Labor dispute over disciplinary sanction assigned to employee's forum; Alba Tribunal prevails.

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 26 octombrie 2022 pe rolul Tribunalului Alba, secţia I civilă sub nr. x/2022, reclamantul A., împreună cu Sindicatul Liber Independent ICA, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., anularea deciziei de sancţionare întocmită potrivit art. 248 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, prin care s-a dispus reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10% şi pierderea în consecinţă a bonusului de Crăciun în valoare de 1.200 RON.

În drept, au invocat dispoziţiile art. 252 şi art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003.

Prin sentinţa civilă nr. 1806 din 8 septembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Alba, secţia I civilă, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.

În motivare instanţa a reţinut că potrivit art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 şi art. 269 alin. (2) din Codul muncii, în materia jurisdicţiei muncii, prin derogare de la dreptul comun, atunci când acţiunea în justiţie este introdusă de o organizaţie sindicală în numele unor membri ai săi, competenţa teritorială aparţine instanţei în raza căreia îşi are sediul organizaţia sindicală.

În acest sens, s-a reţinut şi decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acţiunilor promovate de sindicate, în numele membrilor săi, este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Având în vedere că sediul organizaţiei sindicale care a introdus prezenta acţiune se află în Ghimbav, jud. Braşov, instanţa a constatat că Tribunalul Braşov, în raza căruia îşi are sediul reclamantul, este competent teritorial să soluţioneze această cauză.

2. Cauza a fost înregistrată la 26 octombrie 2022 pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă.

Prin sentinţa Civilă nr. 643 din 10 mai 2023, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă a fost suspendată din oficiu judecata cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivare, instanţa a reţinut că din considerente deciziei nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie rezultă că într-o acţiune formulată de un salariat în nume propriu care semnează acţiunea în solidar cu Sindicatul, parte în proces doar pentru a susţine interesele membrului de sindicat, nu se poate acredita calitatea procesuală activă exclusivă a sindicatului, aptă să atragă competenţa teritorială a Tribunalului Braşov, aceasta fiind justificată doar în cauzele în care formulează acţiunea în numele membrilor de sindicat.

A mai reţinut tribunalul că în speţa dedusă judecăţii acţiunea a fost demarată, respectiv semnată şi însuşită de titularul dreptului, persoana fizică sancţionată, fiind incidente dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul Muncii.

Mai mult, reclamantul a ales în temeiul art. 116 C. proc. civ. instanţa de la domiciliul său, respectiv Tribunalul Alba.

3. Dosarul a fost înregistrat la 24 mai 2023, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Alba şi Tribunalul Braşov, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, pentru următoarele considerente:

În cauză, obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei teritoriale a instanţei de judecată.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a contestat o decizie de sancţionare emisă de angajator, astfel că instanţa de judecată este învestită cu soluţionarea unui conflict de muncă.

Aşadar, potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

De asemenea, conform prevederilor art. 210 din Legea dialogului social nr. 62 din 2011, în vigoare la data introducerii acţiunii, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, iar potrivit art. 28 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ, salariaţii pot fi reprezentaţi legal de sindicat, care au dreptul de a formula acţiuni în justiţie în numele membrilor săi.

Totodată, este de menţionat şi Decizia în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, referitor la calitatea procesuală activă a organizaţiilor sindicale în acţiuni promovate în numele membrilor de sindicat, precum şi a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, prin care s-a statuat că instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acţiunilor formulate de sindicat este cea de la sediul sindicatului reclamant.

În cauză, se reţine că acţiunea a fost formulată de salariat, membru al sindicatului, împreună cu acesta, fiind semnată de ambele părţi.

În contextul celor statuate prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii, nu se poate reţine că se instituie o competenţă teritorială exclusivă doar în favoarea instanţei în a cărei rază teritorială se regăseşte sediul organizaţiei sindicale, partea având posibilitatea în cauza pendinte, în virtutea principiului disponibilităţii, să introducă cererea de chemare în judecată şi la tribunalul în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă angajatul, potrivit art. 210 din Legea dialogului social nr. 62 din 2011.

Având în vedere că în cauză acţiunea a fost formulată atât de salariat în nume propriu cât şi de sindicat, se constată că erau deopotrivă competente atât instanţa de la domiciliul salariatului, cât şi cea de la sediul sindicatului.

Înalta Curte constată că prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Alba, potrivit dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., reclamantul şi-a exercitat dreptul de a alege între mai multe instanţe deopotrivă competente, stabilindu-se competenţa teritorială în favoarea instanţei de la domiciliul său.

Faţă de considerentele anterior expuse, şi prin raportare la dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ. stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 octombrie 2023.