Competence conflict over water usage fee: branch office venue under Art. 109 CPC
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by confirming the competence of the Tulcea Court to adjudicate a dispute regarding unpaid water resource usage fees, effectively reversing the Bacau Court’s declination and nullifying the Tulcea Court’s initial declination to Bacau. The underlying civil action involved a low-value claim for 1,661.7 RON based on a water usage subscription contract, where both courts initially asserted lack of territorial jurisdiction: Tulcea claimed the defendant’s registered seat was in Bacau, while Bacau argued the Tulcea branch (branch office) was the exclusive competent forum because the contractual obligations were executed there. Applying Articles 109 and 116 of the Civil Procedure Code, the High Court determined that the existence of a private legal entity’s branch office without legal personality creates an alternative jurisdiction venue for obligations executed at that location, and that the plaintiff’s choice of filing in Tulcea at the branch location definitively fixed territorial competence there under the rule that the first court seized from among equally competent courts retains jurisdiction.
Legislator headnote
AI generatedart. 107 alin. (1) C. proc. civ, art. 109 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 1026 C. proc. civ, art. 107 C. proc. civ, art. 116 C. proc. civ; Competence conflict over water usage fee: branch office venue under Art. 109 CPC: The underlying civil action involved a low-value claim for 1,661.7 RON based on a water usage subscription contract, where both courts initially asserted lack of territorial jurisdiction: Tulcea claimed the defendant’s registered seat was in Bacau, while Bacau argued the Tulcea branch (branch office) was the exclusive competent forum because the contractual obligations were executed there. Applying Articles 109 and 116 of the Civil Procedure Code, the High Court determined that the existence of a private legal entity’s branch office without legal personality creates an alternative jurisdiction venue for obligations executed at that location, and that the plaintiff’s choice of filing in Tulcea at the branch location definitively fixed territorial competence there under the rule that the first court seized from among equally competent courts retains jurisdiction.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision explicitly cited in the dispositive to establish the court's authority to resolve the negative conflict of jurisdiction and assign competence to the Tulcea Court.
Provision cited in the operative section as the legal basis for the court to pronounce a jurisdictional regulator resolving the conflict between the two courts.
Full text
Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2023
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 13 septembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea Litoral, prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Tulcea, a solicitat obligarea pârâtei A. S.R.L. la plata sumei de 1.661,7 RON, reprezentând contravaloarea abonamentului de utilizare/exploatare a resurselor de apă nr. 420/2020.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 1026 şi urm. C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 479 din 29.03.2023, pronunţată de către Judecătoria Tulcea, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de către pârâtă, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.
În motivare, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ. şi faţă de sediul social al pârâtei din localitatea Buhoci, judeţul Bacău a declinat competenţa de soluţionare a cauzei Judecătoriei Bacău.
2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, secţia civilă, la data de 12.04.2023.
Prin sentinţa civilă nr. 2377 din 10 mai 2023, pronunţată de Judecătoria Bacău, secţia civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.
Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, a fost suspendată din oficiu judecata cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
În motivare s-a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 C. proc. civ., faţă de dezmembrământul pârâtei din com. Greci, jud. Tulcea şi, având în vedere alegerea reclamantei între instanţele deopotrivă competente, prima instanţă sesizată, respectiv Judecătoria Tulcea, a devenit exclusiv competentă să soluţioneze cauza.
3. Dosarul a fost înregistrat la 7 iunie 2023, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Judecătoria Tulcea şi Judecătoria Bacău, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea, pentru următoarele considerente:
Obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei teritoriale a instanţei de judecată.
În cauză se constată că litigiul are ca obiect cererea de valoare redusă întemeiată pe dispoziţiile art. 1026 C. proc. civ., formulată de reclamantă, prin care solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 1.661,7 RON, reprezentând contravaloarea abonamentului de utilizare/exploatare a resurselor de apă nr. 420/2020.
Este de menţionat că pe lângă regula generală privind competenţa teritorială a instanţei în a cărei circumscripţie îşi are sediul pârâta, prevăzută la art. 107 C. proc. civ., legiuitorul a mai prevăzut şi competenţa instanţei de la locul unde persoana juridică de drept privat are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârşite de acesta, potrivit art. 109 din acelaşi cod.
Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente regulile de competenţă alternativă prevăzute la art. 109 C. proc. civ., întrucât pârâta are un punct de lucru în com. Greci, judeţul Tulcea, iar obligaţia reclamantei prevăzută în convenţia intitulată "Abonament de utilizare/exploatare a resurselor de apă" nr. 420/2020 s-a executat la dezmembrământul menţionat.
Or, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Tulcea, potrivit dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., reclamanta şi-a exercitat dreptul de a alege între instanţele deopotrivă competente, stabilind în mod definitiv competenţa teritorială în favoarea instanţei de la locul dezmembrământului persoanei juridice de drept privat.
Faţă de considerentele anterior expuse, şi prin raportare la dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 octombrie 2023.