Inadmissibility of cassation appeal in consumer protection dispute due to statutory suppression of the remedy under Art. 483(2) Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 12 februarie 2021 pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu B. S.A., a solicitat:

- să se constate nulitatea absolută a clauzei contractuale privind comisionul de gestiune, cuprinsă în art. 2.1.1. lit. a) din contractul de credit nr. x din 13.01.2009, întrucât este o clauză abuzivă şi, în consecinţă, să se dispună obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor încasate în temeiul acestei clauze abuzive, la plata diferenţei nominale rezultată din actualizarea cu indicele de inflaţie a acestor sume şi dobânzii legate aferente acestor sume, precum şi încetarea efectelor acestei clauze pentru viitor;

- să se constate nulitatea absolută a clauzei contractuale privind dobânda prevăzută la art. 2.2.3. din contract întrucât este o clauză abuzivă şi, în consecinţă, să se dispună obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor încasate în temeiul acestei clauze abuzive, la plata diferenţei nominale rezultată din actualizarea cu indicele de inflaţie a acestor sume şi dobânzii legate aferente acestor sume, precum şi încetarea efectelor acestei clauze pentru viitor;

- să se constate nulitatea absolută a clauzelor contractuale privind dreptul de a modifica rata anuală a dobânzii, respectiv a nivelului dobânzii de bază în funcţie de care variază rata anuală a dobânzii, cuprinse în art. 2.2.6 şi 2.2.7 din contract întrucât este o clauză abuzivă şi, în consecinţă, să se dispună obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor încasate în temeiul acestei clauze abuzive, la plata diferenţei nominale rezultată din actualizarea cu indicele de inflaţie a acestor sume şi dobânzii legate aferente acestor sume, precum şi încetarea efectelor acestei clauze pentru viitor;

- să se constate nulitatea absolută a clauzei şi/sau a actului prin care banca, începând cu 21.06.2010, a aplicat o marjă fixă de 5,09 p.p. în algoritmul de calcul raportat la ROBOR al dobânzii variabile întrucât este o clauză abuzivă nefiind niciodată de părţi marja fixă de 5,09 p.p. şi, în plus, lipseşte în totalitate consimţământul împrumutatului pentru aplicarea marjei fixe în acest cuantum de 5,09 p.p. şi, în consecinţă, să se dispună obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor încasate cu titlu de dobândă calculate prin aplicarea acestei marje fixe, la plata diferenţei nominale rezultată din actualizarea cu indicele de inflaţie a acestor sume şi a dobânzii legale aferente acestor sume, precum şi încetarea efectelor acestei clauze pentru viitor;

- să se constante că procentul de dobândă fixă a fost stabilit prin acordul părţilor doar pentru primele 12 luni, iar efectele sale au încetat după trecerea acestui termen;

- să se constate că urmare a încetării efectelor clauzei de dobândă fixă şi a faptului că toate clauzele şi actele prin care s-a stabilit dobânda variabilă sunt abuzive, contractul de credit a rămas fără dobândă, acestuia urmând a i se aplica, în raport de Hotărârea din Cauza CJUE nr. C269/19, dobânda legală standard prevăzută de art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011, având în vedere că reclamantul nu a contractat împrumutul în calitate de profesionist; în subsidiar, instanţa, în acord şi cu dispoziţiile hotărârii din Cauza C-269/19, să dispună obligarea băncii la calculul dobânzii pe viitor prin adăugarea la ROBOR a unui procent al marjei fixe de 2,05 p.p., aşa cum a fost negociat la încheierea contractului;

- să se constate nulitatea absolută a clauzei contractuale privind dobânda penalizatoare/majorată, cuprinse în art. 2.2.13 din contract, întrucât este o clauză abuzivă cu consecinţa obligării pârâtei la restituirea tuturor sumelor încasate cu acest titlu, actualizate cu indicele de inflaţie şi a dobânzii legale aferente acestor sume, precum şi încetarea efectelor acestei clauze pentru viitor;

- să se constate nulitatea absolută a clauzei contractuale privind comisionul de rambursare anticipată, cuprins în art. 2.1.1. lit. c) din contract, întrucât este o clauză abuzivă cu consecinţa obligării pârâtei la restituirea tuturor sumelor încasate cu acest titlu, actualizate cu indicele de inflaţie şi a dobânzii legale aferente acestor sume, precum şi încetarea efectelor acestei clauze pentru viitor;

- să se constate nulitatea absolută a clauzei contractuale privind comisionul de rescadenţare/reeşalonare, cuprins în art. 2.1.1. lit. d) din contract, întrucât este o clauză abuzivă cu consecinţa obligării pârâtei la restituirea tuturor sumelor încasate cu acest titlu, actualizate cu indicele de inflaţie şi a dobânzii legale aferente acestor sume, precum şi încetarea efectelor acestei clauze pentru viitor;

- să se constate nulitatea absolută a clauzei contractuale privind comisionul pentru prestarea unor servicii suplimentare, cuprins la art. 2.1.3. din contract, întrucât este o clauză abuzivă cu consecinţa obligării pârâtei la restituirea tuturor sumelor încasate cu acest titlu, actualizate cu indicele de inflaţie şi a dobânzii legale aferente acestor sume, precum şi încetarea efectelor acestei clauze pentru viitor.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile Legii nr. 193/2003.

Prin sentinţa civilă nr. 870 din 14.07.2022, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, s-a dispus admiterea, în parte, a cererii de chemare în judecată, formulată de reclamant şi s-a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei de la art. 2.1.1 lit. a) din contractul de credit x din data de 13.01.2009, în ceea ce priveşte comisionul de gestiune. A fost obligată pârâta la restituirea către reclamant a sumelor achitate de acesta cu titlu de comision de gestiune, actualizate cu rata inflaţiei, precum şi la plata dobânzii legale aferentă acestor sume de la data reţinerii şi până la restituirea efectivă şi integrală.

S-a constatat că art. 2.2.3 din contractul de credit privind dobânda, în ceea ce priveşte "aceasta se stabileşte de către Bancă având în vedere costul fondurilor, cheltuielile aferente atragerii acestora, condiţiile dominante ale pieţei, circumstanţele politicii Băncii şi un profit, elemente în funcţie de care PR se poate modifica pe parcursul derulării creditului PR poate varia pe parcursul derulării creditului, fără a depăşi cu mai mult de 7 p.p. nivelul dobânzii ROBOR 12 M variabilă în prima zi a fiecărui trimestru din an", şi art. 2.2.6 şi 2.2.7, reprezintă clauze abuzive în sensul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 şi s-a constatat nulitatea absolută parţială a clauzei privind dobânda, în partea privind dobânda de referinţă variabilă, precum şi a oricărei alte clauze care permite Băncii să modifice unilateral cuantumul dobânzii. Urmare constatării caracterului abuziv al acestor clauze, a fost obligată pârâta la asigurarea transparenţei prevederilor contractuale, în sensul precizării şi definirii elementelor componente ale dobânzii şi a cuantumului acestora, începând cu data de 13.01.2010, respectiv marja fixă de 2,05 p.p + Robor 12M.

A fost obligată pârâta să restituie reclamantului sumele achitate în plus începând cu data de 13.01.2010, peste suma datorată prin aplicarea formulei de calcul marja fixă de 2,05 p.p + Robor 12M, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare aferentă acestor sume, calculată de la data plăţii şi până la restituirea efectivă a sumelor.

S-a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei de la art. 2.2.13 din contractul de credit în ceea ce priveşte dobânda penalizatoare şi a fost obligată pârâta la restituirea către reclamant a sumelor achitate de acesta cu titlu de dobândă penalizatoare, actualizate cu rata inflaţiei, precum şi la plata dobânzii legale aferentă acestor sume de la data reţinerii şi până la restituirea efectivă şi integrală.

S-a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei de la art. 2.1.1 lit. c) din contractul de credit în ceea ce priveşte comisionul de rambursare anticipată şi a fost obligată pârâta la restituirea către reclamant a sumelor achitate de acesta cu titlu de comision de rambursare anticipată, actualizate cu rata inflaţiei, precum şi la plata dobânzii legale aferentă acestor sume de la data reţinerii şi până la restituirea efectivă şi integrală.

S-a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei de la art. 2.1.1 lit. d) din contractul de credit, în ceea ce priveşte comisionul de rescadenţare/reeşalonare şi a fost obligată pârâta la restituirea către reclamant a sumelor achitate de acesta cu titlu de comision de rescadenţare/reeşalonare, actualizate cu rata inflaţiei, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor sume de la data reţinerii şi până la restituirea efectivă şi integrală.

S-a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei de la art. 2.1.3 din contractul de credit în ceea ce priveşte comisionul pentru prestarea unor servicii suplimentare şi a fost obligată pârâta la restituirea către reclamant a sumelor achitate de acesta cu titlu de comision de pentru prestarea unor servicii suplimentare, actualizate cu rata inflaţiei, precum şi la plata dobânzii legale aferentă acestor sume de la data reţinerii şi până la restituirea efectivă şi integrală.

A fost respinsă în rest cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

2. Împotriva acestei hotărârii pârâta B. S.A. a formulat apel, solicitând admiterea căii de atac şi schimbarea, în parte, a sentinţei civile apelate, în sensul respingerii cererii privind constatarea caracterului abuziv al clauzei cuprinse la art. 2.1.1. lit. a) din contractul de credit privind comisionul de gestiune, art. 2.2.3 privind dobânda variabila, precum şi clauzele privind dobânda penalizatoare, comisionul de rambursare anticipată, comisionul de rescadenţare şi comisionul pentru servicii suplimentare şi restituirea sumelor achitate în temeiul clauzelor constate abuzive, actualizate cu rata inflaţiei şi plata dobânzii legale.

Prin decizia civilă nr. 84/2023 din 17 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesionişti şi societăţi, s-a admis apelul pârâtei şi a fost schimbată în parte sentinţa atacată în sensul că s-au respins capetele de cerere având ca obiect constatare caracterului abuziv şi nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la art. 2.1.1 lit. a) - privind comisionul de gestiune şi art. 2.2.13 - privind dobânda penalizatoare din contractul de credit, ca nefondate.

A fost respinsă cererea de obligare a pârâtei la restituirea către reclamant a sumelor percepute cu titlul de comision de gestiune (administrare) şi dobândă penalizatoare, ca nefondate.

A fost obligată pârâta, urmare constatării caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la art. 2.2.3, art. 2.2.6 şi art. 2.2.7 din contractul de credit, la restituirea către reclamant a sumelor percepute cu titlul de dobândă ce depăşesc dobânda fixă aferentă primului an de creditare, de 11 % pe an, în perioada 13.01.2010 - 21.06.2010, sume vor fi actualizate cu rata inflaţiei.

A fost obligată pârâta la plata dobânzii legale aferentă sumelor percepute în baza clauzelor prevăzute la art. 2.2.3, art. 2.2.6 şi art. 2.2.7 din contractul de credit, calculată începând cu data încasării fiecărei sume şi până la data plăţii efective.

Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei civile apelate.

A fost obligat intimatul A. la plata către apelanta B. S.A. a sumei de 6.448 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă apelului.

3. Împotriva acestei decizii reclamantul A. a formulat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 22 iunie 2023, intimata-pârâtă B. S.A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cauza a fost înregistrată la 17 mai 2023 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă iar, prin rezoluţia din 17 iulie 2023, s-a fixat termen de judecată la 5 octombrie 2023.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate, a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, urmând a respinge recursul ca inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat, în temeiul Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, constatarea caracterului abuziv şi, în consecinţă, nulitatea absolută a unor clauze contractuale cuprinse în contractul de credit.

Prin urmare, litigiul pendinte este în materia protecţiei consumatorilor.

Întrucât procesul a început la 12 februarie 2021, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 483 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările şi completările ulterioare, în vigoare la data iniţierii procesului, "dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019".

Aşadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată deduse judecăţii, respectiv 12 februarie 2021, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc şi cele pronunţate în materia protecţiei consumatorilor.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs", iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

Prin urmare, instanţa are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ prevăzute de lege.

Conform principiului legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei ".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Legea fundamentală arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Astfel, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, în considerarea cererii de chemare în judecată formulată în materia protecţiei consumatorului hotărârea recurată în cauză are caracter definitiv de la pronunţarea sa potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 şi alin. (2) C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) din acelaşi cod.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 84/2023 din 17 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesionişti şi societăţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 84/2023 din 17 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesionişti şi societăţi, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 octombrie 2023.