenţei de soluţionare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispoziţiilor art. 130 alin. (2) sau (3) C. proc. civ.. De asemenea, la paragr. 66 al deciziei evocate s-a reţinut că din interpretarea prevederilor art. 130 - 131 C. proc. civ. rezultă că neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă are ca efect consolidarea competenţei instanţei iniţial sesizate, în condiţiile operării unei prorogări legale de competenţă sui-generis.

Având în vedere considerentele anterior expuse, Decizia RIL nr. 31/2019 şi observând că la termenul din 24.05.2022 Tribunalul Vâlcea s-a declarat competent general, material şi teritorial să soluţioneze cauza, niciuna dintre părţi neinvocând necompetenţa teritorială a acestei instanţe, în condiţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că s-a consolidat competenţa Tribunalului Vâlcea în soluţionarea cauzei cu consecinţa imposibilităţii de a-şi mai declina competenţa.

În considerarea celor expuse şi prin raportare la dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ. stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 octombrie 2023.