Public procurement contract enforcement: Exclusion of cassation appeal under special administrative litigation regime

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 30 mai 2022 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2022, reclamanta Compania Municipală Pază şi Securitate Bucureşti S.A. - în faliment, prin lichidator judiciar A.., a solicitat obligarea pârâtului Municipiul Bucureşti la plata sumei de 15.515,86 RON, reprezentând contravaloarea parţială a facturii nr. x din 27.08.2020, în valoare totală de 414.324,68 RON, emisă de către reclamantă în temeiul contractului de prestări servicii nr. x din 07.05.2020, precum şi a dobânzii legale calculate de la data scadenţei sumei restante până la achitarea integrală a acesteia.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 1266, art. 1350, art. 1357 şi art. 1516 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 2324 din 13 octombrie 2022, pronunţată Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a civilă, s-a admis cererea reclamantei, fiind obligată pârâta la plata sumei de 15.515,86 RON, reprezentând diferenţă contravaloare factură fiscală nr. x/27.08.2020, precum şi a dobânzii legale aferente acestui debit restant, începând cu data scadenţei - 26.09.2020 şi până la data plăţii efective a debitului.

2. Împotriva acestei sentinţe pârâtul Municipiul Bucureşti a declarat apel, prin care a solicitat schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecata ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 391 din 10 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a respins apelul pârâtului ca nefondat.

3. Împotriva acestei decizii pârâtul Municipiul Bucureşti a declarat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În esenţă, în considerarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile Legii nr. 554/2004, care consacră efectul executoriu al unui act administrativ, aplicând cu prioritate dispoziţiile de drept comun faţă de dispoziţiile speciale, cu încălcarea principiului specialia generalibus derogant. În acest sens, a menţionat că instanţa de apel a nesocotit caracterul executoriu al adresei nr. x din 10.09.2020, reţinând că nu este certă creanţa în cuantum de 15.515,86 RON.

În susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a arătat că instanţa de apel a nesocotit principiile dreptului la apărare, nemijlocirii instanţei şi a dreptului la un proces echitabil.

Cauza a fost înregistrată la 4 mai 2023 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă iar, prin rezoluţia din 21 iunie 2023, s-a fixat termen de judecată la 5 octombrie 2023.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate, a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, urmând a respinge recursul ca inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin cererea de chemare în judecată societatea reclamantă a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii serviciilor rezultate din contractul nr. x din 07.05.2020, având ca obiect prestarea unor servicii de pază şi protecţie pentru obiectivele Stadionul Arena Naţională, teren aferent viitoarei B. şi C., în perioada 07.05.2020-31.12.2020 şi în conformitate cu cerinţele caietului de sarcini şi obligaţiile asumate.

Înalta Curte constată că pretenţiile reclamantei decurg din executarea unui contract de achiziţie publică încheiat în conformitate cu prevederile Hotărârii C.G.M.B. nr. 130/2018 pentru aprobarea Normei interne privind modalitatea de atribuire a contractelor către şi între entităţile la care Municipiul Bucureşti este acţionar majoritar, fiind incidente norme speciale sub aspectul procedurii de soluţionare a acestor litigii.

Având în vedere faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 30 mai 2022, potrivit art. 27 C. proc. civ., în cauză este aplicabilă Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, în forma modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, intrată în vigoare la 13.07.2020.

Potrivit art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 101/2016 "prezenta lege reglementează remediile, căile de atac şi procedura de soluţionare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicţională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune, precum şi organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor" şi "prezenta lege se aplică şi cererilor având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi celor privind executarea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor".

De asemenea, potrivit art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, aplicabilă litigiului pendinte, "procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul", iar conform art. 55 alin. (31) din acelaşi act normativ "hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (11) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară. Apelul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei".

Din textele legale evocate rezultă că hotărârile pronunţate în litigiile privind executarea contractelor de achiziţie publică pot fi atacate numai cu apel, potrivit art. 55 alin. (31) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 114/2020.

În cauză, Înalta Curte constată că dispozitivul hotărârii recurate conţine menţiunea greşită a dreptului de recurs în termen de 30 de zile, întrucât acţiunea reclamantei a fost introdusă la data de 30 mai 2022, dată la care dispoziţiile Legii nr. 101/2016, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 114/2020, prevedeau că pentru procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative, prin derogare de la dispoziţiile de drept comun, calea de atac este numai apelul.

Prin urmare, calea de atac a recursului formulată de reclamantă, având ca obiect decizia din apel, este inadmisibilă, atât timp cât a fost exclusă în mod expres de legiuitor, prin art. 55 alin. (31) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020.

Menţiunea din cuprinsul deciziei recurate "cu recurs în 30 de zile de la comunicare (…)" nu conduce la deschiderea căii de atac a recursului, întrucât recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 C. proc. civ.

De altfel, legiuitorul a prevăzut la art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs".

Instanţa are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ prevăzute de lege.

Astfel, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată privind executarea unui contract de achiziţie publică, hotărârea recurată are caracter definitiv de la pronunţare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală din acelaşi cod, coroborat cu art. 55 alin. (31) şi art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 391 din 10 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 391 din 10 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 octombrie 2023.