Conflict of jurisdiction resolved in favor of Bucharest court for union action on special working conditions

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 3 noiembrie 2022 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2022, A., în numele membrilor B., afiliat la federaţie, în contradictoriu cu pârâţii Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva şi Regia Naţională a Pădurilor Romsilva- Direcţia Silvică Buzău, a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună:

- obligarea pârâtelor la încadrarea salariaţilor, având calitatea de personal silvic, ce ocupă locuri de muncă care potrivit atribuţiilor din fisa postului presupun desfăşurarea a cel puţin uneia dintre următoarele activităţi: paza fondului forestier, a fondurilor cinegetice şi piscicole şi a ariilor naturale protejate, control silvic şi cinegetic, exploatări forestiere, construcţii forestiere, lucrări specifice de teren în activitatea de fond forestier şi împăduriri, în condiţii speciale de muncă, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariaţii angajaţi ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv;

- obligarea pârâtei Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva (pentru salariaţii ce ocupa funcţia de director, director tehnic si director comercial), respectiv a pârâtei Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva-Direcţia Silvică Buzău (pentru ceilalţi salariaţi) la încheierea actelor adiţionale la contractele individuale de muncă ale salariaţilor, având calitatea de personal silvic, încadraţi în condiţii speciale de muncă, în sensul modificării condiţiilor de muncă, din condiţii normale de muncă în condiţii speciale de muncă, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariaţii angajaţi ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv;

- obligarea pârâtelor la plata contribuţiei suplimentare de asigurări sociale, în cuantum de 8%, pentru condiţii speciale de muncă, pentru salariaţii, având calitatea de personal silvic, încadraţi în condiţii speciale de muncă, conform prevederilor art. 20 alin. (2) - (4) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, coroborat cu art. 138 lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariaţii angajaţi ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv şi în continuare, pe toată durata existenţei contractelor individuale de muncă ale respectivilor angajaţi, în condiţii speciale de muncă.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 194 C. proc. civ., art. 1 alin. (3), alin. (2) alin. (1), art. 6 alin. (1)-(4), (9), art. 15 lit. a) şi art. 17 din H.G. nr. 229/2009, art. 1 alin. (1), art. 2 lit. b), art. 4 alin. (1) lit. b), art. 4 alin. (2) lit. a) - f), 20 alin. (2) - (4) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, modificată şi completată prin Legea nr. 234/2019, art. 40 alin. (2) lit. c), f), art. 41 alin. (1) şi alin. (3) lit. d), art. 229 alin. (4) şi art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii republicat, art. 28, art. 148 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social şi art. 138 lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 586 din 07.02.2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins excepţia necompetentei generale a instanţelor ca neîntemeiată, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

În ceea ce priveşte excepţia necompetenţei teritoriale, tribunalul a reţinut că acţiunea a fost promovată de o organizaţie sindicală, respectiv de A., în numele membrilor B., afiliat la A..

În continuare a reţinut incidenţa deciziei nr. 1/2013, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-a statuat că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat şi că instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Prin stabilirea instanţei competente la sediul sindicatului şi nu la cel al organizaţiei sindicale (federaţie), instanţa a apreciat că se asigură o protecţie mai eficientă a drepturilor şi intereselor membrilor de sindicat, având în vedere că de cele mai multe ori locul de muncă al acestora este în acelaşi judeţ în care se află sediul sindicatului din care fac parte, cum este cazul şi în speţa de faţă.

Având în vedere că sediul B. este în Buzău, jud. Buzău, instanţa a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

2. Cauza a fost înregistrată la data de 13 martie 2023 pe rolul Tribunalul Buzău, secţia I-a civilă, complet specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2022.

Prin sentinţa civilă nr. 428 din 18 mai 2023, pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia I-a civilă, complet specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâta Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă a fost suspendată din oficiu judecata cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivare, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 28 alin. (3) şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, precum şi cele statuate prin Decizia nr. 1/2013 pronunţată în complet competent să soluţioneze recursul în interesul legii şi faţă de sediul federaţiei din Municipiul Bucureşti, a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

3. Dosarul a fost înregistrat la 28 iunie 2023, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Buzău, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, pentru următoarele considerente:

În cauză, obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta A., în numele membrilor B., afiliat la federaţie, a solicitat obligarea pârâtelor la încadrarea membrilor de sindicat în condiţii speciale de muncă, încheierea unor acte adiţionale în acest sens şi plata contribuţiilor suplimentare de asigurări sociale.

Prin urmare, pentru a determina competenţa teritorială de soluţionare a conflictului de muncă, instanţa supremă va avea în vedere dispoziţiile legale specifice jurisdicţiei muncii, respectiv cele prevăzute la art. 269 alin. (2) din Codul muncii, art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, în vigoare la data formulării acţiunii şi statuările din Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Potrivit prevederilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 61/2011 a dialogului social, organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi articol, printre care se numără şi dreptul de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora.

De asemenea, organizaţiile sindicale au fost definite prin art. 1 lit. u) din Legea nr. 62/2011, ca fiind o denumire generică pentru sindicate, federaţii sau confederaţii sindicale.

Art. 269 alin. (2) din Codul muncii prevede că cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

Totodată, prin Decizia dată în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), referitor la calitatea procesuală activă a organizaţiilor sindicale în acţiuni promovate în numele membrilor de sindicat, precum şi a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) [fost 284 alin. (2)] din Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, s-a statuat că "instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant".

Cât priveşte calitatea procesuală activă a federaţiilor, confederaţiilor sau uniunilor sindicale, ca forme de asociere a sindicatelor/organizaţiilor sindicale, Înalta Curte formulează observaţia că şi acestea au aceleaşi drepturi ca ale sindicatelor/organizaţiilor sindicale care le constituie, având în vedere scopul pentru care s-a realizat această asociere, respectiv apărarea drepturilor şi intereselor salariaţilor, membri ai unui sindicat dintr-un anumit domeniu ori sector de activitate.

Faţă de împrejurarea că sediul A. se află în Municipiul Bucureşti, Înalta Curte constată competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În considerarea celor expuse, şi prin raportare la dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ. stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 octombrie 2023.