Competence for suit against a tribunal as defendant: exclusive claimant option under Art. 127 al. (2) and (21) CPC in neighboring appellate district

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 19 decembrie 2022 pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022, reclamanţii A. şi B., în calitate de foşti judecători, au solicitat obligarea pârâtului Tribunalul Gorj la calcularea şi plata indemnizaţiei prevăzute de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, respectiv a şapte indemnizaţii de încadrare lunară, precum şi la plata dobânzilor legale cuvenite pentru suma respectivă, de la data naşterii dreptului, 26.05.2012 pentru reclamantul A., respectiv 22.07.2022 pentru reclamanta B. şi până la data plăţii efective.

Prin sentinţa nr. 418 din data de 06.04.2023, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

În motivare, instanţa a reţinut că pretenţiile reclamanţilor reprezintă un litigiu de muncă, fiind incidente dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, potrivit cărora cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

S-a mai reţinut că nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamanţii sunt pensionari, astfel că nu au formulat o cerere de chemare în judecată "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia".

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 23.05.2023.

Prin sentinţa civilă nr. 813 din 19 iunie 2023, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de reclamanţi, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, a fost suspendată din oficiu judecata cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivare, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ., faţă de calitatea de pârât a Tribunalului Gorj, astfel că în raport de aceste dispoziţii cererea de chemare în judecată putea fi introdusă, la alegerea reclamanţilor, fie la această instanţă, fie la una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă potrivit legii.

În continuare, instanţa a subliniat că reclamanţii au ales în temeiul art. 116 C. proc. civ. să sesizeze Tribunalul Timiş, instanţă aflată în raza Curţii de Apel Timişoara, care este învecinată Curţii de Apel Craiova, în a cărei circumscripţie se află Tribunalul Gorj, iar această instanţă nu avea posibilitatea din oficiu să decline soluţionarea cauzei.

3. Dosarul a fost înregistrat la 14 iulie 2023, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Timiş şi Tribunalul Gorj, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, pentru următoarele considerente:

În cauză, se constată că obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei teritoriale a instanţei de judecată.

Instanţa a fost învestită cu un litigiu în materia asigurărilor sociale, prin care reclamanţii, în calitate de judecători pensionari, au solicitat obligarea pârâtului la plata indemnizaţiei prevăzute de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Înalta Curte constată că, în cauză, relevante sunt calitatea de pârât a Tribunalului Gorj, care potrivit art. 210 din Legea 62/2011 a dialogului social, ar fi fost competent să soluţioneze cauza, precum şi opţiunea reclamanţilor privind instanţa sesizată.

Aşadar, potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., în forma modificată potrivit Legii nr. 310/2018, aplicabilă cauzei:

"în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Totodată, conform art. 127 alin. (21) C. proc. civ., în forma modificată potrivit Legii nr. 310/2018, aplicabilă cauzei:

"dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Întrucât reclamanţii au formulat acţiunea împotriva Tribunalului Gorj, instanţă căreia i-ar fi revenit, potrivit normelor generale, competenţa să soluţioneze cauza, Înalta Curte constată că sunt incidente dispoziţiile speciale ale art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ.

În consecinţă, reclamanţii aveau posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanţe de judecată, fie chiar la instanţa respectivă, aplicând regula generală, fie la o altă instanţă din raza unei curţi de apel învecinate.

În cauză, Înalta Curte reţine faptul că potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ., reclamanţii au învestit cu soluţionarea litigiului Tribunalul Timiş, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Timişoara, învecinată Curţii de Apel Craiova, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Gorj, pârât în prezenta cauză.

Aşadar, potrivit dispoziţiilor legale evocate, dreptul de opţiune aparţine în mod exclusiv reclamanţilor, astfel că, odată ce şi-au manifestat opţiunea de a introduce acţiunea la o altă instanţă din circumscripţia unei curţi de apel învecinate, această instanţă a devenit competentă teritorial să soluţioneze pricina, instanţa astfel învestită neavând posibilitatea de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opţiune.

Prin urmare, Înalta Curte constată că potrivit art. 116 C. proc. civ. reclamanţii au ales în mod definitiv să sesizeze una dintre instanţele deopotrivă competente, aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate Curţii de Apel Craiova, respectiv Tribunalul Timiş, instanţă competentă să soluţioneze această cauză.

Faţă de considerentele anterior expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (21) şi art. 116 C. proc. civ., prin raportare la prevederile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 octombrie 2023.